Ion Cristoiu: Jurnalistul caltaboş

Cu ani în urmă, am scris şi publicat un comentariu iscat de lectura unei tablete semnate de Simona Popescu. Nu ştiu ce mai face acum autoarea textului de la care pornind s-au ivit consideraţiile mele despre jurnalistul caltaboş. Le public pentru că ele sunt de o dureroasă actualitate.

Simona Popescu, unul dintre jurnaliştii noştri profesionişti, exilată, din nefericire, la Antena Satelor, post interesant al Societăţii de Radiodifuziune, dar mai puţin cunoscut în breasla noastră a gazetarilor, a publicat recent, pe blogul ei, tableta intitulată Jurnalistul cîrnat.

Găsesc un motiv de rîzgîiere a vanităţii în faptul de a fi lansat în spaţiul nostru public, alături de piţifelnic, fătucă şi miliardar de carton, expresia cîrnăţar, desemnînd acel om de afaceri care a investit într-un ziar, într-o televiziune, ca într-o cîrnăţărie.

Plecînd de la patronul cîrnăţar, Simona Popescu lansează expresia jurnalist cîrnat.

O expresie care derivă în chip fatal din expresia patron cîrnăţar.

Dacă există patroni de presă cîrnăţari, angajaţii acestui patron nu sunt pur şi simplu jurnalişti, ci jurnalişti cîrnat.

Distins gazetăriţă (care tocmai a împlinit 20 de ani de cînd lucrează „cu normă întreagă ca jurnalist”) defineşte drept jurnalist cîrnat pe angajatul folosit de patron pentru a-şi rezolva interesele mărunte prin specularea unor slăbiciuni tipice: lipsa de caracter, de experienţă şi de cultură profesională, dorinţa de parvenire, nevoia de parale şi nevoia de a fi vedetă.

Simona Popescu e o excelentă scriitoare.

Textul de pe blog e astfel al unei scriitoare şi nu al unei analiste.

Ca analist mi-aş fi îngăduit să adaug excelentelor note scrise de Simona Popescu următoarele consideraţii:

Jurnalistul cîrnat e jurnalistul tînăr, care se lasă umplut de patron cu tocătură politoco-mafiotă, pentru că n-are încotro.

Dacă pleacă de la cîrnăţarul lui, ca să nu moară de foame, va trebui să se angajeze la un alt cîrnăţar.

Există, în toate trusturile de presă din România de azi şi ceea ce aş numi jurnalistul caltaboş.

Jurnalistul caltaboş nu e nici tînăr, nici lipsit de experienţă şi nici naiv.

Dimpotrivă, jurnalistul caltaboş e matur, uneori copt de-a binelea, cu mulţi ani de experienţă în presă (uneori chiar şi în presa comunistă), imoral pînă la putreziciune. Jurnalistul caltaboş e colaboratorul apropiat al patronului cîrnăţar, ba chiar, deseori, amicul acestui de pahar şi bordel.

La un ziar, la o televiziune sau la un trust de presă, jurnalistul caltaboş e arendaşul prin care patronul îşi exploatează supuşii.

Prin jurnalistul caltaboş se transmit comenzile politice murdare, ordinele de a mînji pe unii cu noroi şi a stropi pe alţii cu parfum.

Ori de cîte ori vine vorba de presa noastră stricată sunt aduşi în discuţie mogulii.

Mogulii n-ar exista în absenţa jurnaliştilor de casă care le conduc trustul în ipostaza de manageri, directori şi redactori şefi.

În lagărele de concentrare naziste adevăratele fiare cu cei închişi nu erau nemţii, ci gardienii proveniţi din rîndurile celor închişi.

Nenorocirea presei noastre de azi n-o dau atît cîrnăţarii, cît jurnaliştii caltaboşi.

Mulţi dintre ei au fost însă cîndva, la început, jurnalişti cîrnat.

*

Scriam pe 23 octombrie 2014. PSD – Strategia imaginii diversioniste de partid măcinat de lupte interne

Sub numele Catrina Dorian, Gîndul meu de joi a beneficiat de următoarea postare: D-l Rares Bogdan este din ce in ce mai sfatuit de cititorii si prrivitorii emisiunii d-lui,sa va inlature de la emisiune ptr ca va incapatanati sa nu spuneti ca in USL sunt numai demoni, iar in ACL sunt numai sfinti si fecioare! O postare imediată, sub acelaşi nume, citează din ceea ce cred a fi mesajele primite de Rareş Bogdan de la cititori după emisiunea de miercuri seara: Ileana Manolache Azi la 13:01 Stimate domnule Rares Bogdan va rog sa-l scoateti la,vatra pentru un… Mirel Vlad Voicu Azi la 12:22 Buna Rares, Este evident ca d-l Cristoiu “inclina” catre Ponta. Olga Andreescu Azi la 11:20 Dl. Cristoiu reuşeşte să ne enerveze cu ideile lui pe care le repetă. Faţă de cele semnalate în mesajul la comentariul meu ţin să precizez:

1. Nu e prima oară cînd intru în conflict cu telespectatorii unui post, telespectatori care se aşează în faţa televizorului nu pentru a urmări ce spun despre un eveniment ziariştii, ci pentru a-şi vedea confirmate propriile opinii, clădite toate pe emoţii de chibiţ. Ca şi în cazul altor televiziuni şi al altor ziare de la care am plecat cînd am simţit că deranjez, declar aici, sub semnătură, că nu-i nici o pagubă dacă voi fi înlăturat şi de la Realitatea Tv. La vîrsta mea şi cu atîtea proiecte începute, fără a fi terminate, ieşirea din circuitul jurnalistic activ ar fi o binecuvîntare pentru mine şi nu o nenorocire, cum ar crede unii.
2. Disputa dintre mine şi Rareş Bogdan n-a avut drept temei aprecierea celor două formaţiuni adversare, ci aprecierea efectelor asupra campaniei lui Victor Ponta a anunţului făcut de Sebastian Ghiţă privind candidatura la şefia PSD. Rareş Bogdan, ca de altfel, şi alţi mai tineri confraţi, nutrea convingerea că anunţul lui Sebastian Ghiţă e un dezastru pentru şansele lui Victor Ponta, deoarece baronilor locali ai PSD le va pica greu gestul amicului de familie al Eu eram şi sunt convins că baronii locali sunt condamnaţi să-l sprijine pe Victor Ponta să ajungă preşedinte, chiar dacă li se pare că premierul nu-i va apăra de DNA. Dacă nu-l sprijină, ajunge preşedinte un altul, cu care chiar nu se va putea discuta.

Aşa cum spuneam şi pe cristoiublog.ro, anunţul făcut de Sebastian Ghiţă e o diversiune. Ea mă convinge că PSD din 2014 nu mai e PSD din 2004, cînd Adrian Năstase n-a luat în seamă presa. Acum, în 2014, PSD are pusă la punct o strategie impecabilă pentru manipularea presei independente. Ştiind asta, sînt deosebit de prudent cu tot ce vine de la PSD, dar mai ales cu tot ce vine de la PSD drept slăbiciune. Singura modalitate de a birui PSD în politică e să nu crezi un moment că e atît de minat de lupte interne cum vrea să ne tragă pe sfoară.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro