Ion Cristoiu: KIaus Iohannis şi-a declarat satisfacţia că n-au fost aşa de mulţi morţi!

Publicistul Ion Cristoiu afirmă că în cazul incendiului de la Institutul Matei Balş, guvernanţii şi preşedintele Iohannis s-au concentrat pe crearea unei perdele de fum care să acopere dezastrul, perdea ce constă în transformarea intervenţiei la locul tragediei într-un succes, dat fiind, în opinia lor, numărul mic de pacienţi decedaţi.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„O înregistrare a unei camere de supraveghere de la Spitalul Matei Balş arată, pentru primele secunde ale incendiului, un fum gros ţîşnind pe fereastra unei încăperi de la parter şi acoperind la un moment dat totul.

Imaginea fumului gros, negru care acoperă totul poate fi imaginea simbol pentru întreaga strofocare a Autorităţilor noastre – de la Raed Arafat pînă la Klaus Iohannis – pentru a acoperi de-a lungul întregii zile întrebarea întrebărilor într-un astfel de caz:

Cine răspunde politic pentru tragedie?

Din punctul de vedere al răspunderii există două planuri:

Cel penal, care se referă la cauzele (cauzele, nu motivele, cum alandala se exprimă Klaus Iohannis) izbucnirii incendiului.

Cel politic, care se referă la cine trebuie să plătească din punct de vedere politic pentru producerea accidentului la un spital public.

Răspunderea penală nu poate fi stabilită, potrivit Constituţiei, decît în urma unei investigaţii făcute de Parchet şi, evident, a unui proces în sala de judecată.

Venit pe la prînz (cam tîrziu) la faţa locului Klaus Iohannis a susţinut, într-o declaraţie de presă fără întrebări (gaşca din juru-i a interzis jurnaliştilor să-l deranjeze cu o întrebare) că e nevoie de o reformă a sistemului de Sănătate. Drept pentru care, urzupîndu-l pe premierul Florin Cîţu, pitit pe undeva prin dosul unei postări pe Facebook, preşedintele i-a comandat ministrului Sănătăţii, Vlad Voiculescu, un proiect de Reformă, cu care să vină la el la Cotroceni. O comandă nu prea diferită de cea de Pizza la un restaurant în variantă online. Nu putem vorbi încă de nici un proiect a cărei aplicare să se preîntîmpine astfel de tragedii din spitale cîtă vreme nu ştim cauzele incendiului. Una e ca incendiul să fi fost provocat de o neglijenţă a unui cadru medical, alta e ca el să fi fost provocat de infrastructura învechită. Dacă incendiul a fost provocat de o neglijenţă putem avea o mie şi una de reforme ale Sistemului de Sănătate. Astfel de neglijenţe vor avea loc nestingherite pînă cînd nu se aplică în practică o Reformă a felului de a fi al românului, altfel spus, pînă cînd din comportamentul românilor nu va fi scos legendarul, Merge şi aşa!

Răspunderea politică n-are nevoie de nici o anchetă. Peste tot în lume, cînd se petrece un accident într-un domeniu public, răspund cu funcţia cei care administrează domeniul respectiv. Pe vremea lui Nicolae Ceauşescu, dacă se întîmpla la un spital o asemenea nenorocire zbura din funcţie ministrul Sănătăţii. De ce? Pentru că – se spunea – ministrul sau cel care răspundea din minister de spitale – trebuia să ia toate măsurile pentru ca un astfel de accident să nu aibă loc. În democraţiile occidentale, în astfel de cazuri se practică demisia de onoare. Aceasta a fost în 2015 raţiunea pentru care Klaus Iohannis a cerut demisia premierului după tragedia de la Colectiv. Demisia ca asumare a responsabilităţii politice e şi un moment prin care se reduce furia populară stîrnită de astfel de tragedie.

În noiembrie 2015, cînd cerea demisia premierului Victor Ponta, Klaus Iohannis nu avea Guvernul Meu. El nu numai că-şi permitea să ceară demisia premierului, dar mai mult, folosea în chip politrucesc tragedia pentru a-şi instala Guvernul Lui.

Acum, în ianuarie 2021, Klaus Iohannis are, în fine, Guvernul Meu. Cum să ceară demisia unui membru al Guvernului Meu? Ar însemna că-şi recunoaşte şi el o parte din responsabilitatea politică.

 Preşedintele a realizat încă de dimineaţă că se va ivi o presiune atît din stradă, cît şi Opoziţie, pentru ca tragedia să fie plătită cu un cap rostogolit dintr-o funcţie.

Şi atunci, pentru a contracara această presiune a meşterit o sumă de diversiuni menite a juca în raport cu întrebarea Cine plăteşte? rolul fumului gros din primele secunde ale exploziei.

Alături cu fantezia cererii unui Proiect de reformă ministrului Sănătăţii, care Proiect va fi gata la Sfîntu Aşteaptă, o diversiune a constat în transformarea dezastrului într-o victorie a regimului.

 Pentru aceasta Florin Cîţu, Raed Arafat şi alţi ştabi ai regimului au purces încă de dimineaţă la elogierea faptului că forţele de intervenţie, spre deosebire de altădată, au intervenit prompt.

Dacă n-ar fi intervenit la timp, numărul morţilor ar fi fost mult mai mare.

Acest raţionament apare cît se poate de clar în Declaraţia de presă a lui Klaus Iohannis:

<A fost o intervenţie foarte complicată, cu foarte multe forţe implicate. S-a reacţionat extrem de rapid. În foarte puţine minute, forţele de intervenţie au intervenit, au stins focul, au mutat pacienţii la alte spitale. Însă, din păcate, pentru câţiva a fost prea târziu. Totuşi, ţin să felicit forţele de intervenţie pentru promptitudinea intervenţiei aici, la acest incendiu groaznic.>

Forţele de intervenţie au intervenit în hotarele de timp cerute de proceduri. N-au făcut nici o minune de vitejie, n-au riscat intervenind la un depozit de muniţie sau la un incendiu apărat de terorişti. Au procedat corect, ca la carte. Fireşte, faptul că forţele de intervenţie au plecat imediat spre locul incendiului de cum s-a dat alarma, că n-au tăndălit pe drum, că n-au ţinut furtunul invers, trece surprinzător într-o ţară în care domină brambureala. Asta nu înseamnă însă ele pot fi felicitate la cel mai înalt nivel, pentru că şi-au îndeplinit corect îndatoririle profesionale. Ce-ar fi dacă piloţii români care au aterizat pe Otopeni ar fi întîmpinaţi după fiecare cursă de conducerea Tarom pentru a-i felicita că avionul nu s-a prăbuşit cu ei la manşă?!

De ce se poate vorbi de un succes şi nu de un dezastru? Ne răspunde preşedintele:

Puteau fi mult mai mulţi morţi dacă nu se intervenea prompt.

Cum însă au fost doar „cîţiva” (formularea nefericită aparţine lui Klaus Iohannis) e un motiv să ne bucurăm şi nu să ne întristăm.

Concentrarea pe succesul intervenţiei a avut menirea de a transforma dezastrul într-un succes, de a înfăţişa baliga drept caviar.

Şi dacă a fost un succes al regimului, ce rost are să se mai ceară demisia de onoare a cuiva?

Cum să pui problema unei asumări a responsabilităţii politice pentru un dezastru, cînd dezastru a fost un succes?

Klaus Iohannis mai avea puţin şi în loc să ceară demisiile celor responsabile cu Spitalele, îi decora pentru că, urmare a intervenţiei prompte, au murit doar cinci oameni.

Nu de alta, dar el se aştepta la mult mai mulţi!”

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro