Ion Cristoiu: Klaus Iohannis a ţinut morţiş să aibă loc alegeri pe 6 decembrie 2020, convins că Poporul îl iubeşte. Şi Nicolae Ceauşescu a ţinut morţis să aibă loc mitingul din 21 decembrie 1989, convins că Poporul îl iubeşte

Publicistul Ion Cristoiu afirmă că preşedintele Iohannis a forţat alegeri parlamentare la 6 decembrie pentru a avea puterea absolută, convins fiind că Partidul Meu, PNL, va obţine majoritatea în Parlament, dar rezultatele scrutinului nu numai că nu i-au confirmat aşteptările, ci i-au arătat că românii nu-l iubesc, protestând fie prin absenţa masivă la vot, fie punând ştampila pe AUR.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„În emisiunea 40 de întrebări cu Denise Rifai de pe Kanal D, am fost întrebat, spre final, ce sfat i-aş da lui Klaus Iohannis. Eram în 1 decembrie 2020 seara. Peste zi se petrecuse una dintre cele mai absurde scene din Istoria modernă a României. Şeful statului se adresase Naţiunii de la un pupitru aşezat sub Arcul de Triumf. Arcul de Triumf, pe sub care trec doar cei ce se întorc din războaie cîştigate, fusese confiscat de Klaus Iohannis. În jur pe o distanţă de o două sute de metri SPP interzisese pînă şi trecerea luminii prin ziua de iarnă. O imagine cît o mie de cuvinte despre proporţiile înspăimîntătoare pe care le luase la Klaus Iohannis credinţa că el e Supremul, Unicul, Nemuritorul, Portretul de pe coperta cărţii de Istorie. I-am răspuns lui Denise Rifai:

<I-aş recomanda să revadă iar şi iar secvenţa ieşirii din TAB a lui Nicolae Ceauşescu din 25 decembrie 1989. În doar cîteva zile, lunecase pe treptele puterii de la Înţeleptul Conducător la omul care dormise în TAB>.

Klaus Iohannis trebuia să revadă această secvenţă, pentru că ea are pentru orice Conducător rolul deţinut în Roma antică de scena în care sclavul din spatele celui purtat în carul triumfal îi şoptea Aminteşte-ţi că eşti muritor! Ziceam asta pe 1 decembrie 2020. Klaus Iohannis se afla în culmea puterii personale. Făcea ce voia cu Guvernul Meu. Se pregătea să facă ce voia cu Parlamentul Meu. Eram convins că nu se va uita la secvenţa ieşirii din TAB. Acum, după dezastrul din 6 decembrie 2020, înclin să cred că se uită.

În ultimele două săptămîni de campanie electorală, Klaus Iohannis ne-a anunţat că la 6 decembrie 2020 nu vor fi obişnuitele alegeri parlamentare în urma cărora unele partide cîştigă şi altele pierd. În concepţia sa, pe care a ţinut să ne-o prezinte ca venită de la Duhul Sfînt, 6 decembrie 2020 urma să fie un moment crucial pentru România.

Un acel moment care împarte Istoria României în două epoci istorice. Un acel moment care obligă posteritatea să spună: România pînă la ... şi România de la... Comuniştii împărţiseră Istoria omenirii în două: Pînă la începutul Erei noastre, De la începutul Erei noastre. Împărţirea înlocuia propagandistic tradiţionala împărţire: Pînă la naşterea lui Christos, De la naşterea lui Christos. Păstrînd proporţiile, împărţirea profeţită de Klaus Iohannis urma să fie altfel:

Pînă la 6 decembrie 2020, De la 6 decembrie 2020.

De ce apărea 6 decembrie 2020 nu ca o simplă zi a unui obişnuit scrutin electoral, ci ca o crăpare de catapeteasmă?

La 6 decembrie 2020, dînd curs chemării sale (vorba lui Mohamed, Cuceritorul Constantinopolului, „Cine mă iubeşte mă urmează!”) de a merge la vot şi a-i face cadou şi Parlamentul Meu, românii aveau să pună ştampila pe PNL – Partidul Meu – în proporţie de peste 50%. PNL, alintat tot timpul de Klaus Iohannis drept Partidul Meu, Partid al Luminii, Partid Progresist, Partid European, spre deosebire de PSD, etichetat de Preşedinte ca Partid al Întunericului, ca Partid Reacţionar, Partid Antieuropean (de te întrebai de ce nu e dizolvat PSD ca formaţiune anticonstituţională) avea să beneficieze şi de o participare uriaşă la vot. Potrivit Profetului de la Cotroceni, ieşit în fereastra Palatului cu barba zbîrlită şi ochii arşi de vedenii, PNL avea să primească peste 9 milioane de voturi. Fireşte, acest uriaş capital electoral, unic în postdecembrism, nu era al PNL. Era al lui Klaus Iohannis. Prezidenţialele avuseseră loc în noiembrie 2019. Le cîştigase la scor Klaus Iohannis biruind-o pe Viorica Dăncilă. La 6 decembrie 2020, potrivit lui Klaus Iohannis, urmau să aibă loc tot alegeri prezidenţiale. Chiar dacă sub forma unor alegeri parlamentare. De data asta Klaus Iohannis urma să obţină o victorie şi mai şi decît împotriva Vioricăi Dăncilă. Acum, prin intermediul PNL, el avea să trimită PSD la Lada de gunoi a Istoriei. În timp ce PNL avea să obţină peste 50% din voturi, PSD avea să se chinuie să treacă pragul de cinci la sută. Ce mai încolo şi încoace. Aşa cum însuşi Klaus Iohannis a sugerat, pe 6 decembrie 2020 românii aveau să participe la un Referendum: Pro sau Contra Klaus Iohannis.

De ce avea nevoie Klaus Iohannis de o victorie zdrobitoare la 6 decembrie 2020? Prin PNL, alintat drept Partidul Meu şi, eventual şi prin USRPLUS, domnia sa avea să aibă în România, în fine, Puterea absolută. O putere pe care n-a avut-o nici un preşedinte în postdecembrism:

Guvernul Meu, Sistemul Meu, Procurorii Mei, Presa Mea, Parlamentul Meu.

Cu această Putere, binecuvîntată de cancelariile occidentale (ce-i păsa boierului de la 1907 ce făcea arendaşul pe moşia închiriată pentru exploatare sîngeroasă astfel încît să trăiască în lux şi boierul de la Paris şi să se îmbogăţească peste noapte şi arendaşul, la început rupt în fund?!), Klaus Iohannis avea să reseteze România.

Marele Reformator, cum îi place să se vadă în oglinda linguşitorilor, avea să schimbe din temelii România.

De aceea, 6 decembrie 2020 nu era pentru Klaus Iohannis Ziua unui simplu scrutin, ci Ziua istorică, gen 24 ianuarie 1859 sau 1 decembrie 1918.

În ultimele săptămîni ale campaniei, Klaus Iohannis a încălcat Constituţia pînă dincolo de hotarele infracţiunii. A atacat zilnic un competitor al PNL, chibiţînd făţiş pentru Partidul Meu. A transformat Palatul prezidenţial în sediu de campanie al PNL. A apărat Guvernul pînă în pînzele albe. Mult mai grav, riscînd urieşeşte, a preluat pe umerii săi dezastrul Guvernării PNL. Nu numai c-a făcut campanie în favoare PNL dar, mai mult, a luat asupra sa toate criticile venite spre Guvern dinspre realitate. Nu era o noutate. În 2010, Traian Băsescu, îmbătat de gîndul că-l iubeşte Poporul, a luat asupra sa decizia de a tăia salariile şi pensiile. Nu şi-a dat seama că în acel moment şi-a semnat apusul Puterii. Ura stîrnită pentru tăierea salariilor a ocolit Guvernul Boc şi s-a năpustit asupra lui Traian Băsescu. Aşa le va fi spus Klaus Iohannis şi celor din PNL. Iau eu asupra mea ura îndreptată asupra Guvernului. Am suficient capital politic pentru a-mi permite asta.

Şi-a venit 6 decembrie 2020.

– A fost cea mai slabă prezenţă din istoria postdecembristă.

– PSD, partidul Întunericului, al Ciumei Roşii, s-a clasat pe primul loc la patru puncte diferenţă de PNL.

– PNL, partidul Meu, a obţinut cu chiu cu vai 25%. În condiţiile prezenţei catastrofale, a beneficiat doar de 1.500.000 de voturi.

– Pe locul patru s-a clasat cu aproape 10% un partid absolut necunoscut pînă la 6 decembrie 2020: AUR.

Victoria acestui partid, într-un context în care două partide tradiţionale – PMP şi Pro România – n-au intrat în Parlament, iar noua speranţă a politicii româneşti – USRPLUS – a obţinut doar 15% din voturi, dă seama de înfrîngerea spectaculoasă a lui Klaus Iohannis.

Aceasta deoarece AUR n-a fost votat de români pentru Programul său, nici chiar pentru lideri ca George Simion.

AUR a fost votat de români ca să-i dea una peste bot lui Klaus Iohannis.

Întreaga campanie a Alianţei s-a definit prin radicalitatea anti-Iohannis. Tot ceea ce a impus Klaus Iohannis poporului român (măsurile dure de restricţie, antiromânismul, hăituirea Bisericii, umilirea la Bruxelles, cumpărarea unei şepci de un dolar cu peste 8 miliarde de dolari) a fost contestat de AUR.

Şi nu piţigăiat, cum a făcut PSD, PMP sau chiar USRPLUS, ci violent, categoric, în gura mare.

Pînă şi formula de campanie a Alianţei a fost una împotriva lui Klaus Iohannis.

Presa miluită a susţinut guvernul pînă în pînzele albe.

Klaus Iohannis îşi frămînta mîinile de satisfacţie.

Nu ştia că pe Internet, dincolo de reflectoarele studiourilor de televiziune, AUR făcea o campanie împotriva sa cu toate caracteristicile unei gherile.

La 6 decembrie 2020, românii au declanşat un nou 1907. Ura împotriva Ciocoilor din clasa politică s-a manifestat prin vot.

Nu prin incendierea conacelor, nu prin furci şi topoare, nu prin vot.

Cei mai mulţi n-au mers la vot.

Formula lor de protest.

Alţii au mers şi-au pus ştampila pe AUR. Partidul care, pentru ei, întruchipa rezistenţa armată împotriva dictaturii lui Klaus Iohannis.

Klaus Iohannis a ţinut morţiş să fie alegeri parlamentare în 6 decembrie 2020.

Era sigur că prin aceste alegeri Poporul Român îşi va manifesta Iubirea faţă de El.

Şi Nicolae Ceauşescu a organizat mitingul din 21 decembrie 1989 convins că Poporul Român îl iubeşte”.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro