Ion Cristoiu: O carte rară despre Războiul Sfînt

Dependenţii de jocuri de noroc evită pe cît pot să treacă prin faţa unui Cazinou.

Dacă din nenorocire ajung prin apropierea unui asemenea locaş, nu mai au scăpare.

Intră ca nişte somnambuli şi joacă pînă rămîn lefteri.

Asemenea acestor nefericiţi sînt eu faţă de librării şi anticariate, faţă de tarabe cu cărţi, faţă de site-urile de pe care se pot cumpăra cărţi.

Dacă nimeresc în faţa lor, dracu m-a luat:

Intru şi nu ies fără o sarsana de cărţi.

Mă feresc să cumpăr nu atît pentru bani, cît mai ales pentru răspunsul la întrebarea

Ce fac cu ele după ce le cumpăr?

Mai întîi că nu mai am loc în apartamentul din Bucureşti. Am citit că un oligarh avea un palat de vreo 50 de camere. Vă imaginaţi cîte cărţi ar fi putut aranjate frumos, pe domenii, măcar în 10 dintre ele?

Apoi cîte o carte pe care o descopăr prin casă mă face melancolic la gîndul că n-o voi citi niciodată în această viaţă. Poate pe lumea Ailaltă, dacă o fi prevăzută cu săli de lectură.

Vineri, din nenorocire viaţa m-a obligat să ajung în faţa Anticariatului Brătianu din vecinătatea Pieţei Universităţii, loc în care am cheltuit mult cumpărînd cărţi şi, prin urmare, loc pe care e bine să-l ocolesc.

Nu m-am putut abţine.

Am intrat.

Am dat să cumpăr Raportul final scris şi încasat financiar de Vladimir Tismăneanu (asta da afacere!) nu atît pentru judecăţile de valoare, cît mai ales pentru datele presupus precise,. Am renunţat însă. Nu pentru că era prea scump, ci pentru că era prea voluminos. Mă obliga să citesc prea multe prostii. În timp ce căutam prin anticariat şi ceva de Sadoveanu, vînzătorul – un tînăr pe care cred că-l ştiu – negocia cu un cuplu cumpărarea unor cărţi de Drept. Am aruncat priviri asupra unui raft plin cu lucrări despre evrei din perspectiva lor (cred că şi-a vîndut cineva biblioteca), asupra standului din centru, cu broşuri, dînd să iau ceva consacrat Expoziţiei Ministerului artelor din 1945, asupra variantei vechi a Istoriei lui Xenopol (ar trebui să verific pentru a vedea ce am în biblioteca de acasă), şi asupra vitrinei cu cărţi scumpe, închise sub lacăt.

Aici am găsit o carte de 6 milioane de lei vechi:

Basarabia – Ucraina – Crimeia. Marşul victorios al Trupelor române şi germane. Carte ilustrată lucrată şi editată de Secţia I-a a unei Armate din Răsărit, scoasă la Editura Erich Zander. Berlin, 1943.

Costă 6 milioane de lei vechi! Merită. E o carte rară, greu de găsit într-un climat în care e de preferat să ocoleşti subiectul Războiul Sfînt, dintre 1941-1944. Valoarea ei, pentru mine cel puţin, stă şi în ilustraţiile excepţionale, atît prin conţinut, cît şi prin calitate.

Seara, am pus pe cristoiublog.ro sub titlul Imagini ascunse din Războiul împotriva Rusiei sovietice, fotografii din carte după ce mi-am dat seama de nota de entuziasm victorios evidentă în toate paginile, mai mult fotografii. Judecînd după comentarii, n-am făcut o gaură-n cer. Cititorii blogului s-au luat la ceartă din nou în legătură cu protestele din Piaţa Victoriei. Nimeni n-a luat în seamă articolul meu.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro