Ion Cristoiu: O fraudă electorală descoperită după un mileniu şi ceva

În anul de graţie 472, înainte de Christos, adunarea cetăţenilor din Atena îl supune pe Themistocle procedurii de ostracizare.

Ce era ostracizarea?

O procedură tipică democraţiei ateniene. Cu o lună înainte de votul propriu-zis, adunarea cetăţenilor (Ecclesia) decidea, prin ridicarea de mîini, desfăşurarea unei ostracizări (Ostrakoforia). Pe o bucată de ceramică se treceau numele celui care trebuia ostracizat, altfel spus, trimis în exil. Persoana al cărui nume se întîlnea pe cele mai multe bucăţi era ostracizată. Potrivit istoricilor, în 472, înainte de Christos, a fost supus votului Themistocle, şeful marinei ateniene.

Motivul sancţiunii?

Fastul nesăbuit, orgoliul exagerat, malversaţiunile.

Asta deşi Themistocle era o personalitate a Atenei.

Unul dintre strategii diriguitori ai Armatei, făuritorul flotei cu care, în 480, a spulberat flota persană la Salonuisc.

Toate bune şi frumoase.

Numai că un mileniu mai tîrziu arheologii au descoperit într-un puţ din apropierea locului adunării 191 de bucăţi cu 14 scriituri diferite.

Erau pregătite pentru cetăţenii atenieni care nu ştiau să scrie.

Bucăţile de ceramică ar fi buletinele de vot de azi.

Regizorii falsificaseră scrutinul prin introducerea unor buletine cu ştampila votat pusă pe numele dorit de către ei.

Despre democraţia ateniană se spune că e modelul democraţiei de azi.

Inclusiv în ce priveşte fraudarea unui scrutin.

*

Scriam pe 22 noiembrie 2024. Scandalul Alina Bica – Răfuială mafiotă sau răfuială pentru putere?!

Înalta Curte a decis, chiar dacă nu definitiv, arestarea preventivă a Alinei Bica, fosta şefă a DIICOT, egală în funcţie cu cealaltă persoană feminină din conducerea Ministerului Public, distinsa Laura Codruţa Kovesi. Cînd a avut loc Operaţiunea Înhăţarea Alinei Bica de pe stradă de către colega şi concurenta ei Laura Kovesi (mă întreb, pe Laura Kovesi cine o s-o aresteze în plin trafic?), am avut îndoieli privind vinovăţia Alinei Bica. Şi nu pentru că aş fi un fan al distinsei, pe care n-am văzut-o în viaţa mea, nici măcar la televizor, şi cu atît mai puţin al Elenei Udrea, a cărei candidatură, prin înlăturarea lui Cristian Diaconescu, am combătut-o cît mi s-a dat voie la posturile finanţate de lidera PMP, ci pentru că mi-era greu să cred că şefa DIICOT, Direcţie angajată în lupta împotriva corupţiei, putea fi suspectată de corupţie! Documentele publicate de presă după ce au fost date, ca de obicei, de către DNA, cea mai bună televiziune de ştiri din România, m-au convins că da, într-adevăr, Alina Bica a fost implicată într-o afacere de corupţie.

Asta nu mă face să dau înapoi nici măcar cu o virgulă de la teza, formulată joi seara, pe cristoiublog.ro, că e vorba de o răfuială dacă nu mafiotă, atunci o răfuială pentru putere în perspectiva plecării lui Traian Băsescu de la Cotroceni. Da, Alina Bica, a fost implicată într-o afacere de corupţie. Din acest punct de vedere, acţiunea DNA e corectă.

Numai că acest adevăr nu mă opreşte să nu-mi pun anumite întrebări, formulate în numele tezei că Lupta împotriva corupţiei nu trebuie să justifice eforturile SRI de a lau în stăpînire România. Le voi pune conştient că nimeni din presă nu le va lua în seamă, pentru că toţi patronii şi toţi redactorii şefi, acţionari la firme, se tem ca de dracu de DNA, care te poate sălta în orice moment sub pretextul că ai comis cine ştie ce faptă de corupţie. Rămîn uluit, după experienţa din comunism, că oameni în toată firea, unii chiar lideri de opinie, cînd vorbim la telefon, încep să înalţe brusc elogii SRI, mai ceva ca pe vremea Securităţii. Iată întrebările:

1. Afacerea de corupţie s-a terminat în prima parte a lui 2011. Cînd Alina Bica a fost nominalizată ca şefă a DIICOT, altfel spus, la şefia unei Unităţi de luptă împotriva corupţiei mai importante chiar decît DNA, SRI ştia de acest Dosar? Dacă nu ştia, atunci de ce mai consumă bani de la Buget? Dacă ştia, de ce nu i-a spus lui Traian Băsescu? Dacă ştia şi i-a spus, de ce a mai propus-o Traian Băsescu?
2. DNA susţine că acţiunea împotriva Alinei Bica a început în 15 octombrie 2014, la 3 ani de la petrecerea afacerii, în urma unei autosesizări. Laura Kovesi ne crede proşti? Dacă ar fi să credem basmele ei, brusc, pe 15 octombrie 2014, DNA s-a trezit din somn şi a zis: Ei drăcie, şefa DIICOT a fost implicată acum trei ani într-o afacere de corupţie! Hai s-o arestăm!.
3. Pe 30 octombrie 2014, un site suspect publică fotografii cu Alina Bica la Paris, în februarie 2014, împreună cu Elena Udrea. Alături de un text imbecil, scris cu bocanci de ofiţer, sunt reproduse două facturi de cazare: una a Alinei Bica, obţinută de la hotel la cîteva zile după şedere, şi alta, a Elenei Udrea, obţinută abia în septembrie 2014. Sunt de acord că Alina Bica n-avea ce căuta la Paris împreună cu Elena Udrea, mai ales că acum ştim despre implicarea lui Dorin Cocoş în afacerea din 2011. Numai că publicarea acestor documente n-are nici o legătură cu nevoia de transparenţă. Ar fi fost normal, ba chiar obligatoriu, ca autorii filajului şi ai luării documentelor, să dea publicităţii pozele încă din februarie 2014. Dacă Alina Bica e personajul corupt de acum, opinia publică din România ar fi trebuit avertizată încă din februarie 2014, astfel încît Alina Bica să nu mai rămînă o zi în fruntea DIICOT. Mai mult, fotografiile şi documentele trebuiau asumate de cineva şi nu aşa cum s-a întîmplat, date pe un site care a dispărut la cîteva ore după. Ce să credem? Că fotografiile şi documentele de la Paris au fost păstrate de autori pentru şantajarea Alinei Bica. Publicarea a fost semnalul că trebuie să cedeze. Şi dacă n-a cedat, iat-o ridicată de pe stradă.
4. Traian Băsescu s-a angajat în faţa românilor, în 31 octombrie 2014, că va dezlega misterul Operaţiunii site-ul misterios. Au trecut de atunci mai mult de două săptămîni. Traian Băsescu n-a mai suflat o vorbă despre asta. Arestarea Alinei Bica a fost un şah pentru a nu-şi respecta angajamentul? Eu cred că într-o ţară democratică, europeană, arestarea şefei DIICOT de către şefa DNA nu trebuie să blocheze procesul de aflare a Adevărului în cazul Paris. Cu atît mai mult cu cît evenimentele din februarie 2014 n-au nici o legătură cu afacerea din martie 2011. Sau te pomeneşti că Alina Bica a cheltuit la Paris banii obţinuţi în martie 2011?
5. Şi ultima întrebare, ivită şi din semnalul dat românilor de Traian Băsescu în 31 octombrie 2014, cînd a vorbit de absenţa controlului democratic asupra Serviciilor noastre secrete, tot mai puternice pe zi ce trece:

Justifică lupta împotriva corupţiei Operaţiuni amintind de cele făcute de răposata Securitate în numele luptei împotriva duşmanului de clasă?!

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro