Ion Cristoiu: O nerozie antidemocratică şi antieuropeană – controversa naţională privind fraudarea alegerilor

Publicistul Ion Cristoiu constată că la cinci zile după alegerile locale nu avem rezultatul final al votului, despre care ar trebui să discute toţi cei implicaţi, ci se marşează pe fraudarea scrutinului, o temă revenită în forţă, ajutată nu numai de diverse trucuri electorale, ci şi de năravul dâmboviţean de a nu respecta procedurile.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro

“Sîntem vineri, 2 octombrie 2020.

Alegerile locale s-au încheiat duminică, 27 septembrie 2020.

Au trecut, aşadar, de la ziua alegerilor cinci zile.

Într-o ţară normală, în aceste cinci zile s-ar fi discutat rezultatele alegerilor. Nu pro şi contra, nu Sîc, am cîştigat, v-am tras-o!, cum se întîmplă în dialogul dintre galerii după un meci important. S-ar fi discutat despre tendinţele care se desprind din rezultate, despre mutaţiile care au avut loc la nivelul electoratului, despre unde şi cum au greşit învinşii şi unde şi cum au performat învingătorii, despre ce ne spun localele despre parlamentare, despre cît au reuşit partidele să-şi atingă obiectivele.

Dezbaterile din spaţiul public ar fi fost de mai mult decît utile primarilor noi aleşi, politicienilor, partidelor, şi nu în ultimul rînd cetăţenilor.

Pentru cei interesaţi de aceste dezbateri localele ar fi apărut ca expresia puterii întruchipate de vot.

Concluziile dezbaterilor ar fi contribuit la sporirea conştiinţei cetăţeneşti.

Despre ce se discută de cinci zile încoace?

Despre fraudarea alegerilor locale!

Aşa cum am mai scris, tema fraudării părea că se micşorase în România ultimilor ani, dacă nu chiar dispăruse. Nimeni nu-şi imagina că ea va izbucni cu atîta putere după alegerile locale. Principalul responsabil pentru această anomalie a vieţii noastre politice e Guvernul României. Guvernul unei ţări e responsabil în cazul alegerilor nu numai de asigurarea condiţiilor materiale pentru desfăşurarea votului, dar şi de asigurarea condiţiilor legale pentru asigurarea corectitudinii votului.

La ora actuală criza pare a nu avea sfîrşit.

Şi asta pentru că înşişi candidaţii PNL, candidaţii Guvernului care a organizat alegerile cer renumărarea voturilor pe motiv c-au fost fraudaţi. Fraudaţi de Opoziţie! Să-ţi faci cruce, nu alta! Cum să fraudeze Opoziţia alegerile cînd în mîna Guvernului e Poliţia, Jandarmeria, Serviciile secrete, prefecţii, altfel spus toate instituţiile care răspund de organizarea alegerilor şi mai ales de corectitudinea lor.

Concentrarea pe fraudarea alegerilor are un impact negativ asupra democraţiei româneşti nu numai prin sugrumarea oricărei dezbateri despre rezultatele alegerilor, dar şi prin sporirea neîncrederii cetăţenilor în votul liber exprimat, în puterea întruchipată de ştampila pusă de ei pe un nume de candidat sau de partid, pe democraţie. Victoria unor tineri necunoscuţi, abia intraţi în politică, împotriva unor politicieni hîrşiţi, împotriva presei miluite, împotriva puterii baronilor locali putea fi oricînd evidenţiată ca dovada puterii votului, ca un semnal pentru tineri, pentru cei care stau deoparte de politică, văzută de ei ca murdară, că poţi face politică şi fără să-i imiţi pe politruci. Pentru asta ar fi fost nevoie de o atmosferă optimistă, de teza unor alegeri corecte, de dezbateri care să sublinieze că politica nu e totdeauna murdară. Într-o asemenea atmosferă ar fi putut fi prezentate cetăţenilor învingătorii tineri, şi nu numai ei, dar şi primarii în exerciţiu care au fost realeşi cu scoruri uriaşe (Deşi PSD-ist, şi deşi la al doilea mandat, Constantin Toma la Buzău a cîştigat cu peste 78%!). Pentru toţi primarii ar fi fost o lecţie importantă:

Dacă ai realizări, dacă ai fost primar şi nu politician, atunci indiferent din ce partid faci parte cîştigi la scor un nou mandat.

Această atmosferă a lipsit.

Şi descoperind cu stupoare că se discută din nou despre fraudare, că Scandalul de la sectorul unu din Bucureşti se lungeşte şi se amplifică de la o zi la alta, că BEC întîrzie să încheie rezultatele alegerilor, că nimeni nu are autoritatea de a rezolva conflictele, tinerii, cei neîncrezători în politică, sceptici cînd vine vorba de puterea votului, cei care refuză să se implice în politică susţinînd că e murdară, îşi vor pierde entuziasmul care i-a împins să meargă la urne şi să voteze oamenii noi, ca să nu mai spun că vor rămîne mai departe sceptici în privinţa politicii.

La această stare de spirit a contribuit şi un spectacol care se repetă de 30 de ani la alegerile zise şi democratice:

Plîngerile partidelor, ale candidaţilor pe parcursul zilei de vot despre încălcarea legislaţiei electorale de către contracandidaţi. Realitatea acestor plângeri stă mai întîi într-un truc electoral. Competitorii se plîng public sau penal din motive strict electorale. Ei ştiu că nici un gest din ziua votului nu poate răsturna o tendinţă. Poate aduce doar cîteva voturi în plus. Nu poate aduce o victorie sau un eşec la nivel de surpriză. Cu toate acestea se plîng. Mai mult din rutina asumată de echipele de campanie, care vor să arate candidatului că merită banii primiţi de la acesta, decît din credinţa că vor influenţa votul. Mult mai important realitatea acestor plîngeri se întemeiază pe o realitate:

În România, de 30 de ani, la alegeri nu se respectă legea, procedurile. Competitorii se plîng de încălcările de către adversari în timp cei ei, la rîndul lor, încalcă legea, procedurile.

Care sînt cele mai cunoscute încălcări ale legii? Pe primul loc se situează continuarea campaniei electorale în ziua votului. Militanţi care fac propagandă electorală, deseori chiar în preajma secţiilor, candidaţi care dau semnale electorale gen Votaţi-mă pe mine! la televiziuni, în transmisie directă, cînd merg la urne, SMS-uri trimise alegătorilor ca să iasă din case, filmarea buletinului cu telefonul mobil, încăierări între participanţii la vot.

Şi anul acesta fenomenul s-a manifestat cu putere, deşi au trecut 30 de ani de democraţie, de alegeri, de pisare a cap a alegătorilor şi a candidaţilor cu nevoia de a respecta procedurile.

Duminică, 27 septembrie 2020, la ora 15,30, Monica Dajboj, purtătoarea de cuvînt a MAI, a declarat într-o conferinţă de presă extraordinară:

<La nivelul structurilor Ministerului Afacerilor Interne s-au primit 318 sesizări referitoare la posibile contravenţii sau infracţiuni care au legătură cu procesul de vot, dar 119 nu s-au confirmat în urma primelor verificări. Cu privire la alte 111 sesizări se efectuează în continuare cercetări.>

Observaţi mai întîi manifestarea năravului numit al plîngerilor fără temei în realitate, al plîngerilor ca instrument electoral. Din 318 sesizări doar mai puţin de jumătate s-au confirmat. Totuşi, aceste 118 confirmate trimit la realitatea care domneşte de ani şi ani în România:

Încălcarea procedurilor, a legii, a cutumelor.

O formă de încălcare o reprezintă mai nou continuarea campaniei electorale în ziua votului de către candidaţi. Profitînd de transmisia în direct la televiziuni a momentului cînd votează, aceştia se aventurează în declaraţii cu evident iz electoral. Un exemplu ne-a fost dat de cel de la care ne aşteptam mai puţin:

De la candidatul PNL-USRPLUS, Nicuşor Dan.

Cutuma cere ca un candidat cînd se prezintă la vot în ziua alegerilor ţine un discurs în limitele corectitudinii politice. Mergeţi la vot, şi alegeţi pe cel mai bun, am votat pentru mai bine, sper că votul va fi pentru cel mai bun! Nicuşor Dan, care pretinde a întruchipa un altfel de a face politică, a ţinut o conferinţă de presă în care şi-a atacat contracandidatul. Pe parcursul zilei el a intervenit de mai multe ori în direct sau pe Facebook pentru a da semnale electorale. Nici Gabriela Firea n-a fost mai brează. Pe Facebook, e drept, nu în direct la tv, ea a scris un mesaj aluziv la acuzaţiile aduse lui Nicuşor Dan. În ţară alţi candidaţi au continuat campania pe reţelele sociale sau pe stradă, deşi legea interzice asta. Diversitatea încălcării procedurilor e însemnată. De la sfătuirea alegătorilor cu cine să voteze pînă la mituirea alegătorilor.

De ne confruntăm de la un scrutin la altul cu aceste fapte de încălcare a procedurilor cărora li se adaugă altele, funambuleşti, de ţară de inşi abia coborîţi din copac:

Încăierări în preajma secţiilor, dispariţii de buletine, tentative de dublu vot.

 Amplitudinea luată de tema Fraudării şi încălcarea procedurilor la alegerile din 27 septembrie 2020 de semnalează că în materie de democraţie regresăm, nu progresăm”.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro