Ion Cristoiu: Pe cinstite, despre momentul Volodîmîr Zelenski în Parlamentul României

Preşedintele Ucrainei, Volodîmîr Zelenski, a ţinut, luni, 4 aprilie 2022, un discurs prin video în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului român.

Mesajele adresate diferitelor instituţii ale lumii – Parlamentele, cu precădere – de preşedintele Ucrainei au devenit pe parcursul Războiului început în 24 februarie 2022, un moment mediatic de rutină. Deşi ca preşedinte (cu puteri de preşedinte american) al Ucrainei ar trebui să fie ocupat pînă peste cap cu administrarea unei ţări în Război, Volodîmîr Zelenski pare a avea drept principală preocupare organizarea unui spectacol mediatic planetar ce s-ar putea rezuma astfel:

Eu, Volodîmîr Zelenski, preşedintele Ucrainei, sînt ultimul zid de apărare al Occidentului democratic în faţa năvălirii barbarilor ruşi, purtători de steag al dictaturii.

Dacă eu cad, Rusia se va năpusti asupra întregii Europe civilizate. Peste Europa Luminilor va cădea Întunericul Siberiei.

În consecinţă, luaţi măsuri şi mai dure împotriva Moscovei, eventual admiteţi o implicare militară a NATO.

Scopul principalei sale activităţi e demult limpede:

Încălzirea opiniei publice europene pînă la incandescenţă împotriva Rusiei astfel încît prin presiunea pusă asupra liderilor occidentali, aflaţi la cheremul emoţiilor transpuse în voturi, NATO să intervină militariceşte.

Deocamdată, liderii occidentali au rezistat presiunii privind implicarea NATO. Spun deocamdată, deoarece Scandalul Bucea ne dovedeşte că posibilitatea unui al trei Război mondial, provocat de emoţiile de moment e mai actuală ca niciodată.

Pentru a încălzi opinia publică europeană, Volodîmîr Zelenski pune la lucru toate instrumentele creării de emoţii colective:

Referiri la întîmplări şi personaje cunoscute din ţara căreia i se adresează, montaje video şi fotografii.

Beneficiind de o mediatizare uriaşă, aceste intervenţii, devenite obişnuinţă deja constituie folosirea inteligentă a mediei (televiziune şi ziare tradiţionale, reţele sociale) în războiul mediatic prin care Ucraina surclasează Rusia.

După cum era de aşteptat, momentul din Parlamentul României a fost prezentat încă din dimineaţa zilei de 4 aprilie 2022 de presa rechiziţionată pentru Război ca fiind unul istoric.

Nu de asta am urmărit eu spectacolul din Parlament (expresia istoric face parte deja din fondul de clişee al gîndirii leneşe româneşti, totul la televiziuni fiind istoric, de la un text pe Twitter al lui Klaus Iohannis pînă la trecerea unui norişor pe cerul de primăvară), ci pentru că am vrut să văd spectacolul slugărniciei româneşti.

Evident, el a fost întruchipat de Florin Cîţu, fost premier, fost preşedinte al PNL, încă preşedinte al Senatului. Confirmînd bănuiala că Volodîmir Zelenski a fost implorat să ţină un discurs în Parlament (te-ai fi aşteptat ca el să facă demersuri şi nu noi), Florin Cîţu l-a cîntat pe toate părţile pe preşedintele ucrainean, pentru a sfîrşi prin a-l asigura că i s-a pus la dispoziţie.

Sărmanul Cîţu-Mîţu!

Lepădat de Preşedintele României mai ceva ca un cotor de măr, şi-a găsit un Protector în Preşedintele Ucrainei.

În contrast cu pupătorul bălos al Icoanei Zelenski care a fost Florin Cîţu, Marcel Ciolacu a ţinut un discurs demn, nu lipsit de trimiteri menite a nu fi pe placul Înaltului Oaspete Video, dar care au făcut fericiţi pe mulţi români scîrbiţi pînă la vomă de pisiceala lui Cîţu-Mîţu. Marcel Ciolacu a sesizat o anume nemulţumire a românilor faţă de înlocuirea în materie de Licurici a Americii cu Ucraina. Temenelele adresate preşedintelui american sînt de înţeles pentru români. Temenele faţă de preşedintele ucrainean sînt mai greu de înţeles. Şi nu pentru că Ucraina a fost pînă nu demult un duşman al României mai pronunţat decît Rusia, ci pentru că în ochii românilor Ucraina nu trece o Mare Putere, una la care trebuie să te închini ca să supravieţuieşti. Marcel Ciolacu a înţeles asta şi, prin urmare, a fost infinit mai reţinut în puparea în fund a lui Volodîmîr Zelenski decît nefericitul Florin Cîţu.

În chip surprinzător, Volodîmîr Zelenski a evitat, în discursul său, înfumurările de Preşedinte al Confederaţiei numite Pămînt din alte mesaje adresate Parlamentelor. S-a concentrat pe criticile aduse ţărilor puternice ale Europei, ne-a făcut bezele invocînd soarta Republici Moldova şi angajîndu-se să nu mai persecute minoritatea românilor din Ucraina, ba mai mult, a promis României participarea la reconstrucţia post război a ţării sale.

Deşi între noi fie vorba România nu poate participa nici la propria reconstrucţie, d-apoi la cea a unei alte ţări.

Să fi fost influenţa eşecului catastrofal al încercării sale de a impune ungurilor să nu-l voteze pe Victor Orban?

După mesajul lui Volodîmîr Zelenski a urcat la tribună pentru a citi un text Nicolae Ciucă, zis şi Bolovanul transpirat. Urmînd tradiţia lui Florin Cîţu, Nicolae Ciucă e un vorbitor catastrofal. Ca de obicei, după ce ridică privirile din text, cînd se întoarce la hîrtiile de pe pupitru, Nicolae Ciucă nu mai ştie la ce cuvînt rămăsese cînd se desprinse de de propoziţia scrisă. De aici aerul că transpiră abundent în căutarea potecii de la care s-a rătăcit.

Spectacolul, marele spectacol, a fost dat de bulibăşeala transmisiei de la Kiev. Cîteva minute, Volodîmîr Zelenski a vorbit fără să fie auzit. A intrat pe fir traducătorul, de o stîngăcie rar întîlnită.

Ce mai încolo şi încoace, Momentul istoric s-a transformat într-un moment de rahat.

Ca de obicei, pe malurile Dâmboviţei!

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro