Ion Cristoiu: Pe Magheru, ca la Bagdad

Ascultînd de îndemnul online de a merge să iau cartea, iată-mă după-amiază în drum spre Anticariatul unu. Am comandat cartea lui Pliniu cel Tînăr, Opere complete, şi acum am ocazia s-o citesc, mai precis, să găsesc acele pagini care-i descriu vila de la Mare.

O iau pe Magheru, începînd de la Piaţa Romană. Cum drumul meu ales e pe partea cu librăria, mă opresc niţel la vitrina celei din Piaţa Romană. Altădată aş fi intrat în Librărie, pentru a ieşi de acolo cu o sacoşă de cărţi. Acum, amintindu-mi că nu mai am unde pune nici cărţile deja cumpărate, mă stăpînesc să nu intru. Dacă intru, Dracu m-a luat! Alte şi alte cărţi condamnate să zacă pe podele. La ieşirea din Bloc am trecut pe lîngă un apartament de la subsol, cu storurile trase, deoarece locatarii sînt în Italia, la muncă. O clipă mi-am permis să visez la posibilitatea de a cumpăra spaţiul acela, pentru a-mi depozita acolo o parte din cărţi. Acele cărţi despre care Pliniu cel Tînăr scria că sînt pentru citit doar o dată, în biblioteca sa de la vilă avînd Cărţi pentru citit de mai multe ori. De notat că în varianta românească a fost tradus Cărţi de studiu, astfel că o formulă strălucită a devenit plată ca apa minerală de la Mall. Văd în vitrina librăriei cartea franţuzului Lionel Duroy, despre româncuţa Eugenia, tradusă la Humanitas. Prilej de a observa o publicitate deşănţată la acest roman.

Pe Magheru nu pot să nu observ pitorescul de tip bulevard din Bagdad. Pe partea opusă, fosta librărie Sadoveanu, una dintre cele mai bune din Bucureşti, e mai departe, de cîţiva ani , bătută în scînduri. După intersecţie, îmi sare în ochi un panou enorm cu Klaus Iohannis pe lat şi al său slogan România normală, astupînd ferestrele cîtorva etaje. Da, ştiu că se plăteşte bine un astfel de panou publicitar. Mă gîndesc însă la bieţii locatari, obligaţi să stea în întuneric, în spatele lemnului de pe care rînjeşte Candidatul. E drept, alături, e Viorica Dăncilă, cu sloganul, Alături de orice român. Cum stă alături de Klaus Iohannis, i-ar trebui o steluţă cu trimitere la o notiţă de subsol, Şi de naţionalităţile conlocuitoare. Placajul pe care se răsfaţă ea e mult mai mic însă decît cel pe care e aşternut portretul lui Klaus Iohannis. Am zis pe lat, deoarece pe parte aleasă de mine pe clădirea la parterul căruia se află un butic Digi, Klaus Iohannis beneficiază de un portret pe înalt, dată fiind forma clădirii. Universitatea e mîzgălită pînă la brîu. Nu sînt grafitti. Sînt pur şi simplu mîzgăleli.

Anticariatul unu de pe Academiei are parter şi subsol. Potrivit protocolului, ştiut de mine de la alte cumpărături on line, trebuie să merg mai întîi la subsol. O iau pe scara de lemn îngustă. Chiar de pe una din treptele ei bag seamă că e ceva lume la anticariatul ăsta. La plecare, urcînd scara, am trecut pe lîngă două june care, deşi o coborau în drum spre cărţi, aveau grijă să le fie ţinuta mîndră, de parcă ar fi coborît pe covorul roşu la Cannes, deşi la Cannes se urcă şi nu se coboară pe covorul roşu. Junele care trebuie să-mi dea cartea e ocupat cu un tip care caută un autor despre care n-am auzit. O fi unul de fantacy, autor de literatură de aeroport. Cartea nu e în anticariat. Junele aranjează să-i trimită clientului o alertă, dacă apare cumva în depozit. În fine, primesc cartea, şi înainte de a mă întoarce la parter, ca s-o plătesc, fac un popas la dulapul cu Istorie. Găsesc cîteva cărţi de interes pentru mine, pe care le iau. Trecînd cu privirea peste rafturi, bag de seamă multele exemplare din cărţile lui Horia Matei despre Roma antică, volumul lui Nicolae Lascu despre Cum trăiau romanii, cartea Femei vestite din Antichitate. Două dintre cărţile cumpărate sînt despre Roma antică: Cicero şi prietenii săi de Gaston Boissier, tradusă la noi în 1977, şi Rubicon de Tom Holland, subtitulată Triumful şi tragedia Romei republicane. Lovitura o dau cu volumul Istoria ilustrată a Angliei de G. M. Trevelyan. E un cărţoi care mi se pare cunoscut. Cu toate acestea ştiu sigur că în biblioteca mea nu există. Dacă ar fi fost, aş fi luat-o de pe raftul despre Anglia. Am folosit eu de mai multe ori Istoria lui Maurois. Cum s-o ocolesc pe asta? Din cîte aflu e o lucrare clasică. History of England a apărut în 1926. Mă pregătesc s-o citesc în partea despre Romanii în Anglia. La casă, în timp ce aştept calculul, după ce-am aruncat o privire asupra noutăţilor, observînd o carte despre Cum să face sex cît mai bine, dintr-o colecţie de sfaturi pentru femei, cineva se interesează dacă anticariatul restaurează icoane vechi. La plecare îl las pe june cu icoana în mînă, interesîndu-se dacă proprietara vrea să fie curăţată de fum. Te pomeneşti c-o fi una de pe vremea lui Brâncoveanu, îmi zic eu, sub influenţa ştirilor despre icoane de milioane de dolari descoperite în cămară, ca suport pentru cratiţele de jumări.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro