Ion Cristoiu: Pentru Klaus Iohannis singura problemă a României de azi e „creşterea alarmantă a antisemitismului”!

Publicistul Ion Cristoiu afirmă că, deşi are la dispoziţie instrumente de cunoaştere a realităţii în profunzime, în ultima vreme, preşedintele Iohannis dă expresie unei singure îngrijorări legate de problemele actuale ale României, ca şi când ar fi singura:  pericolul întruchipat de creşterea antisemitismului şi rasismului.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„Deşi România e Republică semiprezidenţială, totuşi preşedintele României are de 30 de ani în rîndul opiniei publice imaginea de Conducător. Şi dacă România ar fi fost republică parlamentară, în care preşedintele, ales de Parlament, îşi rezumă activitatea la momente stricte de protocol, românii tot ar fi identificat în locatarul vremelnic din Palatul Cotroceni un Conducător. La această nevoie de a găsi între ştabii de la un moment dat pe ştabul ştabilor, pe seama căruia să se pună cîrmuirea ţării, şi-au spus cuvîntul nevoia moldo-valahă de Tătuc (de la Cuza pînă la Ceauşescu ţara a fost condusă de Tătuci), dar şi credinţa în Omul providenţial. În cel care le ştie pe toate şi mai ales ştie cum să iasă Poporul din încurcătură. Printre alte note atribuite de români Celui de la Cotroceni se numără şi cunoaşterea în profunzime a realităţilor de la un moment dat. Preşedintele e Stăpînul Serviciilor Secrete. La Preşedinte ajung informaţii despre realităţile româneşti şi dinspre cancelariile Marilor Puteri, presupuse a avea pe teritoriul nostru naţional reţele de agenţi. Preşedintele are la dispoziţie o armată de consilieri. La buna informare a Preşedintelui contribuie şi membrii Guvernului, în frunte cu premierul, cînd e vorba, ca în actuala legislatură, de Guvernul Meu.

Cunoaşterea realităţilor de către Preşedinte se bazează – e de la sine înţeles – pe instrumentele ştiinţei moderne. Ştatistici, sondaje de opinie, bilanţuri. Aceste instrumente, aflate doar în posesia preşedintelui, îi dau un avantaj enorm faţă de cetăţenii României, chiar şi faţă de cei care sînt politicieni, jurnalişti, demnitari:

 Cel de a trece dincolo de aparenţe, în adîncuri, acolo unde se întrezăresc evoluţii, fenomene, unele chiar în fază incipientă, dar pe cale de a răzbi la suprafaţă în tulburări sociale.

Misiunea preşedintelui e de a le sesiza şi de a lua măsuri înainte ca ele să înflorească în dezastre.

În paralel cu luarea de măsuri, preşedintele are misiunea istorică de a semnala Poporului evoluţiile, fenomenele, problemele, pericolele care scapă cetăţeanului de rînd, orbit de aparenţe. Semnalarea problemelor ţine de regulile democraţiei. Conducătorul poate rezolva problemele numai şi numai dacă îşi ia Poporul drept colaborator.

Semnalarea realităţilor profunde de la un moment dat se face în cazul preşedintelui prin intervenţii publice: conferinţe de presă, mesaje, interviuri, comunicate, mai nou, postări pe Facebook. Cei deja şapte ani de mandat i-au obişnuit pe români cu eternul refuz al lui Klaus Iohannis de a acorda interviuri. Interviul rămîne în lumea de azi principalul mijloc de comunicare publică al politicianului. Dacă ne gîndim că interviul dă şansa explicării amănunţite a unor decizii, interviul se dovedeşte un instrument obligatoriu pentru politicianul de azi. Klaus Iohannis e cred singurul politician din Europa care refuză interviul. Pînă şi şefii de stat autoritari – ca Putin, Erdogan – folosesc pe larg dialogul cu poporul prin intermediul interviului.

În absenţa interviurilor, viziunea lui Klaus Iohannis asupra realităţilor româneşti de la un moment dat se desprinde din comunicate, conferinţe de presă (aranjate ca întrebări), mesaje postate pe site-ul administraţiei prezidenţiale. Luînd seama la ultima conferinţă de presă – cea de la popasul turistic Comana – toţi comentatorii au remarcat din discursul prezidenţial absenţa îngrijorărilor.

Fie şi la o simplă privire România din ultimul timp se confruntă cu mari probleme.

Războiul civil din PNL afectează grav guvernul.

Nici un angajament electoral al Coaliţiei de Guvernare n-a fost îndeplinit, deşi au trecut deja 7 luni de la investirea Guvernului.

 De resetarea României de care vorbea Klaus Iohannis înaintea alegerilor parlamentare ca pregătită să aibă loc după ce el va deţine şi Parlamentul Meu nici vorbă.

România a trimis la Bruxelles un PNRR aiuristic. Aşa s-a făcut că deşi înfăţişaţi de Klaus Iohannis ca vitali pentru România, banii de la Bruxelles întîrzie. Şi nu din cauza Bruxelles-ului, ci a noastră.

În aceste condiţii, te-ai aştepta ca preşedintele să transmită ţării mesaje de nemulţumire, de îngrijorare, de nelinişte chiar. În ultima vreme preşedintele transmite românilor mesaje hiperoptimiste. Şi nu numai prin declaraţii la conferinţe de presă, dar şi prin preocupări. Klaus Iohannis se dă cu barca, merge cu bicicleta la serviciu, plantează puieţi. Impresia de vacanţă eternă într-o Românie transformată în staţiune de lux e indiscutabilă. Prin tot ceea ce face şi spune preşedintele vrea să ne convingă că România de azi e cea mai bună dintre lumile posibile.

Pornind de la divorţul dintre realitatea cotidiană şi viziunea idilică, de propagandă ieftină, a lui Klaus Iohannis, unii comentatori au invocat închiderea lui Klaus Iohannis de către cei din jur într-un glob căptuşit pe dinăuntru cu oglinzi.

Aşa s-ar părea dacă ne-am referi doar la ultima conferinţă de presă.

Înaintea acestei conferinţe de presă, mai precis pe 2 august 2021, Klaus Iohannis a transmis un Mesaj cu ocazia Ceremoniei dedicate Zilei Europene de Comemorare a Holocaustului Romilor. Mesajul, despre care am mai scris, sună astfel:

<În contextul recent creat de pandemia de COVID-19, observăm din nou o creştere alarmantă a rasismului, a antisemitismului şi a discursurilor motivate de ură care vizează romii, în special în mediul online. Datoria noastră, ca lideri politici, este de a combate aceste evoluţii, de a condamna public fără ezitare orice afirmaţie care incită la ură. De asemenea, trebuie să ne continuăm eforturile pentru a dezvolta instrumente adecvate, care să ne permită să ne protejăm societăţile împotriva acestor ameninţări.>

Din cîte se vede, preşedintele semnalează naţiunii un pericol iminent, trage semnale de alarmă şi anunţă măsuri pentru contracararea pericolului.

Nu e vorba de pericolele întruchipate de efectele Războiului civil din PNL.

Nu e vorba de pericolul reprezentat de eşecul vaccinării.

Nu e vorba nici de valul 4 prin care au trecut deja multe ţări europene, şi de valul 5 pentru care se pregăteşte tot continentul.

Nu e vorba de efectele trimiterii la Bruxelles a unui PNRR prost întocmit.

Nu e vorba de certurile din Coaliţie.

Nu e vorba de creşterea alarmantă a datoriei externe.

E vorba de creşterea alarmantă a rasismului şi antisemitismului şi a discursurilor antiromi.

E singura realitate care-l îngrijorează pe preşedinte. Spun asta, deoarece pericolul întruchipat de creşterea antisemitismului şi rasismului e o permanenţă a mai tuturor intervenţiilor publice ale preşedintelui din ultima vreme.

 În intervenţiile publice ale preşedintelui, singura problemă a României de azi, pe care el ne anunţă c-o va rezolva, e „creşterea alarmantă a antisemitismului”.

 Nu mai există altă problemă care să-l îngrijoreze pe Klaus Iohannis.

După cum spuneam, preşedintele are la dispoziţie instrumente de cunoaştere a realităţii în profunzime.

Nouă, ca simpli cetăţeni, nu ni se pare a exista aceste pericole.

Dacă ele există – şi au fost observate de Klaus Iohannis cu instrumentele de specialitate - n-ar fi cazul să aducă şi dovezi?

Nu de alta, dar aserţiunile privind creşterea antisemitismului şi rasismului, venite nu de la un jurnalist, ci de la chiar şeful Statului, riscă să ofere lumii o imagine cumplită, cea a unei ţări membre UE lovite de rasism şi antisemitism”.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro