Ion Cristoiu: Pentru presa lumii din 2020 Coronavirus a fost un fel de România lui Nicolae Ceauşescu în decembrie 1989

Jurnalistul şi publicistul Ion Cristoiu compară afirmă că o simplă cercetare a relaţiei dintre pericolul Coronavirus şi imaginea acestuia în spaţiul public te-ar putea face să crezi că în 2020 în mai toate statele Europei s-au folosit cu succes trucurile manipulării în cazul evenimentelor din decembrie 1989 din România. Redăm integral editorial publicat pe cristoiublog.ro:

 

"Pe măsură ce guvernele din toată lumea, constrînse nu doar de dezastrul economic, dar şi de semnalele că popoarele vor ieşi din casă, sfidînd închiderea lor forţată, după model chinezesc, şi-şi vor lua înapoi drepturile fundamentale, confiscate abuziv, în opinia publică şi-a făcut loc întrebarea dacă nu cumva am fost victime, cu toţii, ale unei manipulări abile.

Indiscutabil, pericolul Coronavirus a fost unul real. Atît din punctul de vedeere al gravităţii, cît şi al contagiunii. Însă între pericolul real şi imaginea acestuia, creată de presă, fie la ordinele guvernelor, fie prin folosire, după principiul lui useful idiot (idiotul util, boul, boul, nătîngul, lesne de manipulat prin exploatarea slăbiciunilor) s-a aşezat o distanţă enormă. Istoria modernă a mai cunoscut o astfel de supralicitare a realului în plan mediatic din motive politice. E vorba de transformarea represiunii ceauşiste de la Timişoara într-un măcel sălbatic (de la 72 de morţi s-a ajuns în plan mediatic la 5000, de la împuşcarea unor persoane la spintecarea burţilor cu baioneta şi vînarea oamenilor cu tancul) şi a represiunii din partea lui Nicolae Ceauşescu, la nivel de ţară, dintr-un număr de 153 de morţi la un număr de 60.000. Repet, aşa cum arată toate documentele postdecembriste, în confruntările dintre protestatari şi forţele de ordine s-au înregistrat morţi, răniţi şi arestaţi. Cînd e vorba de proteste de stradă, pînă şi un mort e o crimă. Din acest punct de vedere reacţia regimului Ceauşescu a fost criminală. Dar una e crima şi alta e crima sălbatică. Or, în Evenimentele din decembrie 1989, prin manipulare, o crimă reală s-a transformat într-o crimă sălbatică. Scopul manipulării e ştiut de ani întregi deja:

Crearea şi amplificarea unei revolte populare la un popor taxat drept a fi de mămăligă pentru revărsarea în stradă a zeci de mii de oameni, ca la Timişoara pe 20 decembrie 1989, şi la Bucureşti, pe 22 decembrie 1989. 

La scurt timp după consumarea evenimentelor, aceleaşi forţe care manipulaseră pe români s-au năpustit asupra românilor pentru a-i acuza de tragere pe sfoară a Occidentului. Şi astfel România a rămas în istoria Europei drept ţara de debut a fake newsurilor fără măsură:

153 de morţi care devin peste noapte 60.000; s-a tras cu tunul în femei şi copii; Securiştii năvăleau prin case, spintecau burţile femeilor cu baioneta şi le luau copiii; tancurile vînau protestatari pentru a-i strivi cu şenilele şi cadavrele erau cărate cu tirurile; dar mai ales ţara în care teroriştii care n-au existat au tras din toate poziţiile strigînd Trăiască Ceauşescu ! suficient de tare ca să-i audă şi să-i denunţe Ion Iliescu la televizor.

O simplă cercetare a relaţiei dintre pericolul Coronavirus şi imaginea acestuia în spaţiul public te face să crezi că în 2020 în mai toate statele Europei s-au folosit cu succes trucurile manipulării din decembrie 1989 din România. Cele care au făcut pe Ignatio Ramonet să proclame falsurile mediatice din decembrie 1989 Cea mai mare înşelătorie din istoria televiziunii. 

Unele asemănări sînt izbitoare.

 Manipularea din decembrie 1989 a fost posibilă în condiţiile spaţiului închis, secret, care era România.

Acolo unde iscodirea nu poate pătrunde pot înflori fel de fel de năstruşnicii. Pentru presa lumii din 2020 Coronavirus a fost un fel de România lui Nicolae Ceauşescu în decembrie 1989. Deşi obiect de cercetare a milioane de specialişti de pe glob, Covid 9 a apărut cetăţenilor ca un spaţiu închis, secret, misterios, totalmente neexplorat. Lesne de pus pe seama Coronavirus, ca şi pe seama regimului Nicolae Ceauşescu, note ieşite din comun:

Efect devastator asupra celor infectaţi; incredibilă rapiditate a contagiunii; imposibilitatea de a fi vindecat.

Ca şi în cazul Evenimentelor din decembrie 1989, s-a creat rapid o cenzură a Consensului. În decembrie 1989, dacă vreun ziar în Occident ar fi cutezat să aibă îndoieli în privinţa relatărilor din România, imediat ar fi fost pus la punct. Dacă vreun ziarist român ar fi avut îndoieli că teroriştii există, ar fi fost vai de mama lui. Dacă nu era împuşcat de poporul vigilent, atunci sigur era arestat. 

La fel şi în cazul Pandemiei.

Cei care – pe reţelele sociale – au îndrăznit să pună la îndoială nu pericolul, ci exagerarea pericolului, au fost fie terfeliţi de mainstream media, fie chiar interzişi, ca la noi.

În fine, aşa cum s-a întîmplat şi după decembrie 1989, în Occident în aceste zile, procesul în spaţiul public e de deşteptare a lucidităţii şi chiar de dezvăluire a manipulării.

Ce se întîmplă la noi?

La noi se întîmplă un proces invers.

O întreagă maşinărie mediatică finanţată de Guvernul României, în cadrul uneia dintre cele mai mizere negustorii din istoria presei româneşti, s-a prăvălit asupra încercării de a spune adevărul despre manipularea din România.

Mai mult, ca într-un vis rău, se reia cu amploare în aceste zile manipularea din primele zile ale Pandemiei.

Măsurile de relaxare au dus la o creştere uşoară a numărului de infectaţi.

Fenomenul e accentuat şi de creşterea numărului de testări. 

Această realitate, prezentă şi în alte ţări (nu multe!) în urma măsurilor de relaxare, a căpătat, prin manipulare, imaginea unui coşmar.

Cineva din Europa care află ce spun autorităţile în frunte cu Cioclul Apocaliptic numărul unu al naţiei, Raed Arafat, despre situaţia de după relaxare, ar simţi nevoia s-o ia la fugă de pe continent şi chiar de pe glob, în cosmos, cît mai departe de România.

România apare lumii ca ţara în care Pandemia o ia de la capăt şi nu oricum, ci cu forţe sporite.

Potrivit imaginii mediatice, spitalele dau peste margini de bolnavi, starlete cad la pat ca muştele, Poliţia ia cu asalt terasele, în căutarea celor care nu respectă restricţiile, premierul şi preşedintele ameninţă cu o revenire la starea de urgenţă. 

 Televiziunile de ştiri închiriate de Guvern cu camere video cu tot cultivă doar pe cei care vorbesc despre Pandemie. În timp ce în toată lumea televiziunile aduc în studio personalităţi care vorbesc despre relansarea economică. 

Duminică seara, televiziunile franţuzeşti se ocupau de noile măsuri de relaxare, între care se numără deschiderea cinematografelor şi a tribunelor la meciurile de fotbal. La noi, televiziunile se ocupau de creşterea numărului de infectaţi, de posibilitatea de prelungire a stării de alertă, de supraîncărcarea spitalelor. 

 În plină stare de urgenţă apăreau ştiri despre vedete din alte ţări care se îmbolnăviseră de Coronavirus. La noi, nici o vedetă se îmbolnăvea. Acum cînd în toată lumea Pandemia a trecut, la noi vedetele se îmbolnăvesc într-un ritm ameţitor. Şi culmea, toate de la Antene".

 

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro