Ion Cristoiu: Pînă unde pot fugi înainte în Războiul din Ucraina Occidentul şi Rusia?! Pînă la Apocalipsa nucleară!

Dacă planeta nu va fi un deşert de cenuşă ca urmare a Apocalipsei nucleare spre care se îndreaptă Războiul din Ucraina, dintre Occident şi Rusia, intrat deja în faza Care pe care, atunci mai mult ca sigur manualele de Istorie din viitor vor consemna ca fiind cruciale (pînă acum cel puţin) două date:

24 februarie 2022.

23 ianuarie 2023.

Prima dată n-are nevoie de explicaţii. E ziua în care Federaţia Rusă a atacat Ucraina.

A doua trebuie neapărat explicată.

Pe 23 ianuarie 2023, Germania a decis trimiterea de tunuri Leopard Ucrainei, iar SUA, urmînd-o, a decis trimiterea de tancuri Abrams. În aceeaşi zi, alte state europene pînă atunci ţinute de înţelegerea cu Germania, au anunţat că trimit şi ele Ucrainei tancuri. E vorba de Danemarca, Olanda, Polonia, Finlanda, Spania. Dar nu atît decizia în sine, cît mai ales atmosfera de sărbătoare în care au fost făcute anunţurile conferă datei de 23 ianuarie 2023 dreptul de a intra în Istorie. Şi aceasta din simplul motiv că în această zi, prin întregul spectacol mediatic - mai întîi a anunţat decizia Germania, urmată de salvele de tun sărbătoreşti lansate de Marea Britanie, Franţa, Spania, Polonia, Ţările Baltice, de zbieretele de bucurie ţopăită din studiourile televiziunilor occidentale, şi spre seară, de anunţul solemn făcut de America - Occidentul a lăsat deoparte ipocrizia şi a recunoscut, în chip oficial, că se află în Război pe viaţă şi pe moarte cu Federaţia Rusă.

Din punct de vedere militar nu se poate face un prognostic despre efectul deciziei asupra situaţiei de pe front.

Din punct de vedere politic, lucrurile sînt clare:

 Occidentul a ţinut să semnaleze că s-a implicat oficial în Războiul din Ucraina.

Tancul e o armă ofensivă.

Aşa cum au recunoscut mulţi lideri occidentali fără nici o prudenţă, tancurile sînt date Ucrainei pentru a declanşa o contraofensivă avînd drept ţel aruncarea ruşilor în Marea Neagră. Aşadar, fără să se mai pitească după vorbe precum Nu sîntem în Război cu Federaţia Rusă! liderii Occidentali, în frunte cu preşedintele Americii, au decis:

a) Continuarea Războiului din Ucraina.

b) Escaladarea Războiului din Ucraina.

c) Renunţarea la orice gînd de a încheia pace.

Mersul pînă la Confruntarea nucleară în Războiul cu Federaţia Rusă.

Nu putem înţelege aceste trei semnificaţii fără a arunca o privire asupra situaţiei de pe front.

Războiul dintre Ucraina şi Federaţia Rusă e în realitate Războiul dintre Occident şi Federaţia Rusă. Cauzele conflagraţiei le-am mai prezentat.

 Principala trimite la principala cauză a Războaielor din întreaga Istorie a Omenirii:

Rezolvarea pe calea armelor a problemelor care nu mai pot fi rezolvate pe calea diplomatică.

Acest Război a fost dorit de ambele părţi. Atît de Rusia, cît şi de Occident. Asemenea Germaniei dinainte de 1914 şi dinainte de 1939, Rusia, învinsă în 1991, prin încheierea Războiului Rece, a vrut să-şi ia revanşa. Dacă pe vremea beţivanului Elţîn, uşor de ameţit cu o sticlă de vodcă, Occidentul a intervenit în diferite locuri de pe Glob, încălcînd dreptul internaţional, fără să ia în calcul reacţia Rusiei, la un timp după venirea la Putere a lui Vladimir Putin, Rusia a intervenit, la rîndu-i, în situaţiile în care Occidentul se credea de unul singur. Pretenţii de superputere moştenite de la Uniunea Sovietică. Punctul de conflict l-a reprezentat Siria. Occidentul a vrut să-şi impună şi aici voinţa. A eşuat, deoarece a intervenit Rusia. Concomitent între Rusia şi China s-a ivit o alianţă riscantă pentru Occident. Era limpede că bătălia cu armele nu mai poate fi evitată. Pentru aceasta trebuia căutată o ţară care să-şi asume nenorocirea de a duce pe teritoriul propriu un Război şi de a-şi face din popor carne de tun. Şi această ţară a fost Ucraina lui Volodîmîr Zelenski. O ţară suficient de coruptă, lipsită de forţe democratice, o ţară supusă dictaturii unui Clan: Clanul Zelenski. E mai mult decît semnificativ că în perioada cînd Rusia masa trupe în jurul Ucrainei, cînd manevrele deveneau tot mai ameninţătoare, preşedintele francez şi cancelarul german au fost la Moscova. Deşi au stat de vorbă cu Putin ore-n şir, deşi au fost contacte dintre Putin şi Biden, nici un lider occidental n-a ţinut cont de plîngerile lui Putin privind situaţia minorităţii ruse din Ucraina, dar mai ales privind admiterea Ucrainei în NATO. Dacă Occidentul ar fi vrut pace, s-ar fi înregistrat măcar semne că se vrea rezolvarea acestor plîngeri. În realitate, Occidentul n-a vrut o clipă rezolvarea pe cale paşnică a disputei.

 Jocul a fost simplu.

 Sau Rusia, văzînd determinarea Occidentului, renunţă la pretenţiile de a i se da un loc la masa marilor puteri sau ea va fi înfrîntă printr-un Război în care Occidentul se va bate cu Federaţia Rusă prin intermediul Ucrainei. Spre Ucraina au început să curgă bani cu nemiluita, armament, informaţii secrete, mercenari, sprijin politic şi mediatic. Totul pus sub semnul lui Facem asta pentru a ajuta poporul ucrainean să-şi păstreze integritatea teritorială. Cu tot sprijinul Occidental, Ucraina n-a reuşit să-şi păstreze integritatea teritorială. După aproape un an, 20 la sută din teritoriu se află sub stăpînirea ruşilor, care, de altfel, l-au şi anexat. Te-ai fi aşteptat, judecînd după declaraţiile lui Volodîmîr Zelenski, ca Ucraina să apere fiecare palmă de pămînt, ca ruşii să nu poată înainta nici un metru dincolo de Crimeea. Nu s-a întîmplat aşa şi din simplul motiv că implicarea Occidentului a fost insuficientă. S-a subapreciat forţa Rusiei şi s-a supraapreciat forţa Ucrainei.

Era greu de imaginat ca o ţară mijlocie precum Ucraina să aibă forţa de a ţine în loc o superputere militară. Cînd s-a ivit întrebarea: Şi acum ce facem? ruşii au anexat 20% din teritorii, Volodîmîr Zelenski a răspuns că Ucraina va declanşa o contraofensivă. Anunţată pentru finele lui august 2022, contraofensiva a avut loc la televizor şi nu pe teren. Ruşii nu numai că s-au fixat în apărare, dar mai mult, au pornit la ofensivă. Ideea unui Război prin intermediar s-a dovedit dezastruoasă. Ucraina, de una singură, nu va putea angaja o contraofensivă. Aşa s-a ivit schimbarea de strategie a Occidentului. Ipocriziile au fost lăsate deoparte. Întreg programul de manifestări dedicate trimiterii de tancuri s-a vrut un mesaj că Occidentul s-a angajat pe faţă în Războiul din Ucraina. Deocamdată trimiţînd tancuri. Nu peste mult timp va trimite avioane de luptă, rachete şi, în cele din urmă, oameni sub forma Coaliţiei mulţinaţionale.

De ce a fost nevoit Occidentul să dea cărţile pe faţă?

Pentru că niciuna din aşteptările sale nu s-a îndeplinit.

A pariat pe prăbuşirea militară a Rusiei.

Nu s-a întîmplat asta.

A pariat pe prăbuşirea economică a Rusiei prin valul de sancţiuni economice, indiscutabile arme de luptă şi nu expresii ale pedepsirii pentru încălcarea Dreptului internaţional.

A pariat pe o revoltă în Rusia provocată de ostracizarea ruşilor de rînd:

Campania de diabolizare, prin presă, interzicerea participării sportivilor şi artiştilor ruşi la manifestări internaţionale.

Nu s-a întîmplat asta.

Orice Război din Istorie cunoaşte o escaladare în clipa cînd una dintre părţi e nemulţumită de situaţia de pe cîmpul de luptă.

Escaladarea Războiului de către Occident îşi are cauza în eşecul strategiei de pînă acum:

Dăm doar o mînă de ajutor Ucrainei! Nu sîntem în Război cu Federaţia Rusă!

Prin manifestările dedicate trimiterii de tancuri împotriva Rusiei, Occidentul s-a angajat oficial în Război.

Tancurile acum, avioanele de luptă şi rachetele mai apoi, sînt armament ofensiv. Aşa cum liderii occidentali au recunoscut, acest armament e destinat contraofensivei.pe care Ucraina urmează s-o declanşeze. Contraofensiva anunţată va duce automat şi la un mai mare efort de Război al Rusiei. Cîtă vreme Armata Rusă cucerea teritoriul ucrainean, şi, deci, Armata Ucraineană se apăra, ruşii simpli mai puteau fi convinşi că Agresorul e Rusia. Acum însă pentru ruşii de rînd, Crimeea şi Donbasul sînt deja teritorii aparţinînd Rusiei. Ceea ce pentru Occident e un Război de eliberare dus de Ucraina, pentru ruşi va fi un Război dus de Ucraina pentru cucerirea unor teritorii ruseşti. De altfel, Rusia a renunţat de mult la mănuşi. A renunţat şi Occidentul.

Orice Război, o dată început, scapă de sub control, urmîndu-şi propria logică. Şi primul şi al doilea război mondial au pornit de la un Război local. Nu cred că l-a dorit cineva transformat în mondial. Mecanismul orb al împuşcăturii de la Sarajevo, care a dus la un măcel mondial de patru ani, e valabil pentru orice Război.

Dacă nu se încheie rapid, Războiul impune beligeranţilor ceea ce am putea numi:

Fuga înainte!

Nici Occidentul, nici Rusia nu mai au altă soluţie decît Fuga înainte.

Nici una dintre părţi nu mai poate da înapoi acum, după ce fiecare s-a adîncit tot mai tare în Război.

Pînă unde pot Fugi înainte cele două părţi?

Pînă cînd vor pica amîndouă în prăpastia confruntării nucleare.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro