Ion Cristoiu: PMP la locale – marea victorie a unui partid mic

Publicistul Ion Cristoiu explică de ce PMP, un partid mic, este principalul câştigător al alegerilor locale din 27 septembrie şi anticipează că, pentru scrutinul parlamentar din 6 decembrie, partidul condus de Eugen Tomac nu pleacă dintr-o poziţie perdantă, chiar dacă locomotiva Traian Băsescu nu va mai candida.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„Biroul Electoral Central a dat publicităţii, vineri, 9 octombrie 2020, rezultatele finale ale alegerilor locale. „Dat publicităţii” e un fel de a spune. Instituţia responsabilă cu administrarea scrutinului din 27 septembrie 2020 a pus pe site rezultatele, pe furiş, fără a anunţa presa. Cum asta s-a întîmplat pe întuneric, putem spune că virusul Noaptea ca hoţii! a lovit şi BEC. Folosirea lui Pe furiş în publicarea rezultatelor finale e cu atît mai ciudată cu cît, întîia oară în postdecembrism, rezultatele finale ale scrutinului local s-au dat publicităţii după aproape două săptămîni de la scrutin. În toată această perioadă, BEC s-a zidit într-o muţenia antidemocratică. N-a reacţionat prompt şi convingător la scandalurile de fraudare a alegerilor, n-a răspuns acuzaţiilor privind folosirea unui soft îndoielnic, n-a explicat de ce întîrzie atîta rezultatele finale.

Comportamentul aberant al BEC a hrănit atmosferă de neîncredere în corectitudinea scrutinului.

Am analizat pînă acum, pe baza rezultatelor parţiale, prestaţia PSD şi a USPLUS la locale în pregătirea parlamentarelor din 6 decembrie 2020. Rezultatele finale stabilite oficial îmi dau posibilitatea să mă ocup şi de un partid mai mic, PMP.

Precizia rezultatelor finale e un avantaj pentru cine caută să desluşească prestaţia partidelor.

Dacă PNL e perdantul scrutinului local prin raportare la pretenţii, PMP e cîştigătorul.

Raportarea la rezultatele obţinute la localele din 5 iunie 2016 se impune:

Alegerile din 5 iunie 2016:

Consilii judeţene:

368.985 voturi (4,46%) şi 41 mandate (2,85%)

Consilii locale:

360.035 voturi (4,30%) şi 1.315 mandate (3,260%)

Consiliul general al Municipiului Bucureşti:

40.481 voturi (7,14 %) şi 4 mandate (7, 27%)

Primari:

304.924 voturi (3,57%) şi 18 mandate (0,56%)

Alegerile din 27 septembrie 2020:

Consilii judeţene:

423.147 voturi (5,88%) şi 67 mandate (5,00%)

Preşedinţi de consilii judeţene:

406.453 voturi (5,59%) şi niciun mandat

Consilii locale:

420.791 voturi (5,72%) şi 2.137 mandate (5,36%)

Consiliul general al Municipiului Bucureşti:

51.001 voturi (7,82%) şi 5 mandate (9,09%)

Primari:

353.005 voturi (4,73%) şi 50 mandate (1,57%)

La toate capitolele, de la votul politic, pentru consilii judeţene pînă la votul pentru primari nu remarcăm vreun salt spectaculos. Practic diferenţele dintre 2020 şi 2016 se învîrt în jurul cifrei de 1%. Nici la Consiliul general al Bucureştiului, unde s-a vorbit de un scor surprinzător, nu putem invoca un salt. În 2016, 7,14%, şi 4 mandate, în 2020, 7,82% şi 5 mandate.

Şi cu toate acestea putem vorbi de un succes.

De un mare succes.

Aprecierea izvorăşte nu din cifre, ci dintr-o complexitate de factori care trebuie luaţi în seamă în radiografia rezultatelor obţinute de PMP:

1) PMP se numără printre partidele mici dintr-o parte sau din alta a eşichierului politic. Rezultatele sale trebuie comparate cu cele ale Pro România şi ALDE. Pro România 4,95% şi ALDE 2,91%. Dintre partidele mici, PMP e cel care a supravieţuit întrecerii din 27 septembrie 2020.

2) PMP s-a clasat la toate capitolele pe locul al 4-lea, după PNL, PSD şi USR. E acolo, în top.

3) Partidele mici s-au confruntat cu Fenomenul radicalizării electoratului, divizarea Stînga - Dreapta.

În partea Stîngă, scrutinul a dus cele mai multe voturi la PSD. Nici Pro România şi nici ALDE n-au reuşit să rupă din voturile Pro PSD.

În partea Dreaptă, bătălia a fost crîncenă. Pentru acelaşi electorat s-au confruntat trei formaţiuni:

PNL, USRPLUS şi PMP.

PMP părea victimă sigură. Cu toate acestea, el a reuşit să obţină voturi atît de la PNL, cît şi de la electoratul propriu.

Cum se explică succesul PMP?

La această întrebare, răspunsul venit în chip automat e:

Prin intrarea în cursă a lui Traian Băsescu pentru Primăria Bucureşti.

Traian Băsescu s-a clasat pe locul trei. Contrar aşteptărilor n-a obţinut nici măcar locul al doilea şi contrar aşteptărilor, după scrutin, nimeni n-a făcut caz de adevărul că e prima înfrîngere a politicianului Traian Băsescu la un scrutin.

Rămîn credincios tezei că Traian Băsescu ar fi fost, dacă ar fi învins, Primarul providenţial, aşteptat de 30 de ani de Bucureşti. Primarul care vrea să administreze Bucureştiul şi nu ca să folosească funcţia drept trambulină pentru un salt politic. Primarul care să nu depindă de un partid. Din acest punct de vedere, deşi categorisit ca independent, Nicuşor Dan va depinde de PNL. Cedările sale dinainte de a prelua funcţia la ceea ce el a acuzat a fi politica populistă se explică prin teama PNL de a nu pierde voturi la Bucureşti prin măsuri de austeritate luate de Nicuşor Dan înainte de 6 decembrie 2020.

De ce n-a cîştigat Traian Băsescu?

Din acelaşi motiv pentru care a cîştigat în 2004:

S-a votat politic, după schema Pro PSD - Anti PSD.

Ar fi greşit dacă am pune scorul bun pe ţară pe seama scorului obţinut de PMP la Bucureşti. La Consiliul general, din cîte se vede, diferenţa faţă de 2016 e mică.

Traian Băsescu a contribuit la scorul bun al PMP prin ruperea de la PNL a unei însemnate părţi din electoratul PDL. L-a ajutat la aşa ceva şi nerozia PNL de a refuza PMP, partidul lui Băsescu, participarea la Coaliţia de Dreapta din Capitală. Pînă atunci PMP mai că se dizolvase în PNL prin participarea la Guvernare şi prin sprijinirea Guvernului Orban.

Nedreptatea făcută PDL-ului din PNL prin excluderea lui Traian Băsescu din Coaliţia de Dreapta a făcut ca mulţi alegători PNL+PDL să voteze PMP.

Întrebarea care se pune e următoarea:

La parlamentare Traian Băsescu nu va mai putea candida. Listele deja întocmite arată că nu s-a pus problema.

Înseamnă asta că PMP pleacă din start perdant?

Evident, nu.

Mai întîi că spre deosebire de alte partide mici, PMP are structuri temeinice în teritoriu, făcute de pe vremea cînd Traian Băsescu era preşedinte. Eugen Tomac a fost invitatul meu la un interviu pe cristoiuTv. Mi-am dat seama atunci că, la fel ca Elena Udrea, Eugen Tomac suferă de Sindromul Umbra lui Băsescu. PMP se confundă atît de tare cu Traian Băsescu încît analiştii nu iau seamă la personalitatea lui Eugen Tomac. Puţină lume ştie că Eugen Tomac are mînă liberă în partid de la Traian Băsescu în privinţa deciziilor interne.

Evident, chiar dacă Traian Băsescu nu candidează, PMP tot se va folosi de imaginea sa, măcar fotografică. Presupun că o candidatură a Elenei Băsescu ar întări imaginea de bătălie dusă de PMP-ul lui Traian Băsescu. În plus ar fi o răsplată necesară a celor din PMP pentru angajarea lui Traian Băsescu în bătălia pentru partid prin acceptarea posturii de candidat la primăria Capitalei.

Se vor fi gîndit şi cei din PMP la aşa ceva?”

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro