Ion Cristoiu: Regele Mihai a petrecut Noaptea Învierii împreună cu Gheorghiu Dej

1. Din ziare: Curentul, 21 noiembrie 1942:

„Impozitul pe cîini şi reglementarea circulaţiei cîinilor

Noul decret lege sanitar-veterinară apărut în Monitorul Oficial No. 272 cu data de 19 Noiembrie 1942 cuprinde următoarele articole referitoare la impozitul pe cîini şi reglementarea circulaţiei cîinilor:

Art. 19. – Pentru cîini, afară de căţeii sugaci, se va plăti un impozit.

Pentru cîinii de vînătoare, de pază, ciobăneşti şi pentru cei din crescătorii recunoscute de Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, impozitul va fi cel puţin 40 lei şi cel mult 200 lei, pe cap, anual.

Pentru alte categorii de cîini, precum şi pentru cîinii de pază şi ciobăneşti al căror număr trece peste nevoile obişnuite ale gospodăriei respective, număr ce se va stabili de Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, impozitul va fi cel puţin 250 lei şi cel mult 2.000 lei, pe cap.

Impozitul pe cîini se stabileşte prin jurnal al Consiliului de Miniştri şi va putea varia pe regiuni, după cazurile de turbare şi după starea economică a populaţiunii din fiecare regiune.

Impozitul se va încasa de organele fiscale în baza tabelelor de înscriere a cîinilor, întocmite de administraţiile comunale în cursul lunilor Ianuarie-Februarie şi care se vor trimite organelor fiscale respective cel mai tîrziu pînă la sfîrşitul lunei Martie, în fiecare an.

Art. 20. – Veniturile înfăptuite din Impozitul pe cîini se vor împărţi, precum urmează:

1. Din Impozitul încasat în comunele rurale şi comunele urbane nereşedinţă de judeţ; a) 200/1 revine comunei respective; b) 40% revine judeţului; c) 40% revine Statului.

2. Din impozitul încasat in municipii şi comune urbane reşedinţă de judeţ: a) 60% revine comunei; b) 40% revine Statului.

Cotele care revin judeţelor, comunelor rurale, comunelor urbane şi municipiilor vor forma un fond inalienabil cu destinaţia specială pentru combaterea epizootiilor, îmbunătăţirea şi intensificarea producţiei animale, precum şi pentru înfiinţarea, înzestrarea cu material şi personal, şi întreţinerea de instituţii de creşterea animalelor şi sanitare veterinare, de interes local, potrivit dispoziţiunilor date de Ministerul Agriculturii şi Domeniilor.

Art. 21. – Circulaţia cîinilor pe întreg teritoriul ţării se va reglementa de Ministerul Agriculturii şi Domeniilor.

Cîinii sustraşi de la plata impozitului, precum şi aceia care vor circula contrar dispoziţiunilor date, pe lîngă aplicarea penalităţilor prevăzute în legea de faţă, se vor prinde şi confisca. Aceşti cîini se vor putea ucide sau întrebuinţa potrivit cu hotărîrea administraţiei comunale respectivă, dată la propunerea medicului veterinar oficial. ”

2. Scrie Winston Churchill în prefaţa Memoriilor sale în şase volume:

„Am aderat la regula mea de a nu critica o măsură privind războiul sau politica după eveniment, decît dacă mi-am exprimat mai înainte, public sau oficial, părerea mea sau am avertizat în legătură cu aceasta.”

Regula ar trebui asumată nu numai de politicieni, dar şi de comentatorii din presă. E injust să critici postfactum, cînd ştii deja rezultatul, o decizie fie ea politică sau militară.

3. Din ziare: Scînteia, 10 mai 1945:

„Slujba Învierii la Sinaia şi în Capitală

Sîmbătă, noaptea, vechea mănăstire din Sinaia a fost luminată de sărbătoare şi bucurie. Majestatea Sa Regele Mihai I venea să asiste la Sfînta slujbă a Învierii, însoţit de Casa regală, de aghiotanţi.
Populaţia oraşului s-a strîns în faţa bisericii, aclamînd frenetic pe tînărul Suveran.

Din Bucureşti, au sosit d-nii Gheorghe Tătărescu, vice-preşedintele Consiliului de miniştri, tov. Gheorghe Gheorghiu-Dej, ministrul Comunicaţiilor şi lucrărilor publice, Mihail Ralea, ministrul artelor, alţi demnitari, precum şi reprezentanţii presei.

Suveranul a fost întîmpinat de membrii guvernului în frunte cu d. Gh. Tătărescu, vice-preşedintele Consiliului de miniştri şi de bătrînul stareţ al mănăstirii, înconjurat de întregul sobor de preoţi şi de autorităţile civile şi militare.

Slujba religioasă s-a desfăşurat într-un cadru impresionant.

Era prima noapte a Învierii în România, în sfîrşit, independentă, mergînd cu paşi hotărîţi pe calea înfăptuirii unui cu adevărat democratic.

Soborul de preoţi însoţea pe bătrînul stareţ al vechei mănăstiri.

Asista şi Prea Sfinţia Sa părintele Burducea, ministrul Cultelor.

Membrii guvernului şi înalţii demnitari au prezentat urări Suveranului, după care Majestatea Sa Regele a dat lumină tuturor conform tradiţiei.

Păstrînd bucuria clipei, toţi s-au îndreptat apoi spre noile îndatoriri, spre noi realizări.

D-nii Gheorghe Tătărescu, vicepreşedintele Consiliului de miniştri şi Mihail Ralea, ministrul artelor, au rămas pînă dimineaţa la Sinaia.

Tov. Gheorghiu-Dej, ministrul Comunicaţiilor şi lucrărilor publice a plecat la Ploieşti, de unde şi-a urmat drumul la Galaţi unde va face o serie de inspecţii.

Învierea găseşte ţara întreagă, poporul, guvernul şi Suveranul într-o sforţare comună şi unită pe calea înzecirii eforturilor pentru pentru a salva ţara de toate urmele războiului şi a aduce bunăstarea pentru toţi, cît mai repede.”

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro