Ion Cristoiu: Ruşii rămîn sovietici

Iniţiativă. În volumul „Scrisori întredeschise” Paul Goma povesteşte pe larg răsunătorul eşec al unei iniţiative de ale sale: Internaţionala rezistenţei. Organizaţia urma să reunească dizidenţi celebri din Est sub semnul anticomunismului. Cu toate zbaterile lui Paul Goma internaţionala a sucombat înainte de a ieşi din uterul făuritorilor. Cauza? Atitudinea dizidenţilor ruşi. Aceştia voiau pentru ei partea leului. Confraţii din Est erau trataţi de sus, cu surîsuri ironic-îngăduitoare. Spre uluirea lui Paul Goma, anticomuniştii ruşi se purtau faţă de anticomuniştii din ţările Europei Centrale şi de Est cam cum se purtau comuniştii ruşi pe vremea lui Lenin şi Stalin cu comuniştii din fostul lagăr. Prilej pentru scriitorul român să descopere un adevăr. Ruşii rămîn ruşi, adică aroganţi, imperiali chiar şi cînd se luptă sau declară că luptă împotriva imperiului sovietic. Ei gîndesc la scara uriaşei suprafeţe a Rusiei, altfel spus la scara întregii planete. Chiar dizidenţi fiind, ei nu uită că aparţin unei superputeri. Ca şi americanii de altfel. Un adevăr pe care Paul Goma ţine să-l împărtăşească într-o epistolă lui Georgfoke:

„A fost o vreme în care, constatînd colosala contra-putere a unui Soljeniţîn speram, credeam că salvarea noastră va veni tot de la Răsărit... – adică din interiorul Rusiei. Acum nu mai cred şi nu pentru că «dizidenţa» şi-ar fi trăit traiul (ştim foarte bine că Soljeniţîn şi ai lui au fost abuziv numiţi de Occident «dizidenţi»), ci pentru că, pe de o parte rezistenţii ruşi în Occident, oricîte eforturi ai face, nu reuşesc să se derusifice, nu sînt în stare să citească o hartă, ci doar să arunce un ochi asupra Globului pămîntesc; în al doilea pentru că celălalt talger al balanţei este ocupat de americani – şi ce sînt americanii dacă nu «nişte ruşi care vorbesc englezeşte»?”

*

Vorbă. Venind vorba de un politician român de seamă, Geta Dimisianu, redactoarea cărţilor lui Marin Preda, mare admiratoare a lui Carol al II-lea şi mare adversară a lui Traian Băsescu, mi-a vorbit de cele trei pagini din Adolescentul lui Dostoievski, în care marele zbuciumat susţine că rîsul e cel care defineşte un om.

Taifasul a avut loc la dudul de la BAR – unde-mi dau eu întîlnire cu toată lumea – şi-a fost iscat de vizita Getei Dimisianu pentru a-mi da, spre publicare în Historia, articolele profesorului Ovid Ţopa, despre stăpînirea habsburgică în Bucovina. Întorcîndu-mă în sală, pe drum, mi-am zis următoarele, ca o prelungire în Icloud a discuţiei din realitatea de sub dud:

1) Ar trebui să recitesc Adolescentul.

Dar cîte n-ar trebui să recitesc!

Numai că, din nenorocire, nu mai pot citi, ca pe vremuri, de plăcere, sub puterea lecturii viciu.

Cînd încep o carte, mă întreb imediat, negustoreşte:

Ce eseu poate ieşi din ea?

2) Cred că după rîs se poate descifra nu numai o personalitate (oare eu ce fel de rîs am?!), dar şi o stare sufletească iscată de un fapt.

*

Scriam pe 29 august 2014. Traian Băsescu cere românilor să renunţe la banii unei vieţi mai bune pentru a le oferi armament pe gratis oligarhilor ucraineni!

Nici nu se răciră bine rîndurile despre luciditatea lui Traian Băsescu în chestiunea Crizei ucrainene, că mă şi văd obligat să le anulez. Azi dimineaţă, folosind prilejul ultimei sale Cuvîntări în faţa ambasadorilor, Traian Băsescu a luat-o atît de razna că, o clipă, am crezut că degustă mai nou din zori. Mai întîi, Traian Băsescu a găsit de cuviinţă să-l insulte pe Vladimir Putin, făcîndu-l ins bolnav. A procedat astfel în faţa ambasadorilor noştri, îndemnîndu-i să lase dracului diplomaţia şi, la întoarcerea la post, să practice mahalaua din politica autohtonă. Dacă şeful statului român îşi permite să spună despre şeful unui alt stat că e un ins bolnav, de ce n-ar scrie ambasadorul nostru în Anglia pe Facebook că Regina e o sifilitică? Apoi, îngrijorat de soarta Armatei ucrainene, Traian Băsescu a anunţat că va cere NATO, în numele României, să trimită armament în sprijinul oligarhilor de la Kiev. Dacă România va veni cu o astfel de propunere, indiscutabil, ea va trebui să ofere prima armament oligarhilor ucraineni, care să fie folosit în războiul din Estul Ucrainei. Armamentul pe care-l va oferi, generos, Traian Băsescu în numele României, costă România.

De unde bani? Traian Băsescu i-a găsit! Să-i luăm de la primării şi să-i dăm Armatei! Aşa pot interpreta eu declaraţia lui Traian Băsescu potrivit căreia Guvernul n-ar trebui să mai dea primarilor nici un ban acum, în campania electorală. Banii ar trebui să meargă în tunuri, în tancuri, în rachete. Care tunuri, care tancuri, care rachete vor fi făcute cadou oligarhilor ucraineni. Chiar dacă din motive electorale, banii daţi către primării de Guvern sunt bani de care vor beneficia pînă la urmă amărîţii de români. Asta pentru că pînă la urmă în localităţile cu primari PSD-işti sunt români şi nu malgaşi, cei care vor beneficia de modernizarea dată de banii guvernamentali.

Culmea, n-am auzit pînă acum ca vreun oligarh ucrainean să anunţe că-şi dă averea obţinută prin jefuirea ţării Armatei ucrainene, pentru a cumpăra armament modern, cerut de războiul pentru păstrarea integrităţii teritoriale a ţării. L-am auzit însă pe preşedintele României declarînd că românii trebuie să renunţe la banii ceruţi de modernizarea satelor cu privata în curte, de asigurarea minimului de condiţii pentru şcolile, pentru dispensare, şi să-i dea pentru armamentul menit a-i apăra pe oligarhii ucraineni S-a trezit Traian Băsescu de dimineaţă cu o întunecare a minţii? S-a trezit cu un telefon de la Stăpînii săi de la Washington. NB: În timp ce Traian Băsescu murea de grija Armatei ucrainene, televiziunile de ştiri transmiteau imagini cu Victor Ponta dînd primăriilor microbuze şcolare. Şi ne mai întrebăm de ce va ajunge Victor Ponta preşedinte!

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro