Ion Cristoiu: S-a format oficial Coaliţia multinaţională condusă de SUA care se află în Război cu Federaţia Rusă

Pe site-ul CNN din 26 aprilie 2022, a fost publicat comentariul Austinʼs assertion that US wants to „weaken” Russia underlines Biden strategy shift (Afirmaţia lui Austin că SUA vor să „slăbească” Rusia subliniază schimbarea strategiei lui Biden).

Austin, din titlu, e Lloyd Austin, secretarul de stat al Apărării.

Afirmaţia despre care vorbeşte comentariul a fost făcută de demnitarul american luni, 25 aprilie 2022, după călătoria la Kiev, ziariştilor americani:

„Vrem să vedem Rusia slăbită în aşa măsură încît să nu mai poată face lucrurile pe care le-a făcut prin invadarea Ucrainei.”

Cei de la CNN l-au întrebat şi pe purtătorul de cuvînt al Consiliului de Securitate şi acesta a răspuns că afirmaţia lui Austin e în concordanţă cu strategia administraţiei SUA faţă de Războiul din Ucraina:

„Îi înarmăm pe ucraineni cu arme şi echipamente şi folosim sancţiuni pentru a submina puterea economică şi militară a Rusiei”.

Ce înseamnă asta din punctul de vedere al realităţilor?

Înseamnă că America, aflată în fruntea unei coaliţii multinaţionale, alcătuite din 40 de state, se află în război cu Federaţia Rusă. Pînă acum, mulţi dintre cei care nu credeau în desfăşurarea celui de-al Treilea Război Mondial se mai iluzionau că America a dat miliarde de dolari Ucrainei, a făcut lanţuri de transport de armament spre Ucraina, făcînd presiuni asupra statelor membre NATO să se grăbească să trimită armament, a condus operaţiunea de scufundare a crucişătorului Moskva, cu singurul scop de a apăra o ţară mică de agresiunea unei ţări mai mari. Indiscutabil, în plan mediatic, aşa apare tot ce fac America şi ţările membre NATO pentru Ucraina. În realitate, pomparea în Ucraina a miliarde de dolari, trimiterea pe bandă rulantă de armament, antrenarea ucrainenilor în SUA şi în ţări membre NATO, prezenţa pe teren a specialiştilor americani şi occidentali atît în informaţii şi contrainformaţii militare, cît şi în mînuirea armamentului modern, reprezintă o campanie militară menită nu atît a apăra independenţa şi integritatea Ucrainei, cît mai ales a îngenunchea Rusia.

La fel şi cu sancţiunile economice.

Valurile de sancţiuni administrate Rusiei nu sînt pedepsiri ale unei ţări agresoare, care a încălcat dreptul internaţional, ci lovituri militare gîndite să submineze puterea economică şi militară a Rusiei.

Propaganda de război a Ucrainei, dirijată abil de SUA şi avînd la dispoziţie marile trusturi de presă americane şi occidentale, n-are drept scop principal crearea simpatiei faţă de ucraineni, ci întreţinerea antipatiei faţă de ruşi.

E limpede oricărui om normal că a interzice participarea sportivilor ruşi la competiţiile internaţionale nu contribuie cu nimic la stoparea agresiunii. Ea contribuie însă la slăbirea Rusiei prin crearea şi întreţinerea în Occident a unei rusofobii care depăşeşte chiar şi germanofobia din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Pe vremea Războiului rece conflictul dintre cele două lumi – cea Occidentală, condusă de America şi cea comunistă, condusă de Uniunea Sovietică - s-a concretizat în ceea ce s-au numit războaie locale. Pe teritoriul unei ţări precum Vietnamul sau Angola, cele două Blocuri militare se confruntau sprijinind fiecare una dintre părţile în luptă. Dar niciodată în timpul Războiului Rece, o ţară atacată de o superputere n-a fost sprijinită militariceşte făţiş de cealaltă Superputere, aşa cum se întîmplă acum în Ucraina.

După Căderea Comunismului s-au înregistrat pe planetă mai multe agresiuni din partea Americii:

Agresiunea împotriva Iugoslaviei, Agresiunea împotriva Irakului, Agresiunea împotriva Afganistanului.

În nici unul dintre aceste cazuri ţara agresată n-a primit sprijin militar, financiar şi economic de la ţările duşmane Americii.

În Iugoslavia, în Irak, în Afganistan America s-a aflat în fruntea unei coaliţii multinaţionale, alcătuite din sateliţi ai Americii, care a atacat sau chiar invadat o ţară mică. Nici în Iugoslavia, nici în Irak, nici în Afganistan, Rusia sau China sau orice altă ţară adversară a Americii n-a sărit în ajutorul ţării agresate, pompîndu-i armament, trimiţîndu-i bani, binecuvîntînd-o cu specialişti.

Pentru prima dată după 1990, o ţară agresată de o superputere e sprijinită făţiş de cealaltă Superputere. Şi nu pentru a salva de la agresiune ţara agresată, ci pentru a învinge ţara agresoare.

Nu e singura premieră.

O altă premieră constă în faptul că ţara agresoare e singură, iar ţara agresată beneficiază de sprijinul unei coaliţii multinaţionale.

Marţi, 26 aprilie 2022, a avut loc la baza aeriană Romstein din Germania o reuniune a ţărilor care alcătuiesc Coaliţia multinaţională condusă de America în Războiul cu Federaţia Rusă.

Scopul reuniunii, iniţiate de SUA, a constat în angajarea celor 40 de ţări care participă la Coaliţie – 7 dintre ele nu sînt membre NATO – de a livra arme Ucrainei. Secretarul de stat al Apărării SUA a anunţat, la o conferinţă de presă, că ţările membre ale Coaliţiei se vor întîlni lunar pentru a analiza cum s-a desfăşurat livrarea de armament Ucrainei de către fiecare ţară membră, ce armament mai trebuie trimis. Dat fiind că livrarea de armament trece şi pe drept cuvînt ca o campanie militară dusă de Coaliţie împotriva Rusiei, cu scopul deja declarat de a o distruge din punct de vedere economic şi militar, putem spune că marţi, 26 aprilie 2022, s-a anunţat oficial existenţa unei Coaliţii conduse de SUA aflate în Război cu Federaţia Rusă.

Cele două războaie mondiale, dar şi Războiul rece s-au încheiat prin capitularea uneia dintre părţi.

Primul şi al doilea război mondial, prin capitularea Germaniei. Războiul Rece s-a încheiat prin capitularea Uniunii Sovietice.

Războiul dus de America împotriva Rusiei prin intermediul Ucrainei ar trebuie să se încheie – în viziunea americană – prin capitularea Rusiei.

Ce-ar însemna asta?

Nu numai încetarea operaţiunilor ruseşti în Sudul Ucrainei, dar şi renunţarea de către Rusia la întreg teritoriul anexat din 2002 pînă acum, evident, inclusiv Crimeea.

Capitularea Rusiei ar putea avea două modalităţi:

a) Anunţul făcut de Putin sau de cel care îi va lua locul că Rusia renunţă la teritoriile cucerite din Ucraina, dar şi la protejarea ruşilor din Donbas.

b) Aruncarea ruşilor în Mare de o ofensivă ucraineană de proporţii.

Condiţia de esenţă a acestor două scenarii:

Rusia nu va apela la armele nucleare, oricît de tare ar fi pusă la zid.

Joe Biden, care crede într-o asemenea posibilitate, nu-şi aminteşte că propria-i ţară nu s-a dat în lături de la folosirea bombei nucleare pentru a face Japonia să capituleze.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro