Ion Cristoiu: Sclipiri de genialitate în „Maestrul şi Margareta”

Azi noapte am vorbit pe vlog despre scena din Maestrul şi Margareta de Mihail Bulgakov, în care Wolland le demonstrează lui Berlioz şi Bezdomnîi, în Patriarşie Prudî din Moscova, că omul nu poate planifica nimic. M-am gîndit să zic ceva despre asta ca variantă multimedia la textul de la Gîndurile lui Cristoiu despre Rolul Coronavirus în stricarea Planurilor ambiţioase ale lui Klaus Iohannis de cucerire a întregii puteri, aşa cum Ploaia din noaptea de 17 spre 18 iunie 1815 i-a năruit lui Napoleon Planurile de Victorie. Oricît talent de povestitor aş avea, vorbele mele nu pot ţine loc scrisului de geniu al lui Bulgakov. Prin urmare m-am gîndit să realizez şi o variantă scrisă a zicerilor de pe vlog, apelînd de data asta la textul marelui scriitor.

Acţiunea, ca să mă pronunţ în termeni de bacalaureat, are loc în Parcul Patriaşie Prudî, într-o seară de primăvară. Descrierea e tipic bulgakoviană, adică rusească:

„La ceasul unui amurg învăpăiat de primăvară, la Moscova, în parcul Patriarşie prudî, îşi făcură apariţia doi cetăţeni. Primul, un bărbat la vreo patruzeci de ani, îmbrăcat în haine gri de vară, mic de stat, brunet, dolofan şi chel, ţinea în mînă pălăria decentă, din fetru moale; faţa bine bărbierită i-o împodobeau nişte ochelari uriaşi cu ramă neagră de baga. Celălalt, un tînăr lat în umeri, roşcovan, ciufulit, cu o şapcă în carouri dată pe ceafă, purta o cămaşă de cow-boy, pan-taloni albi boţiţi şi pantofi negri de sport.”

Pe vlog m-am entuziasmat de imaginea „La ceasul unui amurg învăpăiat de primăvară”. Îmi dau seama însă că sînt şi multe alte imagini. Ca de exemplu: „... ţinea în mînă pălăria decentă, din fetru moale”; „faţa bine bărbierită i-o împodobeau nişte ochelari uriaşi cu ramă neagră de baga.”

Descrierea conţine şi alte sclipiri de genialitate. Ca de exemplu:

„Intrînd sub umbra teilor abia înverziţi, cei doi scriitori se şi repeziră spre un chioşc vopsit în culori pestriţe, purtînd firma «Bere şi ape minerale».

Da, se cuvine să semnalăm prima ciudăţenie a acestei seri cumplite de mai. Nu numai lîngă chioşc, ci şi pe toată aleea paralelă cu strada Malaia Bronnaia, nu se afla ţipenie de om. La ceasul acela, cînd abia mai puteai răsufla de zăpuşeală, cînd soarele, după ce potopise cu arşiţă Moscova, se prăvălea învăluit într-o pîclă uscată undeva, dincolo de Sadovoe Kolţo, nimeni nu poposea sub umbra teilor, nimeni nu şedea pe vreo bancă; de la un capăt la altul aleea era pustie.

– Apă minerală, vă rog, ceru Berlioz.

– N-avem apă minerală, îi răspunse cu un aer jignit femeia din chioşc.

– Bere aveţi? se interesă cu glas răguşit Bezdomnîi.

– Ne-o aduce pe seară, îl informă vînzătoarea.

– Şi ce aveţi? o întrebă Berlioz.

– Sirop de caise, dar cald, preciză femeia.

– Ei, daţi-ne, daţi-ne, vă rog!

Siropul de caise făcu multă spumă galbenă, răspîndind în jur un miros de frizerie. Îndată ce goliră paharele, pe cei doi literaţi îi apucă sughiţul. Plătiră şi se aşezară pe o bancă din apropiere, cu faţa spre lac şi cu spatele spre strada Bronnaia.”

Genial, nu-i aşa?

„– N-avem apă minerală, îi răspunse cu un aer jignit femeia din chioşc.”

Semne ale comerţului socialist!

Cei doi sînt, potrivit scriitorului:

„Primul era Mihail Alexandrovici Berlioz în persoană, redactorul-şef al unei reviste lunare literar-artistice şi preşedintele consiliului de conducere al uneia dintre cele mai de seamă grupări literare din Moscova, căreia i se spunea prescurtat Massolit, iar tînărul său însoţitor – poetul Ivan Nikolaevici Ponîrev, care semna cu pseudonimul Bezdomnîi”.

De ce veniseră cei doi în Patriarşie prudî? Ca să discute despre Iisus:

„Era vorba, după cum s-a aflat mai tîrziu, despre Isus Cristos. Redactorul-şef îi comandase poetului pentru numărul următor al revistei un amplu poem antireligios. Ivan Nikolaevici compusese poemul într-un timp foarte scurt, dar, din păcate, redactorul nu era cîtuşi de puţin mulţumit de operă. Bezdomnîi zugrăvise personajul principal, adică pe Isus, în culori foarte sumbre, cu toate astea, după opinia redactorului, poemul trebuia refăcut. Şi acum, Berlioz îi ţinea lui Ivan un fel de prelegere despre Isus, ca să-l convingă de greşeala de fond pe care acesta o comisese.

Greu de spus cum ajunsese Ivan Nikolaevici la greşeala asta, poate din cauza forţei de sugestie a talentului său, ori a necunoaşterii totale a problemei? În orice caz, Isus apărea în poem viu, un Isus care a existat cu adevărat, numai, ce-i drept, plin de defecte.

Berlioz însă voia să-i demonstreze poetului că esenţial nu este dacă Isus a fost bun sau rău, ci că nu a fost pur şi simplu, toate istorisirile despre el fiind doar nişte născociri, un mit, şi nimic mai mult.”

*

Scriam pe 6 august 2014. Marii cîştigători ai Suspendării lui Traian Băsescu: Traian Băsescu, Elena Udrea, Victor Ponta

Propunerea de suspendare ritualică a lui Traian Băsescu, lansată de Călin Popescu Tăriceanu din nou, de data asta cu mai multă energie şi, mai ales, cu un plan precis, a părut unora o glumă sau, în cel mai bun caz, un truc electoral menit să scoată din anonimat PLR, un partid făcut de PSD pentru Călin Popescu Tăriceanu, dar care, intrat în proprietatea berbantului cu motocicletă, e ca şi îngropat. Călin Popescu Tăriceanu nu există ca om. El există doar ca prezervativ găurit al PSD. Caz rar de slugărnicie chiar şi printre vieţuitoare, Călin Popescu Tăriceanu pare a avea toate organele vitale, de la creier pînă la penis, în buzunarul de la spate al lui Victor Ponta. Ca să-şi îndeplinească funcţiunile de om, el îi cere voie, dar şi indicaţiii cum să facă, lui Victor Ponta. Orice spune Călin Popescu Tăriceanu trebuie să ne facă să tresărim, deoarece prin gura lui vorbeşte fundul lui Victor Ponta. E greu de crezut în aceste condiţiii că iniţiativa suspendării îi aparţine lui Călin Popescu Tăriceanu. Numai la gîndul că ar putea îndrăzni ceva fără bilet de voie de la Victor Ponta l-ar face pe Călin Popescu Tăriceanu să cadă din patul conjugal.

Aşadar, iniţiativa lui Călin Popescu Tăriceanu, fără nici un efect în trezirea mortului care e PLR, e, de fapt, iniţiativa lui Victor Ponta. Suspendarea lui Traian Băsescu ar reduce campania electorală la confruntarea dintre Traian Băsescu şi Victor Ponta. E drept, pentru Traian Băsescu suspendare pică atît de bine că o clipă ai crede că el a pus-o la cale. Deşi nu candidează, Traian Băsescu va fi prezent în campanie la modul spectaculos. De regulă, preşedinţii în situaţia sa - ultimele luni ale mandatului - intră în penumbră fie şi pentru că în lumină rămîn candidaţii la Preşedinţie. Suspendarea, campania pentru Referendum, Referendumul, vor face din Traian Băsescu vedeta campaniei pentru prezidenţiale. Traian Băsescu va trece astfel în fruntea Opoziţiei înainte de încheierea Mandatului. Ceea ce, de altfel, îşi doreşte. Cine va cîştiga din toată tărăşenia? Candidatul şi partidul care se vor plasa în primele rînduri ale bătăliei pentru apărarea lui Traian Băsescu. Altfel spus, Elena Udrea şi PMP. Va cîştiga, indiscutabil, şi Victor Ponta, al cărui singur program de campanie e Jos Băsescu! Pentru că: Alţi candidaţi nu vor mai exista. Klaus Iohannis sau cine îi va lua locul nu-şi va putea permite să intre în oastea lui Traian Băsescu, precum Elena Udrea. Elena Udrea poate face un scor bun, chiar foarte bun în aceste condiţii, dar nu poate cîştiga preşedinţia. Cîştigătorul va fi Victor Ponta.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro