Ion Cristoiu: Slavă Domnului, CCR nu s-a lăsat intimidată de manipularea grosolană prin presa miluită a opiniei publice!

Jurnalistul şi publicistul Ion Cristoiu compară manipulările mediatice în cazul revoltei populare din dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989 de la Bucureşti cu atmosfera de Apocalipsă din 25 iunie 2020, creată de presa miluită, înainte ca judecătorii CCR să se pronunţe asupra sesizărilor Avocatului Poporului privind decizii ale Guvernului Orban de gestionare a crizei coronavirusului. Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

“Joi, 25 iunie 2020, Curtea Constituţională a admis sesizările Avocatului Poporului, Renate Weber, despre decizii ale Guvernului şi ale Parlamentului în legătură cu Pandemia. Altădată aş fi spus că e o ştire. Acum n-o fac. Pentru Renate Weber e a nu ştiu cîta sesizare admisă de CCR.

Explicaţia nu trimite nici la simpatia CCR faţă de eminenta activistă pentru drepturile omului care e Renate Weber, nici măcar la pregătirea juridică de excepţie a celei care a redat funcţiei de Avocat al Poporului, pînă nu demult considerată de politicieni şi chiar de ocupanţi o sinecură, conţinutul de care avea nevoie democraţia noastră, ci improvizaţia cumplită care defineşte documentele emise de Guvern şi de Parlament în ultimul timp. Legea 55 a fost contestată de Renate Weber pentru că prevedea că Parlamentul poate şi trebuie să voteze o hotărîre de Guvern. CCR a fost sesizată de Avocatul Poporului şi în legătură cu posibilitatea ca românii să fie carantinaţi şi internaţi prin Ordin al ministrului Sănătăţii. Se miră pînă şi plopii fără soţ de o asemenea aberaţie din punct de vedere constituţional.

Nenorocirea e că Guvernul PNL, autorul acestor compuneri analfabete prin raportare la Constituţie, în loc să facă un efort de minimă competenţă cînd elaborează documente juridice, a pornit împotriva Renatei Weber o campanie de etichetări staliniste, de calomnii primitive demne de un Guvern abia ieşit din grota dictaturii.

Dacă e vorba de o victorie, incontestabil momentul de joi, 25 iunie 2020, e o victorie a democraţie împotriva tendinţelor autoritariste ale unui partid de guvernare care se pretinde european pînă la nivelul Violetei Alexandru.

Dar nu numai atît.

Decizia CCR e o victorie şi a lucidităţii împotriva manipulării prin presă.

Să mă explic.

Întîmplarea a făcut ca joi, 25 iunie 2020 să ajung cu trecerea în revistă a enigmelor din decembrie 1989 la revolta populară din Bucureştii lui 22 decembrie 1989 dimineaţa. Toate documentele publicate pînă acum consemnează rolul crucial jucat de emisiunile în limba română ale Radio Europa Liberă, Vocea Americii şi BBC în crearea şi amplificarea mîniei menite a-i face pe muncitori să iasă din întreprinderi şi s-o pornească spre Centru unde se afla Nicolae Ceauşescu. Acest rol e determinat de faptul că erau singurele surse de informaţii ale bucureştenilor. Volumul Anul nou se naşte în sînge!, exprimînd punctul de vedere al Ministerului de Interne, nota în 1998, la apariţia la Editura Universal Pan:

<Desigur, mijloacele de informare româneşti păstraseră tăcerea asupra celor petrecute cu o zi înainte, dar acest lucru nu mai însemna nimic: practic, toată ţara îşi sincronizase aparatele de radio pe posturile străine care, fără întrerupere, difuzau informaţii referitoare la acel 21 decembrie ce avea să intre în istorie. Fără îndoială, ştirile erau confuze, contradictorii chiar, în unele cazuri, dar nimeni nu avea atunci timpul şi nici starea psihologică pentru a face analize. Sigur era că în Capitală se petrecuse ceva, ceva grav, important, determinant chiar – Bucureştii se «mişcaseră», preluînd şi amplificînd unda de şoc generată de «seismul Timişoara»>.

Ce aflau bucureştenii de la posturile de radio străine?

Ca şi în cazul Timişoarei o exagerare pînă la incredibil a represiunii de la Dalles din noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989.

După 30 de ani de cercetări, datele despre confruntările de la Dalles sînt ştiute şi răsştiute.

Numărul protestatarilor n-a depăşit cîteva sute. Represiunea propriu-zisă a început după spargerea Baricadei (era 12.25 noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989), prin vînarea demonstranţilor pe străzile laterale. Pe parcurs nu s-a înregistrat nici o fraternizare între Armată şi demonstranţi. Unele momente – camionul care intră în mulţime (8 morţi şi 13 răniţi), focul deschis de soldaţi înainte de miezul nopţii – ţin de întîmplare. Incendiile au avut rolul de a crea atmosfera de groază. Bilanţul confruntării, dat de toate documentele oficiale, e următorul: 48 de morţi (dintre care 8 în incidentul cu camionul), 463 răniţi, 1243 de reţineri.

La ora 3 s-a început operaţiunea de curăţire a urmelor.

Acestea au fost faptele.

Chiar şi un mort într-o confruntare civili – forţe de ordine e o crimă.

Una e însă crima şi alta e măcelul.

Ce aflaseră bucureştenii în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989 de la posturile străine?

Despre Mitingul din 21 decembrie 1989, Radio Budapesta transmite la ora 18, 21 decembrie 1989, că demonstraţia s-a transformat în antidemonstraţie şi că <mulţimea s-a apropiat de Ceauşescu, înconjurîndu-l pentru cîteva momente. Forţele de Securitate l-au eliberat din mulţime>.

Cine a urmărit transmisia în direct a Mitingului a văzut că Nicolae Ceauşescu era la balcon. Cum să-l înconjoare mulţimea? De ce o astfel de manipulare? Pentru a forma convingerea că Nicolae Ceauşescu nu e intangibil. Prestigioasa UPI transmite de la Budapesta la 18.13: <Cîteva mii de oameni au fost ucişi în aceste confruntări>. Aceeaşi agenţie nota că după Spargerea Mitingului, potrivit unor martori care au contactat UPI prin telefon (aşa-zişii martori din Bucureşti ştiau numărul de telefon al UPI de la Budapesta!) <între 60.000 şi 100.000 de demonstranţi au manifestat pe străzile Capitalei cerînd înlăturarea lui Ceauşescu în timp ce Miliţia nu a reacţionat>. Scopul manipulării? Să-i convingă pe românii rămaşi acasă că tot oraşul e în stradă şi că dacă ies şi ei nu li se întîmplă nimic! Radio Europa Liberă transmitea în cursul serii de 21 decembrie 1989, prin vocea lui Nicolae Stroescu - Stănişoară că <din cercurile diplomatice de la Bucureşti numărul se ridică la circa 50.000 de demonstranţi>. Emil Hurezeanu anunţă tot la aceeaşi emisiune că <mulţi demonstranţi au ridicat copii în braţe deasupra capetelor, pentru a arăta că aceştia ar trebui protejaţi>.

La ora 2 noaptea, REL transmite mesajul telefonic al unei femei din SUA. Care femeie a sunat evident la Europa Liberă. Distinsa îl invocă pe fratele care stă în apropierea spitalului Colţea. Aşadar, fratele a sunat-o de la Bucureşti iar ea s-a grăbit să sune la Europa Liberă. Fratele i-ar fi spus sorei (n-are nume sora, n-are adresă, sigur era una dintr-o încăpere vecină studioului) că <efective ale Armatei s-au alăturat manifestanţilor>, şi că <pe multe vehicule blindate pot fi citite slogane împotriva regimului şi împotriva comunismului>. Tot sora din America spune în direct la Europa liberă de la München că la Bucureşti <forţele de Securitate trag şi în geamurile în care se vede lumină> şi că <la ora la care am vorbit la telefon la toate bisericile din centru se trăgeau clopotele> (le-a auzit ea, la telefon!)

Taniug, agenţia care a infectat întreaga presă occidentală, principalul instrument de manipulare mediatică în decembrie 1989, e citată de Reuters într-o depeşă de la ora 22,20 că din Bucureşti corespondentul agenţiei a transmis că <Miliţia trăgea în «orice mişca»>. Emil Hurezeanu declara senin la Europa Liberă în zorii lui 22 decembrie 1989:

<Avem noi informaţii. O informaţie foarte importantă primită prin telefon: La uzinele «Timpuri noi», la orele 22.00, joi seara, pînă în noapte la 2.00, noaptea, s-a tras cu arme grele împotriva muncitorilor, după care trupele s-au îndreptat spre Uzinele «23 August»>.

Taniug întrece orice fantezie în materie de născociri de tip Caracudi. La 0.55 în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, agenţia transmite următoarele:

<Doi tineri au declarat reporterilor că după o perioadă de calm, focurile de armă au reînceput în Piaţa Universităţii din Bucureşti în jurul orei 15.00, ora locală. Tot ei au relatat că un vehicul blindat a traversat piaţa strivind doi tineri. Un grup din apropiere a încercat să-i ajute dar Miliţia a deschis foc la comandă, lăsînd aproape 20 de morţi sau răniţi pe caldarîm. În timp ce ei relatau acestea, şase tineri ducînd doi prieteni răniţi treceau pe partea cealaltă a străzii. Cînd reporterii i-au oprit să afle ce s-a întîmplat, ei au replicat: «Nu contează. Ne omoară!»>.

De ce am citat acest fragment? Pentru a semnala că unul din marile trucuri ale manipulării e concreteţea în materie de născociri. Occidentul, citind relatarea Taniug, e convins că reporterii Agenţiei chiar au fost acolo şi că evident chiar au văzut asta.

Cine a urmărit, începînd de dimineaţa, joi 25 iunie 2020, televiziunile de ştiri, site-urile Diviziei Presă, blogurile plătite de SRI cu bucata, declaraţiile Cioclilor apocaliptici, smiorcăielile liderilor PNL, postările aproape identice ale trolilor PNL, uniţi cu cei ai SRI şi SIE, va fi simţit nevoia să se închidă în casă şi să nu cuteze nici a privi pe geam.

Atmosfera creată de Presa română era cea de asalt al Coronavirus împotriva bietei populaţii civile.

Evident, ca şi în alte ţări, asistăm la o creştere a infectărilor ca urmare a relaxărilor.

Numai că acest fenomen real, tratat în celelalte ţări cu calm, a devenit, joi, 25 iunie 2020, prin manipularea practicată de presă Apocalipsa revenirii în forţă a virusului.

Scopul manipulării?

Intimidarea CCR, întrunită în şedinţă pentru a discuta sesizările Avocatului Poporului privind neconstituţionalitatea multor decizii luate de guvern în administrarea Pandemiei.

După o campanie mîrşavă dusă împotriva Renatei Weber, a venit rîndul manipulării mizere a realităţii pentru a speria CCR.

Slavă Domnului că instituţia nu s-a lăsat şantajată de ameninţarea că admiţînd sesizările Renatei Weber, va fi acuzată de Poporul pacient drept responsabilă de căderea la pat a Naţiei!”

NOTĂ: Acest editorial e preluat integral de pe cristoiublog.ro