Ion Cristoiu: Topul neroziilor spuse de un Cioclu Apocaliptic: Alexandru Rafila

Publicistul Ion Cristoiu afirmă că pandemia de coronavirus a adus în România ceea ce numeşte cioclii apocaliptici, specialişti aleşi de guvernanţi să comunice cu oamenii şi cultivaţi de presă pentru discursurile lor alarmiste. Printre aceştia se numără Alexandru Rafila, care “se remarcă” prin sfaturile privind începerea anului şcolar. Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„Nu odată, de la debutul Pandemiei, am scris că unul dintre efectele cele mai groaznice ale Coronavirus asupra Poporului român l-a constituit şi îl mai constituie spectacolul mediatic oferit de aşa zişii specialişti. Cine cunoaşte cît de cît lumea medicală ştie că mulţi doctori sînt bolnavi după vedetism. Ar da orice ca să apară la televizor. Nu pentru a vorbi despre specialitatea lor, ci pentru a emite păreri filosofice, politologice, sociologice şi, de ce nu? culturale.

Pandemia a fost pentru medicii de la noi, mai precis pentru cei aleşi de politruci să se exprime ca specialişti prilejul ideal de a fi prezenţi în presă dincolo de limitele de la care începe greaţa. Nevoia organică a acestor medici de a fi starletele Pandemiei a dus la promovarea discursului apocaliptic. Presa cultivă Apocalipticul, Sinistrul, Nenorocirea. Cu cît eşti mai sinistru, mai pesimist, mai sceptic, mai apocaliptic, cu atît presa te cultivă. Îi aduci rating şi tiraj. Aşa se explică apariţia în România a celor pe care eu i-am poreclit Cioclii Apocaliptici:

Raed Arafat, Alexandru Rafila, Virgil Musta.

O vreme printre cioclii apocaliptici s-a numărat şi Adrian Streinu Cercel. Suspectat de Klaus Iohannis că ar putea fi un agent electoral al Gabrielei Firea, Adrian Streinu Cercel a fost dat deoparte. Au rămas cei trei. Din cînd în cînd li s-a alăturat cîte un concurent sau o concurentă la ipostaza de stea mediatică, dar nu pentru mult timp: cei trei nu sînt dispuşi să împartă cu nimeni publicitatea prin presă. Ca să-şi găsească şi ei un loc în faţa camerelor de luat vederi concentrate asupra celor trei nou veniţii s-au văzut obligaţi să se lanseze în aserţiuni prăpăstioase. O doctoriţă de la Iaşi a vrut să fie mai apocaliptică decît cei trei evidenţiind noi simptome ale infectării, cum ar fi de exemplu, durerile de cap, durerile de burtă şi chiar pîntecăraia. Au fost şi alţi pretendenţi la statul de Cioclu Apocaliptic. N-au reuşit să-i detroneze pe cei trei. Şi asta din simplul motiv că respectivii erau Cioclii apocaliptici de serviciu ai Puterii. Raed Arafat, de exemplu, un megaloman sinistru (a depus plîngere la DIICOT împotriva unui tip care cică l-ar fi ameninţat cu moartea, în realitate, tipul suferind de un vizibil luat razna), s-a conturat drept Cioclul Apocaliptic grav, dramatic, cînd a fost vorba de deschiderea restaurantelor, a teatrelor. Cînd Guvernul, interesat să ţină cît mai repede alegeri locale, a anunţat data de 27 septembrie 2020, Raed Arafat n-a scos nici măcar un scîncet de alarmă că momentul electoral ar putea duce la o Apocalipsă a infectărilor. Lesne de observat că, asemenea lui Vasile Roaită, Raed Arafat nu trage sirena cînd e pericol: o trage doar cînd i se spune.

Dacă Raed Arafat se remarcă prin tonul dramatic, alarmist, Virgil Musta se distinge prin beatitudinea de a ne paraliza cu măsuri de protecţie cît mai absurde. El e autorul unui set de reguli isterice, între care se detaşa sfatul de a te dezbrăca gol puşcă la intrarea în casă şi a pune hainele, rufăria intimă, la curăţire de viruşi pe balcon. După care trebuia să fierbi fructele înainte de a le consuma. Ce de-al treilea cioclu apocaliptic, Alexandru Rafila, se afirmă prin nevoia bolnăvicioasă de umple presa cu părerile sale. Frecvenţa apariţiilor sale la televizuni e ameţitoare. M-am mai întrebat deseori, cu ce se ocupă distinsul, mai precis ce loc de muncă are. Nu e zi lăsată de la Dumnezeu în care el să nu fie prezent undeva, la radio, la televizor, la întîlniri cu presa, de dimineaţă pînă seara. Dacă are un loc de muncă presupun că are şi un program, iar la program, ceva de făcut. Cînd merge el la program şi mai ales cînd îşi îndeplineşte el îndatoririle pentru care ia leafă, dacă e tot timpul pe platoul de transmisie în direct?

Orice vedetă ştie că sporul de apariţii mediatice aduce cu sine riscurile unui spor de nerozii spuse în direct. Dacă într-o singură zi treci prin cîteva studiouri pentru a spune ceva, în chip inevitabil, atît din oboseală, cît şi din grija de a nu te repeta, de pomeneşti spunînd prostii cu ghiotura. În ultima vreme Alexandru Rafila a spus multe nerozii. Dintre ele am ales pe cele mai descumpănitoare prin abaterea de la normal. Toate sînt legate de începerea anului şcolar, un domeniu despre care trebuie să se pronunţe cu deosebire părinţii, cadrele didactice şi elevii :

1. <Ceea ce cred că ar mai fi de făcut odată cu începerea şcolii ar fi regîndirea interacţiunilor pe care le vor avea copiii cu persoanele vîrstnice din familie, care nu trebuie evitate, dar trebuie oarecum, nu reglementate, dar să respecte anumite proceduri interne ale familiei, în care interacţiunea cu vîrstnicii care au boli cronice să fie oarecum la distanţă, să se ia măsurile legate de mască. Utilizezi masca şi în casă, de exemplu, dacă vreau să stau cu bunicul meu, şi o utilizează şi el. Nici lucrul acesta nu a fost discutat, dar e legat de începerea şcolilor în mod evident>.

Potrivit lui Alexandru Rafila, întors acasă, copilul trebuie să evite orice interacţiune cu bunicii. Cum însă cele mai multe familii cu bunici trăiesc în apartamente de bloc, strîmtimea spaţiului locativ face dificilă păstrarea distanţei de un metru şi jumătate între bunici şi nepoţi. Astfel, că pentru a nu se infecta, bunicii ar trebui să stea sub pat pînă cînd copilul merge la culcare.

2. <Vreau să vă spun că această activitate, cîntatul, este una dintre cele mai riscante privind transmiterea bolii, aşa că muzica probabil că se va face fără să cîntăm, probabil audio, dar cîntatul este total contraindicat. Este o activitate care favorizează măsura înaltă de transmitere a infecţiei>.

Aşadar, elevii n-au voie să cînte cîtă vreme sînt la şcoală. N-au voie să cînte în cor, puşi de profesor sau învăţător sau pe cont propriu? Dar să fredoneze au voie? Dar să cînte în gînd? Şi cei de la şcolile de Muzică? Aceştia cum vor învăţa să cînte?

3. <Eu aş informa părinţii, aş invita părinţii înainte la şcoală, să vadă cum se va desfăşura activitatea în şcoală. Asta va da încredere părinţilor, care vor înţelege că este esenţial pentru copii să meargă la cursuri şi să încerce să aibă o activitate şcolară apropiată de cea normală>.

Marea problemă a şcolii cu prezenţă fizică o constituie numărul mare de momente în care contactul între persoane e obligatoriu. Cum adică să invităm părinţii la şcoală ca să vadă cum se va desfăşura şcoala? Pe lîngă faptul că ar fi o iniţiativă inutilă (măsurile de protecţie sanitară se referă la interrelaţionarea dintre elevi şi dintre elevi şi profesori, ceea ce nu poate fi verificat înainte ca şcoala să înceapă), ea ar fi şi primejdioasă prin apariţia unor noi momente de interrelaţionare între persoane care au stat pînă atunci la distanţă. Asta mai lipsea şcolii. Să mai dea buzna în clase sute de părinţi! Toţi vorbind cu cadrele didactice, şi aşa ameninţate de infectare prin contactul cu copiii! Păi multe cadre didactice se vor îmbolnăvi înainte de începerea şcolii!”

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro