Ion Cristoiu: Un fake news celebru

Toate cărţile străine despre România sînt verificate de mine în materie de acurateţe prin lectura paginilor dedicate lui decembrie 1989. Era de aşteptat ca volumul din seria Captivating History dedicat României sub titlul History of Romania: A Captivating Guide to Romanian History, Including Events Such as the First Roman–Dacian War, Raids of Vlad III Dracula against the Ottoman Empire, the Great War, and World War 2, în 2021 să fie început de mine de la sfîrşit, de la căderea lui Ceauşescu. Iată ce scrie cartea despre evenimentele care au debutat cu spargerea Mitingului din 21 decembrie 1989:

„La Bucureşti, susţinătorii lui Ceauşescu au organizat o adunare în faţa sediului Partidului Comunist pe 21 decembrie, aducînd oameni din toate colţurile oraşului. Ei sperau că, dacă liderul s-ar adresa oamenilor în mod direct, personalitatea lui le va aminti de dragostea şi devotamentul pe care le aveau cîndva pentru el. Dar Ceauşescu şi-a început discursul numindu-i «huligani» pe instigatorii revoluţionari şi susţinînd că au fost ajutaţi de «agenţi străini» care nu doreau decît să destabilizeze România. Discursul i-a fost scurtat, în vreme ce masa adunată a început să-l huiduiască şi să scandeze «Timişoara» în sprijinul revoltei. Violenţa a izbucnit, iar Securitatea şi Armata au fost folosite pentru a înăbuşi răscoala de la Bucureşti. Mulţi protestatari au murit în acea zi. Pe 22 decembrie, armata a decis să nu-l mai asculte pe Ceauşescu şi l-a abandonat. Totuşi, dictatorul român a fost prea încăpăţânat pentru a-şi da seama că domnia lui era aproape de sfîrşit. În schimb, el a crezut că încă un discurs îi va convinge pe protestatari că vor veni vremuri mai bune. A mai organizat un miting în faţa sediului Partidului Comunist, dar chiar înainte de a-şi putea începe discursul, oamenii adunaţi au început să strige insulte şi să-i atace susţinătorii. Ceauşescu şi soţia sa au fost nevoiţi să fugă pe acoperişul clădirii, unde îi aşteptau un elicopter. Sfîrşitul a venit repede, căci elicopterul i-a adus chiar la nord de Bucureşti, unde armata i-a arestat pe Nicolae şi Elena Ceauşescu.

Un grup de comunişti condus de Ion Iliescu era hotărît să preia puterea după căderea dictatorului, aşa că trebuia să-şi creeze imaginea de susţinere a revoluţiei. Ei au dispus un proces imediat pentru Ceauşescu sub acuzaţia de genocid. Pe 25 decembrie a fost organizat un proces rapid, iar Ceauşescu a fost declarat vinovat. El şi soţia sa au fost executaţi imediat. Graba procesului şi execuţiei este dovada că Iliescu se temea că un proces adevărat nu va dezvălui cît de profundă a fost implicarea Partidului Comunist în regimul lui Ceauşescu. Iliescu ştia că va pierde impulsul partidului, puterea pe care tocmai o cîştigase şi, probabil, şi propria sa viaţă. Revoluţia, implicarea lui Iliescu şi aşa-zisul proces al lui Ceauşescu sînt încă în curs de anchetă legală pînă astăzi.”

Trecînd aserţiunile de mai sus prin minima verificare critică avînd drept temei cunoaşterea cît de cît a evenimentelor, surprindem următoarele enormităţi:

1. Mitingul din 21 decembrie 1989 a fost organizat de susţinătorii lui Ceauşescu. Dincolo de adevărul că Nicolae Ceauşescu l-a convocat, se pune întrebarea:
2. De unde şi pînă unde susţinători ai lui Ceauşescu, atît de mulţi şi puternici încît organizează pentru el un miting?

b. Discursul lui Nicolae Ceauşescu a fost întrerupt, dar nu scurtat. Nici vorbă de lozinci împotriva lui Ceauşescu. Aici cartea preia celebrul fake news lansat de echipa lui Iliescu pentru a justifica teza Revoltei spontane despre Miting ca un moment al revoltei făţişe.

c. În Bucureşti n-a fost nici o răscoală. Protestul de la Dalles n-a fost o răscoală. A fost un protest banal pînă şi într-o dictatură. Reprimarea ordonată de Ceauşescu i-a dat valenţe revoluţionare.

d. Nicolae Ceauşescu n-a organizat nici un miting în dimineaţa lui 22 decembrie 1989. A vrut să vorbească mulţimii adunate în Piaţă, dar n-a fost lăsat. Nici vorbă de susţinători atacaţi de protestatari (autorul are o obsesie cu susţinătorii pe care-i avea Ceauşescu, pentru a arăta că debarcarea Conducătorului a fost dificilă pentru revoluţionari).

e. Nicolae Ceauşescu şi Elena n-au fugit pe acoperiş de teama mulţimii care i-au huiduit. Ei au fost traşi pe sfoară de Victor Stănculescu.

f. Ion Iliescu l-a asasinat pe Ceauşescu pentru a scăpa de un posibil martor incomod al ascensiunii sale politice în cadrul PCR.

Ca şi în cazul altor cărţi sînt curios să aflu sursele de documentare ale autorului. Nu reuşesc să aflu ceva precis deoarece la surse sînt date istorii generale ale României.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro