ISTORIA FĂRĂ PERDEA / Mădălin Hodor de la CNSAS sare de la ”căcaţii cu ochi”, cum îi socotea pe deţinuţii de la Piteşti, la gîtul Patriarhului Daniel

Există o deosebire fundamentală între comunism şi creştinism: comunismul s-a bazat pe ură (”ura de clasă”) iar creştinismul se bazează pe iubire (iubirea de semeni). N-am întîlnit nicio ieşire publică a lui Mădălin Hodor care să nu fie încărcată de ură şi suspiciune la adresa unor personalităţi publice – de obicei, dintre aceia care apără valorile tradiţionale ale românilor, istoria şi credinţa lor. Acum, ţinteşte cel mai sus – la Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

”Cruciada” selectivă a lui Mădălin Hodor

Judecaţi dumneavoastră cum poate fi caracterizată atitudinea inchizitorială a lui Mădălin Hodor. A stîrnit numeroase controverse atacul pe blogul său împotriva victimelor reeducării de la Piteşti, taxate drept ”căcaţi cu ochi” care, pentru un blid de arpacaş s-au torturat unii pe alţii în celule (reînviind exact ”teoria” Securităţii din 1954). Acesta s-a petrecut într-un context în care un grup de tineri manifestase în faţa fostei închisori, cu un steag roşu cu secera şi ciocanul, strigînd sloganuri comuniste şi, la adresa foştilor deţinuţi politici, ”bine v-au făcut”. 

Au fost multe scandalurile de presă pornind de la dezvăluirile lui Hodor. Cum a fost cel în urma publicării în revista ”22” de către cercetătorul CNSAS a unei liste a aşa-ziştilor ”colaboratori ai Securităţii”, listă despre care am scris şi am demostrat că era o ”bază de lucru” şi nu dovedeşte, fără documente conexe, că numele trecute pe ea au fost neapărat şi ale unor colaboratori ai poliţiei politice. Publicarea acestui ”document de lucru” al Securităţii, ca un document care dovedea ”infailibil” un ”colaboraţionism” al tuturor celor ce figurau pomeniţi în el avea drept scop, în primul rînd, compromiterea istoricului Ion Aurel Pop, în ziua alegerii sale ca preşedinte al Academiei Române, în încercarea de a împiedica această alegere. Lovitura a eşuat însă. ”Lucrătura” de inspiraţie politico-ideologică s-a văzut atunci cînd, numai în urma unor presiuni publice, Hodor şi revista ”22” au publicat şi pagina lipsă din document, care arăta că pe listă figura şi numele istoricului Lucian Boia, unul dinte ”brandurile” Editurii Humanitas a lui Gabriel Liiceanu, pe atunci unul dintre liderii Grupului de Dialog Social.

Lupta asumată a lui Mădălin Hodor drept ”cruciadă” personală împotriva Securităţii e o cruciadă selectivă. Care nu priveşte Securitatea, ci doar aparatul ei informativ. Şi din acesta, doar o parte: pe cei care nu convin opţiunii politice ”progresiste” a acestuia. Hodor a fost principalul colaborator al Germinei Nagîţ, fosta şefă de la Direcţia de Investigaţii a CNSAS, care acum este membră în Colegiul CNSAS, din partea USR. Marca acestor atacuri ale lui Hodor poartă în genere ştampila partidului. De menţionat şi o situaţie paradoxală – în 2014, cînd doamna Nagîţ a primit premiul Grupului de Dialog Social, ea a fost preferată contracandidaţilor săi, Paul Cornea şi Nicuşor Dan – viitorul ”fondator” al Uniunii Salvaţi România, pe care partidul l-a lepădat însă ulterior. Decizii regretate probabil acum şi de GDS, şi de USR.

Recent, Mădălin Hodor a cîştigat definitiv procesul de calomnie care i-a fost intentat de Ion Cristoiu, unul dintre numele care figura pe această listă. Ceea ce i-a dat din nou aripi lui Mădălin Hodor. Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii tace în schimb răsunător – instituţia n-a mai ”comunicat” public nimic, de o bună bucată de vreme. Vorbeşte în schimb în numele ei Hodor, care a ajuns (pe bună dreptate, în acest context) să fie perceput şi identificat de o largă parte a publicului drept adevăratul purtător de cuvînt al instituţiei. Poziţie de pe care acum cercetătorul ”sare la gîtul” Patriarhului Daniel, printr-un atac al cărui singur motiv nu priveşte altceva decît ceea ce Preafericitul a spus cu ocazia predicii sale de Sărbătoarea Cuviosului Dimitrie, şi anume că puterea politică comunistă, care, ca şi acum, a împiedicat în octombrie 1989 pelerinajul la moaştele sfîntului, a căzut după cîteva luni. O poziţie mult comentată, cu un impact major pentru electoratul ortodox, care nu convinde nici liberalilor, nici useriştilor. 

CNSAS, transformat în instituţia-suport a afirmaţiilor lui Hodor

Hodor a acordat ieri un interviu pentru Newsweek LIVE, în care a afirmat că e posibil ca dosarele  inventariate într-un proces verbal din arhivele instituţiei (în care apar menţionate mai multe dosare arse în decembrie 1989), publicat acum doi ani, să nu fi fost de fapt distruse. ”Ştiu povestea documentului. Este din 23 decembrie 1989, a şi fost publicat la un moment dat, în care apare Ciubotea, cu nume de cod. E un document de distrugere a dosarelor, acolo apare şi monseniorul Robu, cu nume conspirativ”, a declarat Mădălin Hodor. ”Am mers să verific. Am găsit în arhiva CNSAS trei din dosarele de pe lista respectivă. Pe microfilm. Mai mult decît atît, în cele trei microfilme există şi documente din anii 1990. Nu puteai să pui, pe microfilmul unui dosar distrus în 1989, documente realizate în 1990. Că microfilmul nu poate fi tăiat şi adăugat. Chestiunea asta îmi spune că cele trei dosare existau în 1990 şi nu erau arse. Iar dacă trei dosare din listă existau în 1990 şi nu erau arse, nu cumva şi celelalte dosare din listă nu prea au fost distruse? E o întrebare legitimă”, a adăugat Hodor.  

Pe procesul verbal întocmit la 23 decembrie 1989 de către Serviciul de Informaţii Externe,  „Subsemnaţii col. Oprescu Puiu şi cpt. Mirel Stăniloiu au procedat în ziua de 22 şi 23 decembrie 1989 la distrugerea prin ardere şi tocare a următoarelor dosare din contul personal”. Lista cuprinde 34 de dosare, printre care şi dosarul cu numărul 36046 al lui „Dobrescu” (Ciobotea Ilie). ”Reîncălzind ciorba” de acum doi ani (aşa cum CNSAS a făcut-o şi cu guvernatorul Băncii Naţionale, Mugur Isărescu, devenit şi el incomod puterii de acum), Mădălin Hodor nu se întreabă însă nicio clipă dacă la vremea respectivă subiectul preocupărilor sale actuale nu fost de fapt urmărit sau verificat de Securitate, ci porneşte de la premiza că a fost colaborator al acesteia.

Înainte de 1989, actualul Patriarh a fost trimis de către Preafericitul Teoctist la studii în Franţa şi Germania, pentru a se întoarce şi a ocupa funcţia de consilier şi director al sectorului Teologie Contemporană şi Dialog Ecumenic. Conform Normele privind competenţele, atribuţiile şi sistemul de lucru referitoare la avizarea persoanelor care se deplasează în străinătate, în interes de serviciu sau personal, nr. D/0012391 din 29 iunie 1987, o asemenea plecare în străinătate, inclusiv la studii, ca trimis al Patriarhiei, nu se putea face, nici în cazul actualului Patriarh, fără avizul şi verificările Securităţii. Ceea ce presupune, de la sine, deschiderea unui ”dosar de urmărire informativă” şi, în mod direct, poate trimite la existenţa pe procesul-verbal menţionat al dosarului cu numele obiectivului ”Dobrescu”.

Patriarhul Daniel a primit în 16 octombrie 2007 din partea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii o decizie de necolaborare cu Securitatea ca poliţie politică. Despre care, sau despre resorturile şi baza căreia Mădălin Hodor, deşi lucra la vremea respectivă la Direcţia de Investigaţii nu pomeneşte nimic, ameninţînd doar cu ”dezvăluiri” viitoare. Chiar dacă acestea nu vor veni, anathema a fost aruncată şi îndoiala a fost sădită.

E o politică despre care am mai scris (şi mă autocitez acum), că e plasată la graniţa dintre iresponsabilitate şi asumarea unei afirmaţii care falsifică trecutul, a unor persoane care de fapt acţionează ca ”deformatori” de destine şi istorie, din postura lor de ”formatori de opinie”. Prezentul le aparţine multora ca ei – fie că lucrează la stat,  fie că sînt persoane private, comentatori pe facebook, ONG-işti sau ziarişti, animaţi cu toţii într-un corp solidar şi (auto)prezentat drept progresist, condamînd ”tradiţile şi mentalităţie învechite”, precum familia sau Biserica şi graţie lor, ”corectitudinea politică” e gata să ia locul vetustei corectitudini istorice. În lipsa unor măsuri lipsite de echivoc din partea Colegiului CNSAS, de repunere în legalitate a funcţionării instituţiei, aştept pe viitor noi ”liste”, noi dezvăluiri şi noi puneri la zidul infamiei. Iată că listele au reapărut. Ca şi în trecut, Mădălin Hodor operează cu ele numai prin prisma prezumpţiei de vinovăţie.

Scandalurile pe care le creează cu o frenezie care frizează patologicul acest cercetător au transformat Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, prin toate ieşirile publice ale lui Hodor nepermise altor angajaţi, în instituţia-suport a afirmaţiilor lui. Iar prin controlul şi influenţa exercitate de doamna Nagîţ, protectoarea şi cea care-l dirijează, fosta directoare a Investigaţiilor de la CNSAS şi actuală membră a colegiului din partea USR, Consiliul a devenit un instrument în lupta politică.

Scriam mai demult că ”ar fi tragic să se întîmple aşa”. E tragic deja, iar legătura directă între atacul lui Mădălin Hodor la adresa Preafericitului Patriarh Daniel şi predica acestuia de Sfîntul Dimitrie e cea mai evidentă dovadă.