Istoricul Marius Oprea: În plină pandemie, comunismul rămîne imun

Redăm integral materialul semnat de Marius Oprea:

Ele ţin numai de voinţa premierului Ludovic Orban, în coordonarea căruia se află IICCMER. Alexandra Toader, preşedinta executivă a IICCMER se arată ostilă faţă de aceste cercetări, care în ultimul deceniu au ţinut ”prima pagină” a investigaţiilor Instutului şi i-au adus notorietatea.

Nu e o noutate că, în genere, o nouă conducere ţine să facă ”tabula rasa” din ceea ce a făcut cea anterioară. Dar mă aşteptam ca, în acest caz, miza – care nu este una personală, ci ţine de un dram de umanism ce trebuie arătat faţă de cei ucişi în timpul regimului comunist – să primeze. Nu s-a întîmplat aşa, dar nu mă miră. Alexandra Toader nu a arătat niciun pic de empatie nici cu prilejul acelui scandal în care, ca reprezentantă a preşdinţiei în Colegiul CNSAS, a luat apărarea acelui cercetător care dezonora vulgar victimele reeducării de la Piteşti.

Nu mă aşteptam, însă, ca o ”partitură” a Securităţii să fie acum interpretată din cea mai înaltă poziţie, tocmai din cadrul institutului care trebuie să investigheze crimele comunismului. Cu trei săptămîni în urmă, şeful echipei de arheologi, Gheorghe Petrov a fost somat, spre liniştirea conştiinţelor torţionarilor care mai trăiesc, să predea Institutului maşina pe care o avea la dispoziţie pentru deplasările în teren, în vederea pregătirii investigaţiilor arheologice pentru descoperirea victimelor ucise de aceştia. La rîndul meu, ieri, ca urmare a faptului că am făcut publică la Mediafax ”noua agendă” a conducerii IICCMER care exclude orice preocupare privind arheologia victimelor comunismului, am primit o notificare de la Alexandra Toader, prin care mi se pune în vedere să-mi ridic toate documentele şi ”obiectele personale” de la Institut, în termen de o săptămînă.

Solicitarea are loc intempestiv, în plină pandemie, deşi sînt autoizolat la domiciliu. Dacă îi dau curs în aceste condiţii, înseamă că trebuie să încalc prevederile ordonanţelor militare şi ale stării de urgenţă. Alexandra Toader îmi pune în vedere să-mi evacuez biroul, de parcă tocmai acum, cînd personalul Insitutului e trimis să lucreze de acasă, ar avea cea mai mare nevoie de el. În aceste condiţii prin care trece acum România, notificarea pe care am primit-o ieri poartă pecetea impulsivităţii şi al iraţionalităţii.

Atitudinea Alexandrei Toader faţă de activitatea mea de investigare asupra victimelor comunismului, care au ieşit din sfera de interes a IICCMER (şi aici fac referire concretă la activitatea de investigaţii arheologice, pe care le-am iniţiat) a arătat că e doar o problemă de timp de a se debarasa şi de orice urmă materială a acestor investigaţii, care se mai păstra la Institut. Eu mă gîndeam că mi se va solicita preluarea lor în custodie, dată fiind importanţa acestor documente şi piese muzeale pe care le-am adunat în timp, şi nu că mă vor ameninţa că le aruncă în stradă.

Sînt peste 3.000 de pagini de documente, inclusiv tabelele cu personalul de conducere al sistemului penitenciar, pe care în trecut le-am pus la dispoziţia lui Andrei Muraru, fostul preşedinte al IICCMER şi actualul cosilier prezidenţial, şi care au fost punctul de pornire în întocmirea de dosare penale ”torţionarilor” din închisori. Sînt şi materiale nevalorificate încă – o întreagă arhivă privind abuzurile Securităţii, dar şi privind ”integrarea” acesteia, în cadrul Pactului de la Varşovia, în ”lupta comună” a serviciilor secrete comuniste împotriva Occidentului. În privinţa ”obiectelor” pe care mi se cere să le evacuez, acestea nu sînt ”personale”, cum se spune în Notificarea care mi-a fost trimisă ieri, ci sînt piese muzeale pentru un viitor muzeu al comunismului – de la cartele de alimente şi obiecte din perioada comunistă, sau negative pe sticlă ale arestaţilor (plăci fotografice unicat, realizate în birourile de anchetă ale Securităţii în anii ’50) şi pînă la obiecte personale care au aparţinut unor partizani şi familiilor acestora.

Deci nu numai investigaţiile arheologice privind găsirea victimelor comunismului sînt stopate de Alexandra Toader, ci şi iniţiativa pentru crearea unui muzeu al comunismului – despre care iarăşi conducerea actuală a IICCMER nu mai vorbeşte. Pur şi simplu, în momentul de faţă Institutul pe care l-am creat devine mai degrabă o sinecură pentru persoane comode şi aservite unei ”corectitudini politice”, care să nu mai deranjeze nici Securitatea, nici pe moştenitorii ei. Trecutul devine astfel unul comod şi caracterul abuziv şi criminal al comunismului, care îşi mai găsea cea mai bună reflectare în imaginea osemintelor victimelor pe care le-am descoperit devine mai uşor de trecut cu vederea, ca pînă acum.

Ceea ce face Alexandra Toader la conducerea IICCMER e mai mult decît o răzbunare personală, pentru că eu nici n-am cunoscut-o înainte de instalarea ei ca preşedintă la Institut - e un program asumat de relativizare a crimelor comunismului. În plină pandemie, comunismul rămîne astfel imun.