Istoricul Niall Ferguson: Răbdarea Occidentului este mai scurtă decât războiul din Ucraina

Mai mult, războiul a făcut posibilă o reprimare a corupţiei care părea irealizabilă înainte de anul trecut. De exemplu, oligarhul Igor Kolomoisky, pe care mulţi îl vedeau ca fiind principalul susţinător al lui Zelenski atunci când a fost ales în 2019, se află acum în spatele gratiilor, aşteptând să fie judecat pentru spălare de bani. Înlocuirea popularului Oleksii Reznikov în funcţia de ministru al apărării cu Rustem Umerov s-a întâmplat nu pentru că Reznikov însuşi era corupt, ci pentru că a prezidat prea multe escrocherii ale subordonaţilor. Toată lumea de la Kiev ştie că poveştile de corupţie sunt toxice pentru cauza ucraineană, deoarece fiecare dintre ele este preluată de presa conservatoare din SUA.

Sprijinul internaţional pentru Ucraina va deveni cu siguranţă mai controversat

Sprijinul internaţional pentru Ucraina va deveni cu siguranţă mai controversat în anul care urmează. Este demn de remarcat faptul că, în multe privinţe, este mai puţin decât pare. În total, 39 de ţări au oferit sau au promis o formă de sprijin în valoare totală de 250 de miliarde de euro, dintre care 16 ţări plus Uniunea Europeană contribuie în marea lor majoritate. Aceste 39 de ţări reprezintă 59% din PIB-ul global, dar numai 11% din populaţia lumii, scrie într-un editorial pe Bloomberg Niall Ferguson, istoric scoţian-american care este membru senior al familiei Milbank la Instituţia Hoover.

Multe ţări din aşa-numitul Sud Global au reţineri în ceea ce priveşte susţinerea Ucrainei, ceea ce explică limbajul slab al comunicatului recent al G-20 pe această temă.

Aceasta înseamnă că Ucraina este acum sprijinită în principal de SUA şi de alte ţări din sfera anglofonă (în principal Marea Britanie) şi, din ce în ce mai mult, de UE şi de statele sale membre. În februarie, conform Ukraine Support Tracker, lumea anglofonă era în frunte, reprezentând jumătate din toate angajamentele bilaterale faţă de Ucraina. În prezent, UE furnizează 53% din total, faţă de 37% în februarie. La nivel de ţară, este adevărat, SUA oferă cu 82% mai mult sprijin decât următoarea ţară ca mărime, Germania. Cu toate acestea, dacă se include costul găzduirii refugiaţilor ucraineni şi se cântăreşte asistenţa totală în raport cu PIB-ul, ţările care fac cel mai mult pentru Ucraina sunt Polonia, statele baltice şi Republica Cehă.

Statele Unite şi-au asumat angajamente bilaterale faţă de Ucraina în valoare totală de 76,8 miliarde de dolari - doar 0,33% din PIB-ul SUA. Dacă luăm în considerare doar ajutorul militar acordat Ucrainei, SUA a cheltuit de 15 ori mai mult ca procent din PIB pentru Războiul din Coreea, de cinci ori mai mult pentru Războiul din Vietnam, de cinci ori mai mult pentru Războiul din Golf şi de patru ori mai mult pentru Războiul din Irak.

O altă modalitate de a pune acest război în perspectivă este de a compara suma pe care UE o cheltuieşte pentru sprijinirea Ucrainei cu cheltuielile sale pentru alte dezastre recente. Aceasta a cheltuit de 10 ori mai mult pentru fondul UE de redresare în caz de pandemie şi de cinci ori mai mult pentru salvarea zonei euro între 2010 şi 2012. De la începutul războiului, Germania, Italia şi Regatul Unit au cheltuit de şapte ori mai mult pentru subvenţiile pentru energie acordate propriilor cetăţeni decât pentru ajutorul acordat Ucrainei.

Pe scurt, este adevărat, într-un sens restrâns, că, pentru contribuabilii occidentali, războiul din Ucraina este o modalitate remarcabil de rentabilă de a degrada capacităţile militare ale Rusiei fără a risca o singură viaţă. Este totuşi realist să ne aşteptăm ca sprijinul occidental să crească sau chiar să se menţină constant în următoarele 12 luni, ca să nu mai vorbim de următorii nouă ani?

Cele mai multe discuţii mediatice despre această chestiune se concentrează asupra entuziasmului în scădere în rândul americanilor - în special al republicanilor - pentru finanţarea efortului de război al Ucrainei. Un sondaj recent al CBS a arătat o scădere a sprijinului votanţilor republicani pentru trimiterea de arme în Ucraina, de la 49% în februarie la 39% în prezent. Sprijinul republicanilor chiar şi pentru trimiterea de ajutoare şi provizii a scăzut de la 57% la 50%. Acest lucru explică nemulţumirile din Congres cu privire la ultimul pachet de ajutor din partea administraţiei preşedintelui Joe Biden.

Cu toate acestea, atitudinile europene pot conta mai mult şi, cumva, primesc mai puţină atenţie. De la invazia rusă au fost realizate două sondaje Eurobarometru majore privind atitudinile cetăţenilor UE, unul în aprilie 2022 şi unul în august 2023. În general, europenii rămân susţinători ai Ucrainei, dar şi aici entuziasmul a scăzut. Ponderea persoanelor care sunt "total de acord" cu primirea persoanelor care fug de război a scăzut cu 19 puncte procentuale. Ponderea celor care sunt "total de acord" cu finanţarea achiziţionării şi furnizării de echipament militar Ucrainei a scăzut cu 17 puncte procentuale. Ponderea celor care sunt total de acord cu sprijinirea financiară şi economică a Ucrainei a scăzut cu 16 puncte. Iar procentul celor care sunt total de acord cu impunerea de sancţiuni economice împotriva Rusiei şi cu finanţarea achiziţionării şi furnizării de echipament militar Ucrainei este, de asemenea, în scădere cu nouă puncte.

UE va decide să deschidă negocierile de aderare cu Ucraina în următoarele 12 luni. Comisia Europeană ar trebui să emită în octombrie o recomandare privind aprobarea sau nu a negocierilor de aderare. Ucrainenii speră să se înregistreze progrese până la reuniunea şefilor de stat şi de guvern din UE din decembrie. Acest lucru pare optimist.

Un obstacol în calea deciziei de deschidere a negocierilor, care trebuie să fie luată în unanimitate, este Ungaria. Ucraina încearcă să rezolve acest aspect prin modificarea unei legi ucrainene privind minorităţile.

Un alt obstacol este Slovacia, unde partidele populiste şi de extremă-dreapta cu diferite grade de simpatie pentru Kremlin ar putea ajunge să se alăture guvernului după alegerile din 30 septembrie. Smer, partidul fostului prim-ministru Robert Fico, a subliniat costul războiului pentru slovacii de rând. Alte două partide - Republika şi Partidul Naţional Slovac - vorbesc de lucruri similare.

Şi apoi mai este Polonia, care, de asemenea, va avea alegeri în luna următoare. Polonia este în acelaşi timp cea mai harnică dintre toate statele membre ale UE când vine vorba de susţinerea războiului împotriva Rusiei şi cea mai puţin receptivă din punct de vedere economic la exporturile ucrainene. Miercuri, premierul Mateusz Morawiecki a declarat într-un interviu televizat că guvernul său "nu mai transferă arme către Ucraina, deoarece acum înarmăm Polonia cu arme mai moderne".

Contextul acestui anunţ este refuzul Poloniei, Ungariei şi Slovaciei de a se conforma insistenţelor Comisiei Europene privind dreptul Ucrainei de a-şi vinde cerealele în întreaga UE. Ameninţând cu escaladarea războiului comercial al ţării sale cu ţara aflată în război real cu Rusia, Morawiecki a explicat: "Autorităţile ucrainene nu înţeleg în ce măsură a fost destabilizată industria agricolă poloneză".

În principiu, ar trebui să ne dorim cu toţii ca Ucraina să câştige acest război şi să recâştige toate teritoriile confiscate de Rusia începând cu 2014. În practică, acest rezultat nu va putea fi atins în absenţa unei prăbuşiri fie a guvernului rus, fie a moralului armatei ruse, niciuna dintre acestea nu pare iminentă.