COMENTARIU Marius Oprea: Cine a furat democraţia în America

Ceea ce s-a văzut la televizor ieri e un ”parcurs de etapă” în disoluţia unui sistem care părea veşnic şi imuabil: democraţia americană. Statele Unite par acum, cînd Capitoliul a fost luat cu asalt şi ocupat, cîteva ore, de către manifestanţii pro-Trump, care nu vor să accepte înfrîngerea electorală şi instalarea administraţiei Biden, atît de departe de ceea ce erau, în urmă cu numai două decenii, cînd încă mai erau arbitru şi ”jandarm” mondial. Au ajuns la nivelul unei ţări neguvernabile, ca România atunci cînd minerii au intrat peste parlamentari, în Dealul Mitropoliei, în septembrie 1991. Dar asemănările se opresc aici. În cazul ”mineriadelor” noastre, nimeni nu s-a dus mai întîi în Valea Jiului, pentru a arunca în minerii ieşiţi din şut cu volume din Heidegger şi a-i învineţi cu coperţile grele ale DEX-urilor.

Recurgerea la manifestaţii violente nu este invenţia susţinătorilor lui Trump. Ci a democraţilor, care au încurajat deschis, au aplaudat, s-au recules la colţuri de stradă, unde tocmai fuseseră incendiate sau dărîmate statui ale unor personalităţi ale culturii şi istoriei americane, a căror vină brusc descoperită a fost aceea că, în epoca lor, ar fi fost stăpîni de sclavi. Răsturnarea istoriei şi a valorilor ei consacrate nu rămîne niciodată fără efect. Şi iresponsabilitatea mefientă a democraţilor, care s-au bucurat de loviturile pe care mişcările Black Life Matter şi ANTIFA le administrau administraţiei Trump, în mişcări de stradă extrem de violente, îşi culege acum roadele.

America este ruptă în două nu de două partide, de democraţi şi republicani, ci de două viziuni diferite asupra realităţii. Una care dă frîu liber, sub imperiul unei ”corectitudini politice” fără limite la dărîmarea statuilor, de fapt a valorilor tradiţionale, implicit a miturilor fondatoare americane, şi o alta conservatoare şi religioasă, vechea lume rurală, cei ce sînt, de fapt, urmaşii vechilor ”pionieri” americani. Este ruptă în două de un estabilsment al presei şi analiştilor ”progresişti”, care-i socotesc drept nişte înapoiaţi pe aceia (şi nu sînt puţini) cărora rescrierea istoriei americane li s-a părut o impietate. Democraţia în America n-a fost furată de Trump, care nu pleacă cu ea acasă, în ”turnul” său. A fost minată, încet, de reţele de socializare, de fariseii moderni ai politicii, care pentru a fi pe plac şi a demonstra cît de ”cool” sînt, declarau că regretă că nu s-au născut afro-americani.

Cînd un sistem politic nu mai ţine cont, în numele ”democraţiei” de reguli care sînt mai presus de om, de un dat natural, precum sînt rasa şi sexul, diferenţe esenţiale între oameni, care nu pot fi negate decît în absurditatea unui discurs politic care vrea să şteargă orice graniţe între acestea, pentru că aşa e ”trendul”, o contrareacţie nu are cum să nu apară. O femeie a murit împuşcată, în timpul asaltului forţelor de ordine asupra Capitoliului. Şi viaţa ei a contat. Ceea ce vedem încemeniţi la televizor e că nu Washingtonul e în stare de asediu, ci democraţia. Democraţia reală e cea care suferă. E ca într-un organism, atacat de viruşi: apar anticorpi, şi începe lupta. Oricare ar fi rezultatul, organismul este slăbit. În cel mai rău caz, moare.