COMENTARIU Marius Oprea: Pădure bate ultimul cui în coşciugul cadavrului politic Băsescu

George Pădure mi-a trimis în format electronic cartea sa, ”O viaţă cît zece - şi cum m-a urmărit Traian Băsescu”, editată de Rao şi care apare săptămîna viitoare. Cartea e o surpriză de proporţii. ”M-am hotărît să mai bat un cui în coşciugul acestui mort viu de care nu mai scăpăm”, mărturiseşte de la început autorul. Dar nu mă aşteptam ca, la fel ca şi dezvăluirile privindu-l pe fostul preşedinte al Romîniei din vremea în care acesta era un obedient agent al Securităţii, poliţia secretă comunistă, citirea manuscrisului să-mi provoace o şi mai mare surpriză. E ”O viaţă cît zece” a lui George Pădure, versus cei zece ani cît o viaţă, cît ne-a condus Băsescu. Politicos, domnul Pădure m-a îndemnat ca, dacă nu am vreme, să caut în manuscrisul pe care mi l-a pus la îndemînă doar ceea ce mă interesa direct, şi anume perspectiva lui, ca urmărit de Securitate la finele anilor ‘80, prin intermediul informatorului ”Traian”, adică trimisul NAVROM la Anvers, Băsescu Traian.   

Curios, însă, m-am apucat să citesc de la început cartea. Şi cum n-aş fi fost, dacă e să ne amintim de prezenţa insolită în peisajul Bucureştilor primului deceniu post-decembrist al celui mai cunoscut ”milionar” român în valută de atunci (spre deosebire de ”milionarii” secreţi dintre ”moştenitorii Securităţii”), de George Pădure, patronul lanţului de magazine de electronice GEPA şi fost primar, susţinut de Partidul Naţional Liberal, al Sectorului 1? Mai ales că aveam ocazia să redeschid o fereastră, a nostalgiei şi istoriei, inclusiv spre anii propriei tinereţi.

De la bun început, am fost captivat şi m-am lăsat absorbit de ecranul computerului, pînă ce am terminat cele 173 de pagini ale manuscrisului cărţii, abia culese (în format PDF, ea are 271 pagini). În raport cu aşteptările mele, cunoscînd ”backround”-ul autorului, am fost surprins. Veţi descoperi, fiecare dintre dumneavoastră, pe 24 septembrie la ora 17, cînd la Expocenter Hotel Bucureşti, în sala Cosmopolitan, unde editura Rao a fixat lansarea cărţii, că George Pădure nu doar că dezvoltă subiectul de mare interes (urmărirea sa de către Traian Băsescu, în vremea în care era informator al Securităţii, ceea ce fostul preşedinte al Romîniei a negat tot timpul, minţind cu neruşinare), dar mai ales scrie fără ascunzişuri istoria unui destin, cu francheţe, folosind un limbaj tranzitiv, curat, în construcţia unor imagini de mare acurateţe, într-o carte al cărei conţinut m-a interesat în detaliu, pînă la sfîrşit. Într-adevăr, peste o săptămînă cariera politică a lui Traian Băsescu ar trebui să ia sfîrşit, indiferent care va fi sentinţa ce-i va fi dată în celălalt dosar de turnător, din vremea studenţiei, cînd Securitatea îl botezase ”Petrov”.

George Pădure are curajul rar întîlnit de a-şi pune pe tavă (şi trebuie să-l credem că e sincer) propria viaţă – fără ocolişuri, ca într-un film – ”Hoţii de biciclete”, a lui Vittorio de Sica, îmi vine de pildă în minte. Căci domnul Pădure a avut într-adevăr o viaţă aventuroasă, încălcînd de mic, într-una, regulile stricte impuse de un tată aspru, de sub tutela căruia a ieşit de la 15 ani, cînd a ales să-şi construiască singur destinul, iar apoi încălcînd la fel de des regulile draconice ale regimului comunist, pe care l-a dispreţuit pentru că împiedica oamenii, inclusiv pe el, să-şi împlineacă rosturile. Rămas în străinătate cu ocazia unui ”voiaj” ca ospătar pe un vapor al NAVROM, pe baza experienţei sale ”de viaţă” din ţară, i-a fost uşor să izbîndească şi în Occident.

Asta, pînă cînd în viaţa lui a intrat informatorul Securităţii, ”Traian”. Nimeni altul decît fostul preşedinte al Romîniei, Traian Băsescu, după cum a adeverit CNSAS-ul. George Pădure rememorează perioada trăită de el, după ce Băsescu informase Securitatea că el ar fi ”agent belgian”, prin prisma celor citie în dosarul de urmărire întocmit de Securitate şi conchide: ”văzînd întregul dosar şi escaladarea evenimentelor, declaraţiilor şi dispoziţiilor mai marilor Securităţii sînt astăzi 100% convins că dacă Revoluţia din decembrie ’89 nu ar fi avut loc, în primul semestru al anului 1990 aş fi fost arestat sau expulzat, cu ocazia unei vizite în ţară. Oricum, în acea perioadă filajul era permanent, ascultarea convorbirilor telefonice la fel, iar părăsirea domiciliului temporar, fie că era la fratele meu, la un hotel sau la o altă locuinţă aleasă atunci, însemna percheziţie fără mandat din partea Securităţii. Toate acestea sînt afirmate în rapoartele de filaj de către cei care le făceau şi care raportau că totul a decurs normal, fără incidente”.

Securitatea a dezlănţuit împotriva familiei Pădure din ţară ”acţiuni complexe”, în vreme ce George Pădure a ajuns un ”obiectiv” de seamă al contraspionajului. ”Ajunsesem să-mi fie teamă că el (Băsescu, adică – n.n.) sau diverşi interpuşi să nu cumva să ajungă să mă împuşte pe stradă, aşa cum auzisem că se întîmplase cu diferiţi adevăraţi spioni romîni la Viena sau Paris. Cînd ajungeam în ţară, eram preluat de alţii, aici filajul fiind făcut de mai multe persoane, care mă urmăreau atît pe mine, cît şi pe fratele meu”, e una din mărturiile legate de activitatea ca agent al Securităţii a fostului preşedinte al Romîniei. Pe celelalte, le veţi descoperiţi singuri peste o săptămînă, cînd va apărea cartea despre care mărturisesec că am citit-o cu nesaţ. Într-adevăr, cum spune George Pădure, cel care a fost victima agentului ”Traian”, deconspirat ca fiind Traian Băsescu, e un ”cui” în coşciugul unui cadavru politic, o carte pasionantă, insolită şi adevărată care va merita, pe cuvînt, să o deschideţi. Restul vine de la sine.