COMENTARIU Marius Oprea | Pandemia Covid-19, finanţată pe bani europeni

Dacă investigaţiile cerute de preşedintele american Joe Biden vor avea rezultatul prevăzut de mulţi, şi anume că virusul care a provocat pandemia care nu s-a sfîrşit încă e unul creat în laboratoarele din China, nu doar autorităţile de acolo vor trebui să răspundă – ci şi Uniunea Europeană.

"UE a contribuit, începînd cu 2015, cu zeci de mii de euro in granturi pentru laboratoarele chineze din Wuhan, iar proiectul este ÎNCĂ în desfăşurare”, dezvăluie Terheş că a răspuns Comisia Europeană unei serii de întrebări, puse de mai mulţi europarlamentari. Că Uniunea sprijină cercetarea, nu e un lucru rău. Dar că bagă bani în cercetare fără să o intereseze prea mult ce presupune aceasta, e mai mult decît grav. Arată cît de puţine ştim despre gestionarea banilor europeni, despre modul în care se iau deciziile în spatele uşilor închise de la Bruxelles, în faţa cărora ne-am aşezat şi noi de ieri cu mîna întinsă, cu ”PNRR”-ul nostru.

Revenind la întrebările europarlamentarilor europeni adresate Comisiei, ele au primit răspunsuri care confirmă în doi peri finanţarea laboratoarelor din Wuhan. Se spune că ”Institutul de Virologie Wuhan participă la două proiecte de infrastructură de cercetare Orizont 2020 privind Arhiva Europeană a Virusurilor. Ambele proiecte permit activităţi de cercetare ca răspuns la focarele de boli virale. Epidemiile globale necesită includerea unor parteneri din reţeaua non-europeană”, precum institutul din Wuhan, de unde se presupune că a ”plecat” virsul care se plimbă prin lume. A ieşit, se pare, din ”arhivă”.

Se mai spune că laboratorul chinez socotit de mulţi ca origine a pandemiei ”a avut un rol esenţial în identificarea SARS-CoV-2 ca agent cauzal COVID-19 şi în generarea secvenţei genomului său, publicat la 12 ianuarie 2020. Aceste informaţii au fost necesare pentru a dezvolta testul PCR, utilizat pe scară largă”. Păi bineînţeles, ştiau la ce au dat drumul, ori ce le-a scăpat prin lume – ar spune mulţi.

Relaţiile dintre UE şi Iaboratoarele din Wuhan sînt mult mai vechi: ”o delegaţie a UE a vizitat Institutul pe 19 mai 2015, pentru lansarea facilităţii sale de cercetare a biosiguranţei patogenilor cu risc ridicat, care a permis contribuţiile menţionate mai sus la cercetarea SARS-CoV-2. Vizita a făcut parte din Turul de cercetare şi inovare 2015, pentru a sărbători cea de-a 40-a aniversare a relaţiilor diplomatice UE-China”. O diplomaţie care-şi arată, nu-i aşa, roadele.

Finanţarea cercetărilor de la Wuhan de către UE s-a făcut, prin două granturi, şi după izbucnirea pandemiei, Insitutul de virologie de acolo fiind ”beneficiarul a două subvenţii Horizon 2020”, cu toate că existau de la începuturile ei temeri că e vorba tocmai de un virus scăpat de acolo. Proiectul se desfăşoară ”de la 1 ianuarie 2020 pînă la 31 decembrie 2023”. În cadrul subvenţiei, s-a acordat o plată în avans de 31.384 euro. Scopul finanţării este ”de a menţine o arhivă completă de virusuri care cauzează boli şi materiale derivate. Ambele subvenţii fac obiectul procesului regulat de monitorizare al Comisiei”, sîntem liniştiţi, ”care implică controlul rapoartelor periodice de activitate şi al revendicărilor de cost”. 

Banii s-au cheltuit ”conform prevederilor acordului de subvenţionare”, deşi cu ”dificultăţi de comunicare cu Institutul de Virologie Wuhan în perioada februarie 2020, pînă la sfîrşitul lunii octombrie 2020”. Perioada de vîrf a celui de-al doilea val al pandemiei, soldată deja cu milioane de morţi şi în care delegaţia OMS încerca să afle ce se petrecuse acolo. Proiectele, sîntem asiguraţi, ”fac obiectul procesului periodic de monitorizare al Comisiei”. Monitorizarea se referă însă numai la cheltuirea banilor. La rezultate, într-o ţară secretizată precum China comunistă, e clar că nu au acces decît atît, cît şi cum doresc autorităţile.   

Comisia Europeană le-a răspuns europarlamentarilor curioşi că finanţatea acordată chinezilor ”vizează furnizarea de servicii de sprijin pentru cercetare în întreaga Europă şi nu numai. Institutul de virologie de la Wuhan a prezentat pe 12 ianuarie 2020 secvenţa genetică SARS-CoV-2, care a permis apoi unuia dintre ceilalţi parteneri ai grantului să dezvolte diagnosticarea reacţiei în lanţ a polimerazei (PCR), care astăzi sunt utilizate în întreaga Europă şi în lume pentru COVID -19”. Cum ştie toată lumea, chinezii au anunţat oficial răspîndirea virusului abia cînd adevărul nu mai putea fi ţinut sub preş.  

Pierzîndu-se în explicaţii privind atenta monitorizare a cheltuirii banilor europeni, Comisia nu răspunde însă la o întrebare fundamentală: de ce au dat granturi chinezilor, tocmai pentru cercetările din laboratoarele din Wuhan, inclusiv după declanşarea pandemiei? A fost vreun fel de ”mită”, pentru a afla secvenţa virsului? Dacă da, ar fi de înţeles. Dacă nu, se vede pînă la ce grad de aberaţie birocratică au ajuns funcţionarii de la Bruxelles.

Dacă la capătul celor 90 de zile acordate ca răgaz serviciilor secrete americane se va afla că virusul a pornit din laboratoarele chineze de la Wuhan, beneficiare nu numai de fonduri, publice ori secrete, din partea regimului comunist chinez, dar şi de fonduri europene, cred că oficialii de la Bruxelles vor avea o mare problemă cu Washingtonul. Nu va conta cîţi bani s-au dat şi cum s-au cheltuit, cum cu pixul după ureche se explică de către Comisia Europeană, ci că s-au dat. Că UE are o cîtime de contribuţie, măcar cu un cent, la crearea unui virus care ucide lumea.