Editorialiștii

Ion Cristoiu: Cum vede femeile Camil Petrescu

Maestrul Ion Vinea. Din tableta Blestemul locului, în Luptătorul, 25 februarie 1922: „Radu Cosmin, Porsena şi Vasile Pop, nerăbdători cursieri ai idealului, trag de căruţa lor cu maculatură.”     O concepţie medievală. Am citit din nou Ultima noapte de dragoste… Acum, la a cincisprezecea sau poate a şaisprezecea lectură, Ştefan Gheorghidiu nu-mi mai place. […]

PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Ce-am avut şi am pierdut: Petrom-ul. Cu o valoare estimată de 7 miliarde de dolari, a fost vîndut la o zecime din preţ către austrieci

În pragul privatizării sale, Petrom era o firmă în extindere. ”Societatea derula operaţiuni de explorare, exploatare şi extindere a reţelei de distribuţie a produselor petroliere în Ungaria, Republica Moldova, Kazahstan şi India (estimate la peste 200 milioane dolari SUA) şi era singurul operator al celor două licenţe de explorare a blocului Neptun din Marea Neagră. Societatea naţională dispunea de perimetre petroliere preluate în concesiune în Kazahstan, India, Quatar şi Libia, ale căror rezerve erau estimate la 15,5 milioane tone ţiţei (producţia de ţiţei depăşind 200.000 tone)”. Dintr-o societate cu capital de stat şi statut de ”multinaţională” în construcţie, de Petrom s-a ales praful şi a ajuns peste noapte o anexă a companiei austriece OMV, care a exploatat din 2005 încoace petrolul românesc cum a vrut ea.

Ion Cristoiu: Cînd Guvernul sacrifică Partidul

Criticile lui Nae Ionescu. Nae Ionescu a fost unul dintre cei mai aprigi susţinători ai PNŢ în Războiul pornit de acesta pentru cucerirea Puterii. După victoria partidului în alegeri şi instalarea unui Guvern PNŢ, condus de Iuliu Maniu, treptat-treptat, Nae Ionescu devine critic al regimului. Unul dintre principalele temeiuri ale schimbării la faţă a publicistului […]

COMENTARIU Lelia Munteanu: Alzheimer – cancerul amintirii

Maladia Alzheimer e „un cancer al identităţii, al memoriei”, spune Elie Wiesel într-o carte al cărei titlu nu mi-l mai aduc aminte.   Atât mai ştiu că Wiesel compară suferinţa aceasta cu un roman din care se rup paginile una câte una, până când nu mai rămân decât coperţile. N-am găsit nicăieri o imagine mai metaforic-exactă […]

Ion Cristoiu: Pînă unde pot fugi înainte în Războiul din Ucraina Occidentul şi Rusia?! Pînă la Apocalipsa nucleară!

Dacă planeta nu va fi un deşert de cenuşă ca urmare a Apocalipsei nucleare spre care se îndreaptă Războiul din Ucraina, dintre Occident şi Rusia, intrat deja în faza Care pe care, atunci mai mult ca sigur manualele de Istorie din viitor vor consemna ca fiind cruciale (pînă acum cel puţin) două date: 24 februarie […]

PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Patriarhul Daniel: ”În pandemie, ca să nu cădem în depresie, am construit”…

Propoziţia de mai sus, rostită de Preafericitul Părinte Danie, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române şi Arhiepiscop al Bucureştilor, rostită ieri la şedinţa plenului deputaţilor din eparhie (dintre care fac parte) mi-a rămas în minte. A fost cea mai simplă soluţie de salvare morală şi colectivă, într-o situaţie care părea, nu demult, fără salvare.

Ion Cristoiu: „Urzica” de tip nou: „Noi vom încerca să rîdem altfel decît s-a rîs înainte”

„Urzica de tip nou”. Primul număr al revistei Urzica, 1 februarie 1949, revistă de satiră şi umor de tip nou,  conţine un Cuvânt înainte, pe post de articol program. Citez:   A devenit tradiţie ca orice publicaţie să explice în primul ei număr, într-un articol program, linia pe care înţelege să meargă. Încredinţaţi că o […]

COMENTARIU Lelia Munteanu: Victimele victimelor

Ascult, din 27 ianuarie, Ziua Internaţională de Comemorare a Holocaustului, cuvinte pioase. Nu vreau să înşir şi eu cuvinte. Vreau doar să amintesc replica lui Elie Wiesel, rostită, în urmă cu mulţi ani, gazdelor sale, cu prilejul unei vizite în Polonia. Oficialii de la Warşovia nu pricepeau de ce atâta insistenţă asupra evreităţii victimelor celui […]

Ion Cristoiu: „Slugărnicia militarilor nu se putea lăsa mai prejos de a civililor…”

Tentaţia de a filosofa cu mîhnire. Dobrotici-Domn e titlul însemnării de călătorie a lui Mihail Sadoveanu, în 1925, în Cadrilater. Unul dintre punctele vizitate a fost cetatea Caliacra, aşezată pe un promontoriu la Marea Neagră. O cetate pe rînd romană, bizantină, bulgară, din nou bizantină, capitala despotatului Dobrogei sub conducerea lui Balica mai întîi şi […]

COMENTARIU Sorin Avram / România nu mai are maiştri. În schimb are maeştri. Ai vorbelor goale

Începând cu Înalt Prea Inutilitatea Sa Klaus Iohannis şi până la ultimul consilier local dintr-un sat de munte din care au dispărut stânele pentru a face loc pensiunilor cu geamuri termopan, cu toţii spun că România va cunoaşte o dezvoltare uluitoare. Milioane şi milioane de euro stau nerăbdătoare la graniţă gata să dea buzna în […]

PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Vremea în care SRI-ul băga sub preş privatizarea Petrom: ”ar fi dezirabil ca informarea noastră să nu fie utilizată în spaţiul public”

Puţini îşi mai aduc aminte că, pe fondul unui scandal politic intern cu iz naţionalist, în 2006 s-a format o ”Comisie de investigare a privatizării Petrom”. Formată din şapte senatori, ea a fost condusă de Marius Marinescu, de la PRM. A fost un prim ”balon de săpun”, pe tema privatizării societăţii naţionale a petrolului românesc. […]

Ion Cristoiu: Pe Mareşalul Antonescu l-au trădat generalii

„Bucureştii sînt capitala românismului”. Marele analist al tuturor timpurilor româneşti, l-am numit pe I. L. Caragiale, scria în tableta Enormităţi din Voinţa naţională, 3 iulie 1885: „Un om numai prin faptul că hrăneşte în sufletul său o sumă de principii nu poate însemna politiceşte nimic. Politica este domeniul practicei. Oricîte frumoase teorii de liberalism, progresism, […]

COMENTARIU Lelia Munteanu: Culoarea uimirii

E atâta linişte, slavă Domnului, Alhamdullilah, încât foarte curând va începe să ningă, mi-am spus. Chiar dacă timpul a ieşit din ale sale, nu se aude nici un oftat.  Jihadul meu sunt cuvintele. Ştergând de praf manuscrise vechi, de culoarea uimirii pe care doar păianjenii o capătă când se prind în propria plasă, singura mea […]

COMENTARIU Marius Oprea / Lumea medicală, între ”a oferi” şi ”a pretinde” şpagă de la muribunzi

Două imagini diametral opuse, asupra aceleiaşi lumi: doctoriţa şpăgară de la oncologie Anca Dumitrovici de la Suceava, care a pretins şpagă de la bolnavii de cancer şi doctoriţa Sidonia Susanu, de la chirurgie plastică din Iaşi, care a pus la loc mîinile retezate ale unei fetiţe. Unde este adevărul? Care este, de fapt, situaţia reală din lumea medicală? La mijloc, s-ar spune – teoretic. Sînt însă ”doctorii fără de arginţi” excepţii, regula fiind cei care pretind şi iau bani de la pacienţi? Eu nu cred că lucrurile stau astfel. Cei mai mulţi doctori nu pretind, dar ”primesc” cîte o ”atenţie”, căci aşa e socotit firesc în lumea noastră – a pacienţilor lor. Dar cînd ”a primi” se schimbă în ”a cere”, graniţa normalităţii se rupe.

Ion Cristoiu: Marele prozator care e ziaristul Mihail Bulgakov

Vorbele celebre ale politicienilor. Politicienii din România Mică aveau replică, semnau vorbe celebre, care circulau mai întîi prin cafenele, prin cluburi şi redacţii, după care treceau în posteritate. Scrie Tudor Arghezi în tableta O întrevedere istorică, din Facla, 21 aprilie 1912: „Domnul Carp, în urma insistenţelor regelui Carol, acum câtva timp pe domnul Take Ionescu […]

PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Un asasinat economic, prin care am fost daţi pe mîna ruşilor: OMV-Petrom e ”Sovrompetrol”-ul renăscut

Modul în care petrolul românesc a ajuns pe mîinile austriecilor are o istorie complicată şi încîlcită. Cu contracte secrete, cu clauze adăugate ulterior. Cu prevederi care n-au fost respectate niciodată, decît dacă au adus beneficii părţii austriece. Cu obligaţii eludate sau neîncasate de către statul român, deşi prevăzute în contract. De fapt, un contract călcat în picioare de semnatarul austricac, culmea, sub protecţia anonimatului. Un anonimat asigurat de cei care ar trebui să apere ce a mai rămas din resursele noastre naturale: gaz şi petrol. Privatizarea Petrom e cel mai bun exemplu al jafului naţional, care s-a făcut în România. Cu efecte clare, evidente, vizibile în buzunarele noastre. Imaginaţi-vă cum ar fi fost cu Petrom în posesia exclusivă a statului român şi cu posibilitatea de a ne exploata şi prelucra, noi pentru noi, petrolul şi gazele naturale ale României.

Ion Cristoiu: Lupta împotriva Corupţiei la Kiev – o răfuială sîngeroasă între Clanuri

Euronews: Ukraine corruption scandal: String of officials resign in Kyiv (Scandalul de corupţie în Ucraina: la Kiev un şir de funcţionari au demisionat) BBC: Top Ukrainian officials quit in anti-corruption drive (Înalţi funcţionari ucraineni au demisionat în urma unei campanii de anti-corupţie) France24 English: Ukraine purges officials, governors in biggest shakeup of war (Ucraina a dat afară funcţionari […]

COMENTARIU Marius Oprea / De la ocaua lui Cuza, la kilowatul lui Iohannis

Alexandru Ioan Cuza a avut o imensă popularitate între românii de rînd. Circulau nenumărate poveşti, purtate din gură în gură, decupate parcă din ”1001 de nopţi”, cu vodă Cuza deghizat în om de rînd, care cutreiera tîrguri şi sate, împărţind dreptatea şi pedepsindu-i pe corupţi, pe negusorii care vindeau cu ”ocaua mică”. Era ca ”lupta anticorupţie”, cu ”ciuma roşie”, anunţată de preşedintele ales al românilor Klaus Iohannis, în pragul campaniei electorale pentru obţinerea celui de-al doilea mandat. L-am văzut cu ochii noştri la televizor pe preşedinte, coborînd cu o geacă roşie, în mijlocul mulţimii şi îndemînd la lupta cu ”ciocoii pesedişti”. Dar, pînă la urmă, n-a mai fost nicio luptă: de Dragnea s-a ocupat justiţia, iar alegerile au fost o butaforie. Tot butaforie a devenit şi întrega campanie împotriva ”peeseedee” a lui Iohannis. Ea s-a sfîrşit, triumfal, prin aducerea lor la guvernare – ca ”monstruoasa coaliţie”, care l-a detronat pe Cuza, spre a aduce pe tron un prinţ străin. Poveştile lui Cuza şi Iohannis seamănă, dar au tîlcuri diferite.

Ion Cristoiu: Cultura se schimbă în funcţie de partenerul strategic

Răsfoind Rampa. Revista Rampa a apărut atît în timpul Războiului Sfînt, cît şi după. Simpla răsfoire a acestei gazete a spectacolului dă seamă de cine era Partener strategic al României la un moment dat. Rampa înainte de 23 august 1944. Fireşte, de creaţie sovietică sau chiar rusească nici nu poate fi vorba. Nu se întîlneşte […]

COMENTARIU Lelia Munteanu – Unirea în viziunea lui Yuval Noah Harari

În urmă cu câteva ore, unul dintre cei mai cunoscuţi gânditori ai momentului, istoricul israelian Yuval Noah Harari, a postat pe contul său de Twitter următorul mesaj: „Speranţa vine din fapte şi conexiuni, nu din gânduri solitare. Deznădejdea ne copleşeşte când suntem singuri şi vânturăm în minte scenarii infernale în legătură cu care nu putem […]

Ion Cristoiu: De ce era Cetăţeanul lui Caragiale Turmentat

Cum iau naştere noi partide. Nu ştiu cum se face, dar întorcîndu-mă de la Complexul Comercial Băneasa, dînd în clocot de bucureşteni care se plimbă pe culoarele mărginite de magazine cu vînzătoare care-şi fac unghiile, ca şeici din Arabia Saudită pe Champ Elyssée, îmi vine în minte chestia cu Cetăţeanul Turmentat. De fapt, nu mi-a […]

Ion Cristoiu: Înjurăturile dintre politicieni

Ca un cîine. Căutînd prin Folderul Cărţi în variantă electronică dau peste zguduitorul final al romanului Procesul de Kafka: „Cînd locul fu găsit, cel care căutase îi făcu semn colegului său, care îl aduse pe K. acolo. Locul se afla chiar la marginea carierei; la picioarele lor se mai vedea încă o piatră de curînd […]

COMENTARIU Lelia Munteanu: Trei coşmaruri educate

Coşmarul Roz: se face că mă aflu în puţul unui lift defect şi cânt la oboi o piesă de Albinoni. Am talent – oh, boy! – acustica e perfectă. Dintr-odată, liftul porneşte cu un scrâşnet sinistru, coboară vertiginos. Nu mai văd partitura, mă cuprinde panica: n-o să apuc să ascult discursul premierului la asumarea răspunderii […]

PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea/ Plagiatul lui Bode şi-a depăşit personajul: scandalul e despre binomul servicii – masonerie şi extinderea controlului asupra deciziei politice

Problema unui doctorat plagiat dezvăluie simptomul unei boli de sistem, care afectează lumea academică, împotriva căreia luptă anticorpii ei ”etici”. Nu doar despre Bode e vorba acum, aşa cum crede el, ci despre întregul sistem de doctorate. Ca să supravieţuiască credibil, acesta trebuie să se cureţe. Problema e că ”braţul de acoperire” al mafiei academice a doctoratelor e unul puternic: porneşte de la vîrful sistemului de putere şi al principalului sistem de informaţii din România şi are susţinerea tacită a preşedintelui Iohannis. Dacă va cîştiga tăcerea şi compromisul pe care ultimii vor să-l impună, întrega lume academică din România va fi grav afectată, în credibilitatea, stabilitatea şi independenţa ei. Deşi bolnavă, ea a reacţionat.

Ion Cristoiu: Manualul CIA de interogatorii: Tortura e o ştiinţă

În ultimul timp, presa planetară a făcut mare caz de înregistrările video de pe internet cu jurnalişti americani care ţin pledoarii în favoarea răpitorilor: cei din Statul Islamic. Dacă prizonierii au fost luaţi ostatici în scopuri politice, mărturia video e una dintre formele de manipulare a opiniei publice mondiale. Dacă ostaticii au fost vizaţi pentru […]

Ion Cristoiu: Marcel Ciolacu pregăteşte terenul pentru ca Nicolae Ciucă să rămână premier

Publicistul Ion Cristoiu compară rocada premierilor cu schimbul de tură între vatmanii unui tramvai şi spune că, în acest caz, liderul PSD, Marcel Ciolacu, poate să conducă Guvernul mai bine, dar nu să schimbe direcţia propunând un nou program de guvernare. Ion Cristoiu susţine că declaraţiile lui Marcel Ciolacu despre ceea ce va face el […]

Ion Cristoiu: Comitetul Church identifică 50 de jurnalişti americani care lucrau sub acoperire pentru CIA

Pe 7 mai 1973, directorul CIA, James Schlesinger, care urmează lui Richard Helms, emite un Ordin (distribuit pe 9 mai 1973, ziua în care locul lui Schlesinger e luat de William Colby) prin care fiecare angajat al Agenţiei e obligat să întocmească un Raport despre activităţi anterioare în care a fost implicat încălcînd Statutul CIA. […]

PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Coşmarul care n-a fost luat în calcul: Patruşev după Putin, Prigojin după Şoigu

”Mne jali”, adică ”îmi pare rău” e formula care se aude foarte rar în limba rusă. În schimb, cel mai folosit cuvînt, expresie a unei trăsături slave aproape moştenită genetic e revendicativul ”davai”, ”dă-mi”, rostit adesea nu în formula sa uzuală, ci în cea imperativă. Pe scurt, acestui cuvînt, dacă-i mai adăugăm un plus de vodcă şi cuvinte meşteşugite care îmbracă jaful şi agresiunea în haina onorabilităţii şi chiar în patrafir, avem descrierea lumii ruse actuale – pornită de la cea a crimei organizate din suburbiile oraşelor, ajunsă pînă la Kremlin şi pe linia frontului din Ucraina. O lume condusă acum de Putin cu o mînă de fier pe care, contrar tuturor analiştilor, o mişcă foarte bine. Dar, ce va fi după el, pentru că un ”după Putin” va exista? Dacă acest ”după” se va petrece în contextul violenţei extreme care şi-a pus pecetea pe Federaţia Rusă, în acest timp al războiului din Ucraina, există mari şanse ca la Kremlin să ajungă Patruşev, fostul şef al FSB şi al lui Putin. Şi el să-şi ia alături, ca model pentru întreaga armată rusă, pe Evgeni Prigojin, finanţatorul ”Grupului Wagner”. Pentru că adevăratul creator al acestei armate paramilitare a fost, e drept, GRU – serviciile de informaţii militare, dar tot sub umbrela FSB-ului lui Patruşev a ajuns. Atunci cînd aşa ceva s-ar petrece (şi acest ”atunci” poate veni oricînd), în Ucraina se va dezlănţui un război fără cruţare, dar şi fără limite, probabil inclusiv teritoriale. Un măcel.

Ion Cristoiu: Personajele lui Cehov şi ale lui Caragiale suferă de aceeaşi boală: Vanitatea

Ca toţi marii satirici, Anton Pavlovici Cehov e un geniu în materie de radiografie a vanităţii omeneşti. El nu putea să nu observe, ca toţi marii sceptici, că principala formă de expresie a vanităţii se dovedea, şi în Rusia ţaristă, părerea. Nu e de loc întîmplător că piesele lui Cehov îşi au plasată acţiunea în […]

Ion Cristoiu: „Şase detunături de armă” sau ce scria presa quality din anii interbelici

Dintr-o perioadă de timp, Istoria reţine doar Evenimentele mari, cărora li s-a dat porecla de istorice, deoarece ele au efecte importante în viaţa social- politică şi economică a vremii respective. În paralel cu aceste Evenimente, consemnate în toate manualele, se desfăşoară evenimentele mici, pe care le-aş vedea ca fiind ale Istoriei mărunte, Istoriei pe care […]

Ion Cristoiu: Pe Magheru, ca la Bagdad

Ascultînd de îndemnul online de a merge să iau cartea, iată-mă după-amiază în drum spre Anticariatul unu. Am comandat cartea lui Pliniu cel Tînăr, Opere complete, şi acum am ocazia s-o citesc, mai precis, să găsesc acele pagini care-i descriu vila de la Mare. O iau pe Magheru, începînd de la Piaţa Romană. Cum drumul […]

COMENTARIU Marius Oprea: ”Ţara mea”, în cea mai depresivă zi a anului

E luni şi n-avem prea multe motive de veselie, în general. Dar, de cînd în 2005 un psiholog irlandez a făcut un anume calcul, bazat pe faptul că ne aflăm la începutul celei de-a săptămîni de la încheierea sărbătorilor, în iarna facturilor noastre, cu buzunarele fluturînd şi că pornim iarăşi la muncă, precum în fiecare luni – cea mai urîtă zi a săptămînii – lumea trece, de atunci încoace prin ”lunea albastră”, socotită cea mai depresivă zi a anului. O fi, dar la noi e prima zi după Ziua Culturii Naţionale. Tocmai l-am aniversat pe Eminescu.

Ion Cristoiu: Pregăteşte Klaus Iohannis opinia publică pentru participarea României la Coaliţia multinaţională care va lupta cu Federaţia Rusă?

E un adevăr cu valoare de axiomă că după declanşarea Războiului din Ucraina, Klaus Iohannis a rechiziţionat televiziunile de ştiri – Digi 24 şi Antena 3 – pentru a le folosi ca instrumente ale Presei de război. N-a fost greu. Digi 24 a fost încă de la înfiinţare un post al Sistemului, cel care a […]

Ion Cristoiu: „Noi refuzăm să legăm trecutul neamului românesc de noroc”

Geniul publicistic arghezian: „Şi sub un titlu pe care-l vom mai tăcea cîteva zile” (Tudor Arghezi, Reviste-cărţi în Viaţa socială, an. II, nr. 5-6, mai-iunie 1911). „Sîntem obişnuiţi să descoperim în pielea naţionaliştilor noştri surprize ca-n pocnitori.” (Tudor Arghezi, „Neamul românesc” şi „Facla” jidovească, în Facla, 9 iulie 1911). * Rolul moral al trecutului. Stelian […]

PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Ceauşescu e ”marcă înregistrată”: nu se mai pot scrie cărţi despre el, nu poate fi nici ”decoraţiune pentru Crăciun”, nici măcar îngrăşămînt de flori

Că România e ţara tuturor posibiltăţilor, au spus-o deschis şi fraţii Tate, demonstrează şi OMW, care n-are de gînd nici măcar să respecte legea şi să plătească ”taxa de solidaritate” impusă companiilor care au făcut profituri imense în aceste perioade de criză. Aici, la noi, se poate orice. Legile nu sînt neapărat permisive, nu sîntem (încă) un paradis fiscal – decît pentru marile companii sau pentru lanţurile de hipermarketuri. Dar sînt fie proaste, pline de lacune, ca şvaiţerul de găuri şi pot fi jonglate, fie sînt aplicate prosteşte. E şi cazul Legii 84/1998 ”privind protecţia mărcilor şi indicaţiilor geografice”, utlizată pentru patentele invenţiilor sau protejarea numelor mărfurilor populare în raport cu produsele contrafăcute (precum salamuri, vinuri, haine etc.). Ele sînt întegistrate conform acestei legi la OSIM (Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci), modalitate care a fost folosită de urmaşii lui Ceauşescu pentru protejarea numelui şi memoriei dictatorului. OSIM şi justiţia română demonstrează că istoria şi cultura română sînt şi pot fi cenzurate, în dispreţul Constituţiei, de oricine doreşte. Mă duc şi eu să mi-l înregistrez pe ”Eminescu”, că-mi place şi, conform legii se poate, mîine, că e şi ziua lui de naştere. Să fie al meu, că aşa vreau eu, să am ”marca” mea. Poate-mi iau şi ”România”, dacă numai aşa mai poate fi protejată de prostie.

Ion Cristoiu: „Meditaţiunile lui Marc Aureliu” mobilizate în Refugiul de la Iaşi din 1917

O prefaţă ca o telenovelă. Cuvintele înainte, Prefeţele sau uneori – În loc de prefeţe, nu sînt citite sau lăsate la urmă pentru a fi citite. De cele mai multe ori o Prefaţă e o dare de seamă a autorului asupra travaliului depus, cu insistenţe – se înţelege – pe dificultăţile întîmpinate. Spre finele textului […]

COMENTARIU Lelia Munteanu: „Cum poate omul acela să-şi mai piardă zilele în certuri?”

Rabbi Nahman a luminat cu înţelepciunea sa două secole – XVIII şi XIX. Războiul din Ucraina n-a oprit mulţimea de adepţi să ajungă în obşnuitul pelerinaj anual la mausoleul din Uman, locul de odihnă al celui care s-a identificat drept ultima verigă din lanţul tradiţiei mistice evreieşti. Nahman e cel care i-a învăţat să-şi rezerve […]

COMENTARIU Marius Oprea / Dacă Iohannis ar fi fost Iannis şi neamţul, grec

Klaus Iohannis spunea pe 19 decembrie, cînd Roberta Metsola, preşedinta Parlamentului European, a făcut o vizită de consolare la Bucureşti, pentru estomparea efectelor emoţionale ale votul negativ primit de România la intrarea în Schengen, că ”voi continua toate discuţiile”, care să schimbe decizia luată în Consiliul JAI. N-a continuat nimic. De atunci încoace, n-a mai făcut absolut nimic. Relaţiile noastre cu Austria sînt în continuare îngheţate. În locul ei, al preşedintelui Iohannis şi al guvernului Ciucă lucrează, în schimb, grecii.

Ion Cristoiu: Intelectualele care se îndrăgostesc de Alexandru cel Mare

Deosebirea presei independente faţă de presa le de partid. Tudor Arghezi explică în tableta Legea drumurilor de la Cameră, Seara, 4 aprilie 1913, de ce a fost de partea lui Al. Bădărău, iniţiatorul Legii, ministrul Lucrărilor Publice în Guvernul Titu Maiorescu: „Trebuie să afirmăm că «Seara», care n-a cruţat în ultimul timp pe domnul Bădărău […]

PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Reţeta şi reţelele parvenirii. Electricianul Bode din Vaşcău, agent de vînzări şi Doctor Bode în studii de securitate, ministru de interne

S-a reaprins scandalul plagiatului în cazul lucrării de doctorat a ministrului de interne Lucian Bode, moment jenant şi pentru şeful său şi al guvernului, generalul Ciucă, pentru că lumea şi-a adus aminte şi de doctoratul lui discutabil. Ultimul caz nu e încă evident dovedit, primul da – Universitatea Babeş-Bolyai s-a pronunţat clar. Personal, nu cred […]