Editorialiștii

Poate mai mult ca niciodată, călătorind vara asta în Occident, mai precis în Italia de Nord, am luat seamă la ceea ce am numit rutina confortului în Vest.

Vizita lui Bill Clinton la Bucureşti în vara anului 1997 a fost una de consolare. În schimbul aderării la NATO a României, amînată, s-a semnat Parteneriatul strategic dintre România şi Statele Unite ale Americii, la 11 iulie 1997, dată de la care astăzi s-au împlinit şi sărbătorit 25 de ani. Emil Constantinescu făcuse tot ce era omeneşte posibil ca să grăbească acest proces, dar americanii nu aveau încredere în România şi în politica duplicitară a regimului politic anterior. A fost nevoie ca Emil Constantinescu să-şi sacrifice cariera politică, aprobînd survolul României de către avioanele NATO angajate în războiul din Iugoslavia, ca să şteargă ultimele reticenţe faţă de România. Fără el şi gestul său de curaj, NATO ar fi fost pentru România o ţintă îndepărtată. Poate am fi intrat în Alianţă cu cel puţin cinci ani mai tîrziu, dacă nu cu zece. Au mai fost şi alte acţiuni, din umbră, care au sporit încrederea americanilor. Cînd preşedintele Clinton vizita România, tocmai se demantelase o amplă acţiune de ”spionaj de stat” în favoarea Rusiei, prin punerea instituţiilor din România în legătură cu Moscova, printr-un ”fir roşu” secret. Era dovada supremă a duplicităţii României lui Iliescu, faţă de SUA şi NATO: noi ne declaram pro-europeni şi pro-americani, dar în secret întăream comunicaţiile cu oficialii ruşi. Ion Iliescu, Nicolae Văcăroiu, Mircea Coşea, Teodor Meleşcanu, Vasile Ionel, Gheorghe Tinca, Ioan Doru Tărăcilă, Virgil Măgureanu, Dumitru Cioflină, Ioan Talpeş, Ion Magdalena sînt cei care au semnat o hotărîre a CSAT, la şase luni de la încheierea Parteneriatului cu NATO (26 ianuarie 1994), prin care România se punea, în secret, la dispoziţia ruşilor, printr-un ”fir roşu” cu Moscova.

Nu poate decît să mă mire entuziasmul cu care presa occidentală a îndemnat la un război între NATO şi Rusia sau, mai nou, la continuarea de către ucraineni a Războiului.

Atît scandal mare în tabăra progresistă din România, cît şi degringoladă. Cam ca în lumea feministă (plus cea normală la cap), după ce Curtea Supremă de Justiţie din Statele Unite a luat decizia istorică prin care avortul nu mai e considerat un drept constituţional – ceea ce deschide calea, în fiecare stat, a interzicerii lui.

Cu doi ani şi ceva înainte de alegeri, preşedintele României a ajuns irelevant pentru cei care l-au ales de două ori pînă acum. Căderea în sondaje şi prin asta în ochii românilor a început mai demult, mai precis din clipa când dobândirea unui al doilea mandat s-a dezvăluit românilor ca rezultatul unei Operaţiuni puse la […]

Cunosc un şobolan de cursă lungă, înţelept şi cutreierat, care fumează dintr-o pipă cu capac. El mi-a spus spus povestea asta: Există undeva, la Marea Oarbă – căreia odată i s-a spus şi Pontos Euxinos (adică Marea Primitoare) – există o ţară de care n-are nimeni nevoie. E ca o epavă jefuită de comori. Mulţi […]

”Decreţeii” sînt copiii născuţi în România lui Ceauşescu după un decret care interzicea drastic avortul. În Statele Unite, Curtea Supremă a revocat vineri dreptul la avort al femeilor şi a permis statelor să-l interzică.

1. Adevărul din 18 noiembrie 1926 propune o iniţiativă pentru perioada interbelică. Eu cred însă că e valabilă pentru întreaga Istorie a României de la fanarioţi încoace: „Ştirile rele De iznoavă încep a circula în străinătate ştiri proaste despre noi. Acum a venit rîndul Italiei ca să se îngrijească de stările alarmante din România. Ce […]

A căzut Kirill în biserică, de-a văzut stele verzi. N-a fost Orban (Viktor) lîngă el, susţinătorul european, care a împiedicat sancţiunile pe care UE i le pregătise: şi ele aveau, slavă Domnului, ce să-i îngheţe: Kirill e printre cei mai bogaţi oligarhi ruşi. Dar, deşi e oligarhul lui Dumnezeu, acesta se pare că a găsit calea Lui şi a trecut peste neputinţa UE.

Cel mai competent guvern din istoria României, în viziunea preşedintelui Klaus Iohannis, pune de la el, de fapt din banii contribuabilului, 50 de bani la litrul de combustibil. Conform domnului preşedinte, Guvernul Său face „atât cât se poate” şi ”până la urmă şi 50 de bani... Sunt 50 de bani pe care nu îi dai când alimentezi la pompă”. 50 de mulţumiri şi sărut mâna, boieri dumneavoastră!

În literatură e ca-n amor. Femeia inimii îţi jură că eşti primul cu care-şi înşală bărbatul. Fireşte că nu-i aşa. Au mai fost şi alţii. Dar asta n-are importanţă. Important e că te iubeşte. Şi mai ales că tu te răsfeţi o clipă în iluzia de a fi primul. În literatură, depeni deseori o opinie […]

Vă rog, răpiţi-vă singuri două minute din viaţă şi urmăriţi imaginile de mai jos. Nu este un mega extracalifragilistic video, ci o filmare de amator din Copenhaga. Cu personaje reale. Absolvenţii de liceu, care, zile în şir, sărbătoresc prin tot oraşul. Priviţi şi discutăm după.

În mai multe rînduri am raportat, pentru a evidenţia asemănări şi deosebiri, Războiul din Ucraina din 2022 la Războiul ruso- finlandez dintre noiembrie 1939-martie 1940, încheiat cu un Tratat de pace care dădea Uniunii Sovietice 10 % din teritoriul Finlandei şi 20% din capacităţile industriale ale acesteia.

Am tot tras cu urechea, zilele astea la conversaţiile dintre doisprezece şoareci de bibliotecă şi liderul lor, un motan analfabet.

După ce am văzut valul de indignare care a început să măture spaţiul public românesc ca urmare a faptului că nicio televiziune nu a catadicsit să transmită în direct cursa de 200 de metri de la Mondialele de la Budapesta, care a fost câştigată de înotătorul David Popovici am scris comentariul intitulat: ”Un singur român, […]

Floriana Jucan e neastîmpărată cînd vine vorba de născociri inteligente. Mă vedeam obligat să cred că revista primită de mine prin poştă – sărmana poştăriţă se chinuise s-o introducă în fanta din cutie şi, cum nu reuşise, o lăsase pe alcătuirea de tablă de sub cutie, să vadă companionii de bloc că eu sînt abonat […]

În timp ce presa din România umbla pe la benzinării ca să vadă cât mai este litrul de combustibil şi pe la Parlament ca să afle ce mai spun Marcel Ciolacu şi Florin Cîţu, un înotător în vârstă de 17 ani câştiga medalia de aur în proba de 200 de metri la Campionatul Mondial de la Budapesta.

Germina Nagîţ, o fostă funcţionară de la Consiliul pentru Studierea Arhivelor Securităţii, care a ajuns în zilele noastre membră a Colegiului, face parte din acea categorie rară a oamenilor care au putut înrîuri, la un moment dat, istoria în mod direct. Deşi discret. Acesta a fost şi este şi visul considerat a fi menirea oricărui securist, pe stil vechi sau nou. Fără să fi făcut parte dintre aceştia, doamna Nagîţ le-a egalat performanţa. Cu aceleaşi metode, folosindu-se abuziv de funcţie, comiţînd falsuri prin omisiune, doamna Nagîţ a ascuns, cînd Băsescu era ales a doua oară preşedinte, că acesta e ”Petrov”, deşi era plătită să ne informeze asupra acestui fapt. Nu ştim cum ar fi votat românii, a doua oară, în cunoştinţă de cauză. Dar, avînd în vedere scorul destul de strîns, putem lua în considerare că, cei zece ani de regim băsist, ar fi fost doar cinci.

Pe drumul de la Casa miresei la Crîng s-au înşirat 2300 de care, trăsuri şi automobile, cu lume îmbrăcată în costume naţionale.  O echipă de cineaşti a filmat totul. Filmul a reluat în Bucureşti doar de două ori. Ministerul de Internet a confiscat filmul şi l-a ars. Amănunte despre Nuntă le dă chiar Corneliu Zelea […]

Cică, românul s-a născut poet. S-o fi născut pe vremea când pentru a scoate domnişoarele pe Calea Victoriei la o plimbare trebuia în prealabil să le trimită buchete de flori în care erau strecurate scrisori de amor în versuri. După epoca de mult apusă a poeziei, românul fie s-a născut analist politic, fie specialist în fotografie şi glume numai bune de rupt Tik-Tok-ul sau în epidemiologie. Funcţie de evenimente, românul pare născut, şi nu făcut, să îşi expună opiniile avizate despre război, schimbările climatice şi despre fotbal, normal. Funcţie de performanţele sau contraperformanţele Simonei Halep, noi, românii, suntem şi experţi în tenis de câmp.

Liderul AUR se însoară. Potrivit anunţului public, făcut de domnia sa fericitul eveniment – ca să folosim şi noi un clişeu de telenovelă – va avea loc pe 27 august 2022, în satul Oveselu din Vâlcea.   Pe Facebook, unde susţine o veritabilă campanie publicitară despre nunta sa, George Simion a scris:    „Aştept toţi […]

În România, totul merge minunat. Sîntem nişte aliaţi de nădejde ai NATO. Participăm cu toate capacităţile noastre la ajutorarea fraţilor noştri din Ucraina. Eforturile României sînt apreciate. Pe scurt, cam acesta este scheletul unui discurs prezidenţial. Discurs pe care Klaus Iohannis îl mai îmbracă doar cu ceva ”actualitate” şi ”locaţie”, în funcţie de necesităţi, îl […]

Deşi ca amploare în realitate şi în media, mitingul de protest din Piaţa Victoriei, de sîmbătă, 11 iunie 20022, iniţiat de cîteva ONG-uri a fost un eşec, totuşi din punct de vedere al semnificaţiilor politice el rămîne un eveniment istoric: Pentru prima dată din 2014, Societatea civilă a organizat un protest împotriva lui Klaus Iohannis […]

În 6 august 2000 eram în Poiana Braşov, cu bunul meu prieten Ioan Ghişe, primarul Braşovului, cînd o veste ne-a răsturnat cursul discuţiei de pînă atunci: Teodor Stolojan candidează la preşedinţia României, din partea Partidului Naţional Liberal. Anunţul a fost făcut de acesta, motivîndu-se (fireşte) ”situaţia grea a ţării”, din care promitea, se subînţelege, că o va scoate. Era finalul fără glorie al Convenţiei Democratice. Stolojan era secondat în anunţul său de liderii PNL Mircea Ionescu Quintus, Valeriu Stoica şi senatorul Paul Păcuraru, pe atunci un vizibil şi vocal lider liberal. Se arăta că ”tehnocratul” Stolojan are girul întregului partid.

De ani de zile este bătaie pe locurile de admitere la şcolile de poliţie şi de jandarmi, mulţi dintre tineri ştiind că este rentabil să fii cadru de nădejde al statului de drepţi, culcat, salt înainte, drepţi, pe loc repaus! Statul de drepţi îţi dă uniformă, îţi asigură un venit decent, îţi oferă un anumit […]

Stenograma Şedinţei Consiliului de Miniştri din 17 septembrie 1941, şedinţă condusă de Mareşalul Ion Antonescu, întors de pre front, e un nou prilej de a reaminti ceea ce tot spun celor întîlniţi pentru alte motive decît Istoria: ocupaţi cu Războiul Sfînt, am neglijat un domeniu în care Mareşalul a fost poate mai bun decît în […]

Vino cu mine să ne cufundăm în Răsărit, Inshallah, să ne învelim în cerul de aramă coclită al Anatoliei, în cetatea cu două nume şi cu două destine, Iconium-Konya, unde toate poveştile încep cu sfârşitul. Unde, de când s-a pierdut pe sine, Jalal Mawlana Al-Din Ar-Rumi nu se mai opreşte din dans. Vino să te […]

În acest an 2022, la Catedrala de la Alba Iulia se vor aniversa o sută de ani de la Ziua Încoronării Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria, aniversare care va avea (în mod paradoxal) tot ştaiful, participarea, reprezentarea şi finanţarea instituţiilor republicane din România. n preambulul ei şi amintind mai degrabă de botezul discret al Alteţei Sale Regale Mihai, viiorul Rege al României, care a avut loc la Palatul Regal din Bucureşti, în 22 ianuarie 1922, s-a botezat azi la Alba Iulia în Catedrala zidită pentru a fi a Încoronării, stră-nepotul acestuia.

1. Din eseul dedicat de Lucian Boia lui Napoleon al III-lea („Napoleon al III – Les mal aimé, editura „Les Belles Lettres”, Paris, 2008) reţin amuzat amănuntul că Alexandru Ioan Cuza şi-a lăsat barbişon pentru a semăna cu Împăratul Franţei. E drept, la vremea respectivă, Franţa era pentru România ceea ce a fost Uniunea Sovietică […]

Saadi din Shiraz a fost un geniu peripatetic al secolului al XIII-lea. Opera lui, strânsă în două volume – Bustan (Livada) şi Gulistan (Grădina de trandafiri) – stă la temelia literaturii persane.

Eduard Hellvig a avut un discurs convingător. Pînă la un punct. Cînd a vorbit de securism, s-a referit la orice, dar nu la instituţia pe care o conduce. A vorbit despre ceilalţi – şi nu despre Serviciul Român de Informaţii, care a moştenit prin lege, de fapt, personalul, logistica şi arhiva fostei Securităţi. De personal, SRI-ul s-a despărţit biologic, dar nu înainte ca acesta să fi format, în acelaşi spirit, ”noile cadre”. Să ne amitim de generalii Coldea şi Dumbravă, cel cu ”cîmpul tactic” din justiţie, cel puţin. De toate derapajele instituţiei, dintr-un trecut nu prea îndepărtat. Care, cu un cadru legislativ pe care însuşi SRI-ul şi-l creează (urmînd ca el să fie ”asumat” de parlamentarii aflaţi la îndemînă), poate derapa din nou, oricînd. Faţă de faptul că îmi asum această temere, mă declar, conform definiţiei domnului Hellvig, ”bolnav de securism”. Mă poate trata SRI-ul? Să vedem.

Potrivit presei noastre, deosebit de atente cînd vine vorba de anumiţi oameni de afaceri, Mohammad Murad a cîştigat licitaţia pentru concesionarea pe 49 de ani a închisorii Doftana, licitaţie organizată de primăria Telega. În cadrul unei conferinţe de presă ţinute miercuri, 8 iunie 2022, cumpărătorul a anunţat că va transforma celebra închisoare într-un complex hotelier […]

Fără îndoială, faptul că Iohannis a participat la întîlnirea cu Zelenski, alături de liderii europeni Macron, Scholz şi Draghi reprezintă un atu imens pentru România. N-a fost de ici, de colo. Am observat însă o anomalie, pe parcursul urmat de preşedintele Emmanuel Macron, spre Kiev: cînd a poposit în România, la baza de la Mihail Kogălniceanu, preşedintele nostru nu era în ţară. Atribuţiile sale n-au fost preluate de preşedintele Senatului, cum ar fi fost normal, ci de premierul Ciucă, trezit că salută la sosire un alt preşedinte decît pe al ţării sale.

Federaţia Română de Fotbal merge mai departe. Merge mai departe cu Edward Iordănescu şi cu tupeul marcă înregistrată al preşedintelui Răzvan Burleanu, care după prestaţiile catastrofale din Liga Naţiunilor a declarat: ”Nu putem accepta mediocritatea în teren, niciodată nu se va întâmpla acest lucru”.

Jurnaliştii de la site-ul ”Să fie lumină” au anunţat o hotărîre a Tribunalului Bucureşti, care le-a dat dreptate şi a decis că Patriarhia Română este obligată să se supună Legii 544 privind liberul acces la informaţii de interes public şi trebuie să răspundă la solicitările de acest fel. Anunţul conţine o prezumţie de vinovăţie: că Patriarhia e ”obligată să dezvăluie cum cheltuie banii publici”. De parcă ar fi făcut acest lucru după bunul plac şi ar fi deturnat, în scopuri obscure, sumele obţinute.

Deşi propaganda de război ucraineano-occidentală continuă să susţină că Rusia s-a concentrat asupra Sudului Ucrainei după ce-a eşuat să cucerească Kievul, e mai mult ca sigur că Sudul sau mai precis cucerirea şi rusificarea Sudului au fost de la început obiectivul intervenţiei ruseşti. Sudul trebuie trecut în administraţie rusească de dragul Crimeii. Crimeea e pentru […]

Ori de cîte ori în presa noastră, dar şi în presa occidentală se scrie despre Ofensiva rusească din Donbas se plasează chiar la începutul rostirii, ca şi cum ar fi vorba de un mesaj obligatoriu, formularea Eşuînd în tentativa de cucerire a Kievului, ca să nu plece cu mîna goală din Ucraina, Putin a decis […]

Prima stea la Damasc? Încă înaintea de a o vedea, o adulmeci. Trebuie să-i fixezi bine parfumul în orgia de mirosuri. Fistic prăjit, aburi de ghimbir care ies din plăcinte, lavandă, izul iute al prafului de puşcă din cartuşele calde încă rostogolite în rigolă, adiere de rodii, damf gros de Kibbeh (miel tocat amestecat cu […]

Ceea ce s a petrecut acum 32 de ani în Bucureşti a fost un adevărat măcel, pe care însă preşedintele Iliescu l a privit de la bun început altfel. Ca pe un western. ”Aceasta le spuneam şi unor ziarişti americani, într o discuţie, pornind de la unele similitudini cu subiectele din filme western, de care am fost cu toţii suprasaturaţi. Cînd o localitate americană era obiectul unui atac al unor bandiţi – şeriful bătut, legat fedeleş, case incendiate, inclusiv localul poliţiei, victime, crime –, se organizează după aceea potera bărbaţilor din localitate, care îi descoperă pe bandiţi într o fermă ocupată samavolnic. Potera îi arestează pînă la urmă pe bandiţi, dar, inevitabil, provoacă pagube şi victime nevinovate. Îşi punea oare cineva, după aceea, problema să i tragă la răspundere pe cei care îi pedepsiseră pe bandiţi, inclusiv pentru faptul că produseseră pagube fermierului?” Acest citat este preluat dintr un interviu acordat de Ion Iliescu revistei România literară la 30 iunie 1990, cînd încă multe sute de persoane erau în continuare reţinute şi anchetate ilegal, în urma mineriadei din 13-15 iunie 1990.

Luînd cuvîntul la Forumul de la Davos, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, pune la îndoială esenţa procesului de globalizare, definitoriu pentru Lumea ultimilor decenii, şi anume liberul schimb: „Comerţul internaţional a adus, fără îndoială, multă prosperitate, dar trebuie să admitem că alegerile noastre economice au avut consecinţe pentru securitatea noastră. Libertatea e mai importantă […]