ISTORIA FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Între moartea lui Dej şi venirea la putere a lui Ceauşescu, Securitatea a lăsat deoparte cătuşele şi bîta şi s-a apucat de ”educaţia maselor”
11:02, 09 Nov. 2021
Încă din 1962, în special în cazul unor deţinuţi politici grav bolnavi, dar de la sfîrşitul anului 1963 şi prima jumatate a anului 1964 şi pentru restul condamnaţilor, au intrat în vigoare prevederi care îi graţiau de restul de pedeapsă. Au fost puşi în libertate 10.014 condamnaţi politic, prin mai multe decrete de graţiere, din care cel mai important a fost Decretul 411 din iulie 1964 . Graţierile s-au datorat unor considerente practice: majoritatea se aflau deja de peste un deceniu în detenţie, erau bolnavi cronici, nu mai puteau fi folosiţi la munca forţată, care le epuizase deja toate forţele şi ţinerea lor în viaţă costa deja foarte mult statul. N-aveau decît să îi îngrijească ai lor, sau să se descurce singuri, într-o libertate dealtfel foarte riguros supravegheată. Graţierea lor a arătat însă şi că ororile din temniţă nu i-au putut frînge.