PREZENTUL FĂRĂ PERDEA / Aleksandr Dughin, acest Rasputin al lui Putin

Dughin şi transferul de la marxism la ortodoxie, ca bază a expansionismului rus

Alexander Dughin are 60 de ani şi arată, într-adevăr, ca un ”avva” rus, ca un duhovnic blînd, din vechile pagini ale Patericului. Dar este departe de aşa ceva. De fapt, Dughin e un expert în manipulare, născut în retortele KGB-ului, la finele comunismului. Aşa cum tot în laboratoarele serviciilor secrete ruse au fost ”clonaţi” oligarhii cărora li s-a încredinţat gestionarea unor întregi ramuri ale economiei socialiste din fosta URSS, Alexander Dughin s-a ocupat de elaborarea unei noi ideologii care să aibă cîştig de cauză, pe ruinele comunismului, pentru a înlocui marxismul cu naţionalismul.

Provenit dintr-o familie cu tradiţie militară, tatăl său a fost agent GRU al armatei sovietice), Dughin a studiat la Institutul de Aviaţie, de unde, cu sprijinul tatălui, a ajuns să lucreze în arhivele KGB-ului, unde a avut ocazia să ia cunoştinţă de ”scrierile interzise” ale gînditorilor mistici ruşi. Altoindu-le pe elemente din filosofia lui Martin Heidegger, pe gîndirea conservatorilor europeni radicali, dar şi pe ideologia fascistă a lui Alfred Rosenberg (Dughin însuşi e un admirator al lui Himmler), gînditorul rus, care a cîştigat o influenţă politică extrem de largă în cercurile politice din Federaţie, a generat un curent de gîndire care a înlocuit cu succes comunismul muribund cu un pan-slavism agresiv, cu rădăcini bolşevice şi un fundament ortodox. ”Eurasia”, elementul central al concepţiei sale, e elementul unei geografii spirituale, pe bazele ortodoxiei ruse, care trebuie să se opună şi să ia locul ”hegemoniei” culturii anglo-saxone şi influenţei americane asupra lumii.

Dughin a făcut şi politică. A fondat ”Partidul Eurasiatic”. L-a sprijinit pe Ghennadi Ziuganov să salveze ce se mai putea salva din Partidul Comunist, participînd la elaborarea programului politic al acestuia şi a avut o largă influenţă asupra aripii celei mai dure, naţionaliste, a reîntemeiatului Partid Naţional Bolşevic. Părăsind scena politică, el a intrat în cercurile de influenţă ale ”moştenitorilor KGB”-ului, de tipul lui Evgheni Primakov şi Vladimir Putin.

Lucrarea sa fundamentală, ”Bazele geopoliticii”, publicată în 1997, aşază noul naţionalism rus, ca bază a expansionismului slav, pe baze teologice ortodoxe, care preiau din mers şi ”convertesc” ideile marxiste ale ”luptei de clasă”, în ”lupta spirituală” a ”Eurasiei”, împotriva ”decadentismului” american. Dughin converteşte conservatorismul în pan-slavism, aşezînd această ”coaliţie a tradiţiei” în jurul Rusiei, alături de care ar trebui să se grupeze ţările europene, dar şi Iranul – moştenitor al zoroastrismului. În ”Bazele geopoliticii”, Alexandr Dughin atacă toate ideile liberalismului modern, pledează pentru înlocuirea sa cu valorile tradiţionale şi fundamentele religiilor tradiţionale şi bazele lor antiseculariste. Pe scurt, Dughin e partizanul ”drepturilor naţiunilor”, în defavoare drepturilor omului. El militează pentru tradiţie, religie, colectivism, opuse progresului, ateismului, individualismului.  

Noua ”ideologie” conservator-ortodoxă, cu puternice elemente naţionalist-fasciste pan-slaviste a lui Dughin a servit, cum nu se poate mai bine, fundamentării noii doctrine expansioniste a Federaţiei Ruse. Vechiul ”internaţionalism” sovietic a fost astfel înlocuit de ortodoxie, iar locul lui Marx a fost luat de ”lucrarea lui Dumnezeu”. Cum e de la sine înţeles, un lider ca Putin nu poate fi decît cel care face voia Domnului pe pămînt – anume aceea de a aduce ţările Europei sub ascultarea ”pravoslavnicei Rusii”, cea de-”a treia Romă”. Dughin reînvie astfel ideea care a apărut pentru prima oară în scrisoarea călugărului Filofei din Pskov trimisă în 1510 marelui cneaz Vasilie al III-lea, în care-i arăta acestuia că „două Rome au căzut, a treia rezistă. Şi nu va mai exista o a patra. Niciuna nu va lua locul ţaratului nostru creştin!”. Cel al Rusiei, fireşte. 

Dughin şi România

Alexandr Dughin are numeroşi admiratori şi adepţi în România. Printre ei, şi ”vestitul” deja Călin Georgescu, aşa-zisul ”geniu” care era cît pe ce să fie băgat pe gît românilor, drept posibil prim-ministru sau chiar preşedinte, pe aceeaşi ”filieră subterană” a acelei părţi a serviciilor secrete ruse sau pro-ruse, care au substituit marxismul cu naţionalismul şi ”lupta de clasă” cu ”pravoslavnica credinţă”, numai pentru a-şi păstra privilegiile şi a conserva cît mai mult din moştenirea comunismului. Cînd Dughin a venit în România în aprilie 2017, intervievat de o televiziune, Călin Georgescu a mărturisit că ”îl cunoaşte” pe ”gînditorul” rus, ale cărui idei le pastişează în mod curent, dar nu el l-a invitat la Bucureşti: ”Dughin cred că a venit singur, nu cred că trebuia să primească vreo invitaţie să vină în România. Faptul că eu îl cunosc şi că m-am întâlnit cu el, da, dar de-aicea şi până la… bine, ele ţin de miturile şi prejudecăţile din această ţară şi de forma retrogradă în care sunt prezentate de către unii şi de către alţii. Nu văd care este problema”.

N-ar fi fost, bineînţeles, vreo problemă, dacă n-ar fi apărut deja o ”listă a lui Dughin”, scoasă din calculatorul său de un grup de hackeri, care cuprinde nume ale unor susţinători ai ideilor sale, dinafara Rusiei. Lista cuprindea ”Ţări şi persoane, în care e necesară crearea unui club de elită şi / sau a unui grup de influenţă, prin Russia Today”, În România, cum era de la sine înţeles, lista e deschisă de Ion Iliescu – ”fost lider al Partidului Social Democrat, fost preşedinte al României, acum una dintre eminenţele cenuşii ale Partidului Social Democrat aflat in opoziţie cu regimul pro-american al preşedintelui Băsescu”, continuată de ”Adrian Năstase – fost prim-ministru al României, Preşedinte al Fundaţiei Titulescu, membru al Partidului Social Democrat, cel care l-a lansat în politica mare pe actualul prim-ministru Victor Ponta”, urmează Dan Zamfirescu, Ilie Bădescu şi alţi ”gînditori” foşti naţional-comunişti, convertiţi în ”conservatori”, dar şi oameni de cultură ca Vasile Ernu şi Dan Puric, sau jurnalişti, precum Victor Roncea. Toţi cei de pe listă erau vizaţi spre ”recrutare”, ca de către un adevărat aparat de spionaj, pentru vederile lor conservatoare antioccidentale, ca parte a unei adevărate reţele de influenţă, favorabilă expansionismului Federaţiei Ruse, chiar dacă sentimentele unora erau socotite şi etichetate drept ”antiruseşti”. Ceea ce a contat mai mult a fost ”filonul” conservator antioccidental şi mai ales anti-american.

Sosit la Bucureşti în primele zile din aprilie ale anului 2017, Dughin a făcut o concesie românilor, afirmînd că ”noi, ruşii, am comis multe nedreptăţi în raport cu România” şi declarîndu-se un mare admirator al lui Mircea Eliade. S-a întîmplat cu prilejul lansării versiunii româneşti a unei culegeri de articole ale ideologului regimului de la Kremlin, lansată într-o zi de miercuri, pe 5 aprilie 2017, la Bucureşti, în Sala Dalles. Volumul „Destin eurasianist” a fost tradus în română de Iurie Roşca, fost vicepremier al Republicii Moldova, un personaj straniu, fost preşedinte al creştin-democraţilor moldoveni, convertit pe neaşteptate la pan-slavism, care l-a şi secondat pe Dughin pe scenă, într-o conferinţă de trei ore, în care cel din urmă şi-a prezentat ideile. La vremea respectivă, Dughin avea interdicţie de a intra în mai multe state: în Statele Unite ale Americii, în Canada, în Ucraina; în 2014, i s-a refuzat intrarea în Ungaria, iar în 2016 în Grecia. În România, Dughin a venit fără probleme. Lansarea cărţii sale în 5 aprilie 2017 a fost, de fapt, o conferinţă de trei ore, în cadrul căreia Dughin şi-a prezentat viziunea politică, a vorbit despre relaţia dintre România şi Federaţia Rusă. Îmbrăcat elegant, Aleksandr Dughin avea aerul ”unui soi de ascet modern desprins din cataloagele lui Karl Lagerfeld”, cum s-a scris într-un reportaj realizat la acea lansare. El a spus, între altele: ”Ştiu că există o Românie celestă şi profundă”. Aceea de pe lista sa, deschisă de Ion Iliescu…

Dughin a vorbit de ”conexiunea spirituală” între România şi Rusia. ”Există o Rusie ideală, cerească, eternă. Aceasta este identitatea noastră profundă, e felul în care am dori să fim, felul în care ne visăm pe noi înşine, e Rusia noastră profundă. Ea nu iese totdeauna la suprafaţă, dar ea ne face pe noi ruşi. Datorită învăţăturilor filosofilor care au exercitat o influenţă asupra mea – Blaga, Eliade, Nae Ionescu, Ioan Culianu –, datorită acestor filosofi, ştiu că există şi o Românie celestă şi profundă, acea Românie care reprezintă identitatea voastră eternă. Este România sfântă, este acea Românie care îl face pe un român să fie român. Este un dialog între Rusia sfântă şi România sfântă, între Rusia profundă şi România profundă, între Rusia eternă şi România eternă”. 

Aleksandr Dughin a vorbit şi de ”politica reală”. ”România este o ţară a NATO şi a UE. Rusia se află într-o situaţie echivocă. Există situaţia reală din Rusia – da, sunt patriot rus şi îl susţin pe Putin, dar în realitate există atâtea aspecte în Rusia pe care le detest, încât nu vă imaginaţi! Avem tot dreptul să detestăm anumite aspecte ale realităţilor din Rusia, fiindcă ne iubim ţara. Ne criticăm ţara fiindcă ne doare în ce hal a ajuns la ora asta. A fi un patriot rus nu înseamnă a aproba ce se întâmplă în ţara mea. Asta înseamnă a-ţi iubi patria eternă, Rusia sfântă – să depui eforturi pentru a face ca Rusia reală să corespundă Rusiei ideale. În niciun caz să justifici corupţia sau mizeria, aspecte degradante ale realităţilor de la noi. Cred că, în bună măsură, lucrurile stau la fel în România”. În schimb,  ”globalismul este un proiect de lichidare a tuturor identităţilor colective. Să fii globalist înseamnă pierderea identităţilor colective, a tuturor formelor de identitate colectivă. Pierderea identităţii colective religioase? Asta înseamnă sfârşitul religiei. Este vorba despre sfârşitul ortodoxiei. Globalizarea înseamnă sfârşitul statelor naţionale”.

În fine, după aceste introduceri, esenţa ideologiei lui Dughin, ”Rasputin de la Kremlin”, e prezentată fără echivoc, chiar în paginile cărţii sale, traduse în limba română de fostul ”patriot român” din Republica Moldova, Iurie Roşca: ”În războiul cultural pentru viitorul omenirii, Putin înfige adânc steagul rusesc în solul creştinismului tradiţional. Rusia ar putea avansa pentru Europa de Est un proiect constructiv, care ar putea fi numit în mod convenţional Marea Europă de Est, care ar putea include atât arealul slav (polonezi, bulgari, slovaci, cehi, sârbi, croaţi, sloveni, macedoneni, bosniaci, sârbi musulmani şi etniile mici), cât şi cel ortodox (bulgari, sârbi, macedoneni, precum şi români şi greci)”. Adică, e vorba chiar de zona de influenţă a fostei URSS. De fostul ”lagăr socialist”. Un nou ”Pact de la Varşovia”, sub stindardul ortodoxiei şi anti-globalizării, condus de Pravoslavnica Rusie – aceasta e de fapt ideea cuprinsă în ”ideologia” lui Dughin.  

Dughin şi războiul din Ucraina

”Rusia, trebuie să recunoaştem, dispune de o anumită forţă. Suntem deseori prea brutali, acţionăm ca în colonialism cu propriii fraţi. Asta ţine de toţi, inclusiv de Ucraina. E clar că Ucraina e manipulată de occidentali, dar noi am comis atâtea greşeli, atât de brutal ne-am purtat cu ucrainenii…”, deplîngea relaţiile dintre cele două ţări, Dughin în 2017, la Bucureşti. Dar în aceste zile ale ”operaţiunii speciale”, Aleksandr Dughin şi-a schimbat retorica şi apără cu hotărîre linia Kremlinului. Într-un interviu apărut zilele trecute, comentînd posibila vizită a Papei Francisc la Moscova, acesta avertiza că ”sfatul pe care îl pot da europenilor este să aleagă viaţa şi să nu se implice, cerând intervenţia NATO”. El a subliniat că implicarea Europei în conflictul din Ucraina s-ar solda cu "al treilea război mondial şi ar duce la anihilarea nucleară a umanităţii": ”Ce i-ar spune Papa Francisc sau Salvini lui Putin? Opreşte totul imediat. Dar Putin ştie acest lucru dinainte şi nu îi va asculta".

O călătorie la Moscova a Papei nu ar avea niciun rezultat, dar „este important să împiedicăm agravarea situaţiei, adică UE să fie implicată într-o confruntare militară directă cu Rusia. Pentru asta nu e nevoie ca papa să-l viziteze pe Putin", ci să nu mai fie susţinuţi ucrainenii, în rezistenţa lor: ”pentru Rusia, victoria în această operaţiune echivalează cu întrebarea: a fi sau a nu fi. Europa însăşi nu îi interesează pe ruşi, nimeni nu o invadează”, a mai spus Dughin, care mai crede că ”nu există puteri suverane în Europa, capabile să urmeze vreo politică naţională sau europeană proprie”. Pentru că răspunzînd unui ziarist italian, Dughin a arătat că ”ruşii iubesc Italia şi italienii şi nu sunt supăraţi de sancţiuni. Înţelegem foarte bine că vă aflaţi sub ocupaţia globalistă atlantistă. Dumnezeu să vă dea adevărata libertate”. Adică, aceea de trece în ”tabăra corectă”, cea ”anti-atlantistă”, singura cu adevărat creştină.

Aleksandr Dughin e mai periculos decît Putin, pentru că ideile lui, nocive, dar atractive, nu pot pierde un război, pe front. Ele proliferează şi, aşa cum au cîştigat Kremlinul, se pot răspîndi, periculos şi perfid. Ajuns un adevărat Rasputin pentru ţarul Putin, personaje de care îi despart doar istoria şi soarta pe care călugărul rus şi ţarul Nicolae au avut-o, hărăzită chiar de bolşevismul pe care Dughin îl reînvie sub stindardul ortodoxiei, ”gînditorul” rus e, în opinia mea, în împrejurările istorice de acum, la fel de periculos precum Lenin, în momentul izbucnirii primului război mondial.