PREZENTUL FĂRĂ PERDEA / Împărţiţi între gofre de Bruxelles, langoşi de Sibiu şi plăcinte de Saschiz, useriştii au pierdut de tot contactul cu realitatea

O iluzie de care m-a ferit Dumnezeu

Problema funciară a partidelor din România (şi deci a vieţii politice) e că singura lor moştenire genetică e aceea a ADN-ului Partidului Comunist. Acolo regulile de promovare erau clare, în ordinea denumirii – Pile, Cunoştinţe, Relaţii şi, conform statutui, dar cele mai de pe urmă elemente de care se ţinea cont erau vechimea, calităţile personale şi profesionale. Nimic nu s-a schimbat de la PCR încoace, în esenţa şi funcţionarea partidelor politice din România, ivite pe urma ”pluralismului politic” de la noi. Un ”pluralism politic” pe care Ion Iliescu l-ar fi dorit ”în cadrul Frontului”. Ei bine, de fapt aşa şi este. Asfel încît am aşteptat să văd ”ce iese”, cînd s-a anunţat, cu surle şi trîmbiţe, Uniunea Salvaţi România – ca ”suflu nou” în politica românească.

Cred că aş fi intrat de la început în USR, dar m-a ferit Dumnezeu (cum spuneam la început), pentru că se anunţase la înfiinţarea partidului o cutumă: să nu fi făcut politică mai înainte (am înţeles ulterior că a fost mai degrabă o declaraţie de intenţie, decît o prevedere riguros statutară). Aşa că am privit şi am ascultat de pe margine, cum arde un foc frumos de tabără şi în jurul lui dănţuiesc tineri şi tinere. Pînă s-au apropiat prea tare de flăcări, ori pe alţii, mai prin colţuri ascunse, i-a prin beţia puterii.

Acum sîntem în zori, în jurul focului se mai împleticesc cei mai viguroşi de la început, încrezători că petrecerea continuă. Dar nu se mai aude muzica, decît în răstimpuri şi din ce în ce mai încet. Lăutarii au obosit. Primii au obosit cei ce aplaudau dansul, de pe margine. De USR-PLUS, devenit mai apoi USR s-a ales, după o petrecere mai scurtă decît credeau toţi cei care au adunat lemnele pentru foc, numai cenuşa şi o risipă de flacără şi căldură. Mai sînt, e drept, cîteva scînteieri de jăratic. Dar se sting repede.

Pentru mine, s-a stins tot focul de la alegerie locale din Braşov, oraşul meu, unde atunci cînd a fost chemat la pupitru să depună jurămîntul, consilierul local Victor Ilie de la USR PLUS a citit textul, fără să ţină mîna pe Biblie. Preşedintele de şedinţă, fostul primar George Scripcaru i-a atras atenţia că trebuie să pună mîna pe Biblie şi pe Constituţie. ”Fără formulă religioasă”, a replicat alesul. Şi vreo trei-patru tineri şi tinere, proapăt consilieri, s-au luat repede după el, ca oile. Din greşeală, din sfidare, din teribilism, din pură credinţă, nici nu mai contează. N-au mai rostit, fireşte, nici formula de încheiere a jurămîntului: ”Aşa să îmi ajute Dumnezeu!”.   

Acum, Victor Ilie e parlamentar USR de Braşov. E semnul evoluţiei spre neomarxism a partidului, de care mă simt acum la depărtare de un continent.

Nu pot să spun că-i urăsc pe userişti, e prea mult, excesiv chiar. Mai degrabă, îi dispreţuiesc puţin, pentru ignoranţa cu care au risipit, pe termen lung, o şansă a României – şi, bineînţeles, nu pe toţi şi nu în bloc – dar pe cei mai mulţi dintre ei. Am rămas, de pildă, în relaţii bune şi îl admir pe Irineu Darău. Îmi place (deşi nu-l cunosc) Claudiu Năsui, care nu e fiu de ”securist”, cum s-a scris (cred că ”sursele” au fost alimentate tocmai de ”tăticii securişti” ai partidului), ci taman invers, o victimă a regimului comunist. Şi ştiu bine ce spun – i-am citit de-a fir a păr dosarul de securitate al tatălui, despre care ştiu şi că a fost unul dintre cei mai importanţi susţinători ai CDR din SUA, încă înainte de 1996. Mi-au plăcut însă mai ales iniţiativele legislative ale fiului: toate încep cu Debirocratizare, Deducere, Eliminare şi e vorba de funcţionarea aparatului de stat şi de impozitele cetăţenilor. A mai avut un proiect irealizabil, cu ”lista tătiticilor din Securitate” ai politicienilor, de fapt un fel de lustraţie imposibilă şi un răspuns ca o ameniţare, pentru colegii de partid care i-au mistificat biografia familiei.

În rest, n-am ce să spun. Privesc spectacolul, în continuare.

Un spectacol ratat

Şi spectacolul, nu-i aşa, trebuie să meargă înainte – pînă ce pleacă ultimul spectator, sau se ia curentul. Pot să spun dinainte că e un spectacol ratat.

Dacian Cioloş a demisionat de la şefia USR pe 7 februarie, după ce a fost boicotat de Biroul Naţional, controlat de fostul preşedinte Barna. Preşedinte interimar a devenit Cătălin Drulă, iar Cioloş a rămas membru USR. Curînd după aceea, despre Drulă, altfel un bun comunicator (nu ştiu cît de bun ministru a fost la transporturi, pentru că nu mă pricep, dar în orice caz nu foarte criticat), au apărut ştiri ”pe surse”, că ar fi făcut ”trei miloane de dolari în cont, în opt luni de ministeriat”. Ceva-ceva adevăr era, deşi nu erau trei milioane, iar Drulă a explicat: ”nu am atît. Suma exactă este în declaraţia de avere, dar acum au descoperit nişte colegi. Înainte de a intra în politică, am început un proiect în SUA, la Silicon Valley. Compania Zipline a făcut peste 250.000 de livrări cu drone. Am fost unul dintre colaboratori şi am avut opţiunea de a avea acţiuni, compania s-a dezvoltat şi a devenit un unicorn, estimat la 2,7 miliarde de euro. Am vîndut o parte din acţiuni. Este un proiect de care sînt foarte mîndru”, a spus Drulă. Cioloş n-a mai spus multă vreme, după asta, nimic.

Abia la sfîrşitul acestei săptămîni încheiate, după cum spun alte ”surse de presă”, mai mulţi ”lideri USR PLUS apropiaţi de Dacian Cioloş şi fostul partid PLUS au discutat la Bruxelles”, bănuiesc că la o ”goffră”, despre opţiunile lor politice”. Şi, ghici? Unii au spus că e cazul să se creeze un nou partid. Alţii, vor să rămînă în USR şi să susţină ”dizidenţa” din partid, anti-Drulă şi anti-Barna. Sînt indecişi, încă. Aşteaptă ordine.

Şi ordinele vor veni, după părerea mea, curînd. ”Aripa de la Braşov” din USR este de fapt tabăra foştilor susţinători ai lui Irienu Darău, preluată şi ”întărită” (cam cum a păţit Nicuşor Dan, cu tot USR-ul) de Alen Coliban, primarul userist ”creştin” al Braşovului (el n-a avut probleme să jure pe Biblie, la învestitură) şi de consilierii săi, atei.” Aripa” se numeşte, de fapt, ”Grupul Curaj”: curaj, pentru ce? să nu păţească, anume ce?! adică, îţi trebuie curaj, să fii anti-Drulă, în USR? Semn al ordinului de zi pe unitate care va să vie, se va da, cred eu, în acest grup de ”curajoşi antidrulişti”, unde funcţionează pe post de Cristian Ghinea un vechi ”oengist”, cu nume predestinat, Mihai Poliţeanu, fost consiler al Monicăi Macovei şi mare ”zăngănitor de cătuşe”.

Astfel încît noile ”mişcări de forte” din USR seamănă cu un deja-vu. Cum am mai spus, printre scenariile discutate la Bruxelles s-a numărat şi aderarea unor parlamentari şi europarlamentari la acest grup. Dacă-i vom vedea ”curajoşi”, vom şti care a fost ordinul de zi pe unitate, dar şi că istoria se repetă.

Manifestul ”Aripii de la Braşov” din USR (prefer să-i spun aşa, în amintirea unui grup politic similar ţărănist, care l-a sprijinit pe Radu Vasile, de la început şi pînă la plecarea ficusului din Palatul Victoria, în vremurile apuse ale CDR-ului) a fost lansat de fapt la Sibiu, în week-endul trecut, într-un ”workshop”. Aşa se numesc agapele de partid, de cînd am intrat în NATO şi UE. Probabil în aroma de langoşi cu brînză, spre deosebire de goffrele bruxeleze ale ”cioloşiştilor”. El începe promiţător: ”Electoratul are întodeauna dreptate! Este ceea ce va spune USR, la finalul lui 2024, după 4 runde de alegeri”.

”Electoratul” vorbeşte însă şi pînă atunci. Chiar propriul electorat. Faţă de inconsistenţa unei opoziţii, în care AUR-ul îi bate la fundul gol cu propriile lor arme de odinioară, din zilele de glorie ale unei Cosette Chichirău şi ale mobilului ei cu baterie inepuizabilă, susţinătorii useriştilor s-au cam săturat. S-au săturat (cam prea repede) şi de opoziţie, după scurta ”dedulcire” la putere.

În 14 mai, preşedintele USR Tîrgu Ocna, Bogdan Ababei şi susţinătorii lui au decis să treacă la liberali, ”la invitaţia” preşedintelui filialei lor judeţene: ”Am decis să mă alătur Partidului Naţional Liberal, la invitaţia preşedintelui Fechet. Ce se întîmplă în Tîrgu Ocna, dar mai ales ce nu se întîmplă în Tîrgu Ocna este imaginea unei administraţii foarte îndepărtată, de realitatea vremurilor. Deşi a moştenit o zestre de proiecte mature, deşi PSD este la putere atît la Consiliul Judeţean, cît şi la guvernare, primarul în exerciţiu e precum un navetist care a pierdut microbuzul şi acum stă în ploaie. Sînt convins că în 2024 PNL va cîştiga alegerile, pentru primăria Tg Ocna”, a declarat Ababei. Care n-a mai zis şi ”cu mine candidat”. Dar probabil ”a fost invitat” şi la asta. Sau oricum, i s-a promis că prinde ceva. Ceea ce cu USR, slabe şanse, într-un judeţ ca Bacăul.

În alte locuri, s-au întîmplat lucruri mai grave, decît acest gest de oportunism simplu şi comun, în politica noastră românească şi străbună, de sorginte comunistă. Iată ce s-a petrecut la Sovata. Filiala locală a USR este (era) condusă de Pal Karoly şi număra 7 membri, sinceri şi entuziaşti. Aici, sîmbătă, 7 mai, conducerea naţională a USR a organizat şi ea un ”workshop”, oarecum în oglindă cu cel al ”curajoşilor” de la Braşov, reuniţi la Sibiu. Dar să povestească domnul Karoly: ”Ne-am trezit că tovarăşul Drulă cu tovarăşul Barna au făcut workshop la Sovata fără măcar să fim anunţaţi. Lăudau femeile de la Saschiz, că au făcut plăcinte şi aşa mai departe. Am avut şi noi bani să facem şi plăcinte şi puteam să dăm şi cîte un cîrnaţ la toată lumea şi o sticlă cu vin şi puteam să îi omenim şi noi, ca oamenii de la ţară, că noi sîntem consideraţi aici, la Sovata, ca la ţară. Cînd colo, nimeni nu ne-a băgat în seamă. Şi atunci, noi în ce echipă jucăm? Ce să căutăm acolo? Avem noi loc acolo, dacă doamnele din Saschiz sînt lăudate că au făcut plăcinte?”. Şi are dreptate. Pal Karoly şi colegii săi de partid din Sovata şi-au înaintat demisia din USR.