PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Bogdane, nu vă jucaţi, tată, cu chibriturile!

Ucenicul lui Năstase, ministru la liberali

Bogdan Aurescu este ministru asumat de partidul liberal, pe un post arondat acestuia. Deşi a rămas, chiar ca diplomat de carieră, dacă nu tributar, oricum dator PSD, care l-a descoperit şi promovat, prin Adrian Năstase. El a ajuns subsecretar de stat şi secretar de stat în vremea guvernului Năstase, al cărui asistent era la Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti, la disciplina ”Drept Internaţional Public”. Au semnat împreună şi mai multe cărţi de drept international. Adrian Năstase l-a pus chiar pe listele PSD în 2004, pentru un loc de deputat de Dîmboviţa, dar Aurescu n-a intrat în parlament. Chiar şi după condamnarea fostului său mentor, de care mulţi pesedişti cu mai vechi state s-au dezis, Bogdan Aurescu i-a rămas fidel: în noiembrie 2014, după proaspăta eliberare din peniteciar a lui Năstase, Aurescu a participat alături de acesta la lansarea unei cărţi, din postura de proaspăt numit ministru de externe, iar în aprilie anul următor l-a invitat la MAE, la un consiliu consultativ, ca ”expert”.

Pe scurt, deşi Bogdan Aurescu se află în guvern, politic vorbind, pe un loc al liberalilor (portofoliul de la Externe), cu ”sufletul” el a rămas la PSD – aripa conservatoare, a moştenitorilor lui Adrian Năstase. Este ceea ce Rareş Bogdan a realizat şi n-a ezitat, ştiind că se apropie decontarea electorală a eşecului aderării României la Schengen, să îndepărteze ca pericol de partidul său.

Impetuosul europarlamentar s-a decis să atace la baionetă şi să-l acuze direct pe Aurescu de acest eşec, pentru că Rareş Bogdan, ca mulţi oficiali din partidul său, se grăbise înainte de votul negativ al Austriei din 8 decembrie, să declare o victorie a aderării la Schengen. Pe 22 noiembrie, cu două săptămîni înainte, declara că, ”dacă ar fi să parieze”, ar face-o cu mult mai multă încredere pe intrarea României în Spaţiul Schengen decât pe oricare dintre meciurile Cupei Mondiale de fotbal, deşi ”nu există certitudinea sută la sută a aderării ţării noastre”, dar ”şansele sînt mai mari ca oricînd”. Prim-vicepreşedintele partidului liberal afirma liniştitor că, ”după cum aţi văzut, alarma cu Suedia a fost una care a fost doar o alarmă. Suedia susţine prezenţa României în Spaţiul Schengen. Sunt convins că Lucian Bode şi toţi colegii mei, de la Bogdan Aurescu la preşedintele Iohannis şi la premierul Ciucă, împreună cu noi, vom reuşi să-i convingem atât pe cei din Austria, cât şi pei cei din Olanda că România este pregătită”.

Ei bine, nu i-au convins. Acum, nu e vorba ca de lipsa de argumente convingătoare să fie acuzaţi el, sau restul colegilor săi menţionaţi – în frunte cu preşedintele Iohannis. Ci, singur, Aurescu a devenit ”cal de bătaie” pentru eşecul aderării României la Schengen; dar nici ministrul de externe nu se lasă mai prejos. Aşa că scandalul s-a iscat, aparent din senin, dar el are rădăcini şi raţiuni mai vechi. Fiecare dintre protaginişti şi-a ascuţit propriul pumnal, pentru atac şi apărare, de o bucată de timp încoace şi acum le-au scos, la marea încăierare – între prim-vicepreşedintele partidului care, pînă la ”rotativă” mai conduce guvernul şi un ministru de care acum caută să se dezică, dar pe care fără îndoială şi l-ar fi asumat, cu surle şi trîmbiţe, dacă aderarea la Schengen s-ar fi soldat cu o victorie care acum, din perspectiva timpului şi a analizei la rece, a fost dintodeauna foarte puţin probabilă – şi aşa va rămîne, cred eu, pentru o bucată bună de timp, care se poate măsura chiar în decenii.

Cronica unui scandal anunţat

Cum am spus, conflictul n-a apărut din senin. Bogdan Aurescu, de care liberalul Rareş Bogdan s-a dezis şi l-a atacat dur, a avut toate motivele ca el personal să fie deranjat de ceea ce, fără îndoială, a socotit intruziuni ale europarlamentarului în treburile MAE român. Rareş a făcut multe declaraţii, despre situaţia diasporei, cu care ”ţine aproape” şi în care a avut dintodeauna, de la 10 august încoace, un susţinător mai aprig decît în România. Nu e o întîmplare că, în plin scandal, PNL-Diaspora a fost primul care a reacţionat şi ”condamnă cu fermitate” doar una dintre părţi, pe Aurescu: ”afirmaţiile cel puţin bizare, lipsite de orice fundament logic, pe care ministrul Afacerilor Externe, Bogdan Aurescu, le-a făcut” şi nicidecum pe Rareş Bogdan, care a început de fapt scandalul.

Europaralmentarul Rareş Bogdan e favoritul românilor din străinătate, din vremea în care se alăturase mitingului protestatarilor din Piaţa Victoriei şi scanda ”m*ie PSD” şi aşa a rămas, şi după acest episod. Au fost multe situaţiile în care ataşamentul a fost reciproc. În 20 martie 2020, de pildă, în plină epidemie de Covid-19, şeful grupului europarlamentarilor români din Partidul Popular European li se adresa conaţionalilor din Italia, intraţi în panică şi aflaţi într-o situaţia dificilă în ţara pe atunci cea mai afectată de pandemie, cu următorul mesaj: ”Cei care sînteţi în Italia, cu contractele sezoniere suspendate sau expirate şi în acest moment sunteţi în situaţii personale complicate, va asigur că nu sunteţi singuri! Problemele voastre sunt cunoscute şi îşi vor găsi rezolvarea în următoarele zile. Veţi afla detalii de la oficialii guvernamentali. Ştim că vi s-au închis hotelurile, restaurantele, trattoriile, barurile sau şantierele unde lucraţi până de curând. Ştim că sunt cazuri infernale, dificile, la limită, nu sunteţi însă singuri, repet. România nu v-a abandonat şi nu vă va abandona”.

Rareş Bogan s-a ales cu cireaşa de pe tort, dar crema lui a trebuit bătută de ”oficialii guvernamentali” care au trebuit să se ”ocupe de problemă” – adică de MAE al lui Aurescu, cel care a tras ponosul. Şi au fost multe asemenea situaţii similare, pe care Rareş Bogdan nici nu le-a băgat în seamă, lui îi pare normal să vorbească, dar toate cele spuse au fost, fără îndoială, contabilizate atent de către Aurescu şi MAE, pentru că ei au trebuit să se ardă la mînă, scoţînd într-una castane din foc. Fiind, adică, puşi la treabă de cineva care n-avea nicio altă atribuţie şi responsabilitate în afacerile externe ale României, decît pur politică. Aşa că, atunci cînd a fost să vorbească despre acest ”cineva”, chit că e prim-vicepreşedintele partidului care l-a pus ministru, Aurescu n-a ezitat să o facă, în tuşe mai dure decît s-ar fi aşteptat oricine de la un personaj care pînă acum n-a excelat în declaraţii pur politice. Ba chiar le-a evitat. Dar iată că cel care e uşor de imaginat ca un funcţionar cu mînecuţe din spatele unui birou, are şi el păreri. Şi din cele mai ferme. ”E ca şi cum aş fi atacat de Sputnik!”, loveşte Aurescu.

Relaţiile între cei doi n-au fost întodeaua aşa. Vorbind despre vizita în Ucraina, la Kiev, a prim-ministrului Ciucă, în 22 aprilie anul trecut, Rareş Bogdan făcea menţiunea: ”Faptul că la această vizită a participat preşedintele PNL, premierul Nicolae Ciucă, ministrul de Externe, un om extrem de important în contextul negocierilor din regiune, Bogdan Aurescu – un om cu mare experienţă în relaţiile internaţionale – şi preşedintele Camerei Deputaţilor, domnul Marcel Ciolacu, arată sprijinul României faţă de Ucraina”...ş.a.m.d. Nu mai devreme decît în toamna anului trecut, ministrul de Exerne Bogdan Aurescu, care figureaza în calitate de „membru de drept” al Fundaţiei Europene Titulescu, al carei preşedinte este Adrian Năstase, a stat la aceeaşi masă, la o dezbatere pe tema azi în dispută – aderarea la Schengen – alături de Rareş Bogdan. Prezent în prezidiu, fireşte, era emblematic, între cei doi, Adrian Năstase. Azi, nu mai e aşa. Politica bate bunele maniere şi scoate pumnalele din teacă

Cei doi ”Bogdani” s-au rănit de moarte şi în acest război nu mai e cale de întoarcere. Peste răni nu se poate aşterne nici praful uitării, pentru că miza e prea mare. Nu e vorba aici de simple orgolii rănite, ci de viitoarea strategie electorală a unui întreg partid – vorbesc aici de liberali – care după toate semnele venite dinspre colegii-rivali de la guvernare, cealaltă sabie vîrîtă de Iohannis în aceeaşi teacă a guvernării, într-o strategie politică pe care numai el o înţelege, vor fi siliţi să deconteze singuri eşecul aderării României la Schengen. 

Cu o asemenea înţelegere a realităţii, Rareş Bogdan, care instinctiv ştie şi înţelege mai multă politică decît mulţi dintre colegii săi, oricum sigur mai multă decît Iohannis şi Ciucă la un loc, a reacţionat la timp, pentru a salva ceea ce e de salvat şi a-i împiedica preventiv să lovească pe ”tema Schengen” pe viitorii posibili adversari (în situaţia în care nu se va ajunge la ”înţelegeri” la un nivel ”superior” între PSD şi PNL, fapt care ar face însă o apă şi un pămînt dintre cele două partide şi ar buimăci electoratul liberal, şi aşa confuz).  

Destul de recent, dar cu acelaşi parapon, europarlamentarul liberal şi prim-vicepreşedinte al PNL declarase pe 12 martie, deşi pe altă temă, cea a eliminării ”pensiilor special”, că atunci ”când am intrat în politică, nu credeam că sunt atât de mulţi cretini. Sunt foarte mulţi şi mulţi care nu au nicio legătură cu interesul naţional al României. Eu când am intrat în politică, am fost absolut convins că am influenţat cât am putut de la pupitrul meu şi am zis că trebuie să mă implic”. Dar a descoperit că situaţia din teren e alta. În teren joacă ”statul”, care l-a pus în funcţie pe Aurescu, ”statul”, care, urmează să descopere în curînd acelaşi Rareş Bogdan, a făcut alianţa la guvernare între liberali şi social-democraţi. Stat care e, bineînţeles, Klaus Iohannis. Cine altul? Doar nu Ciucă, generalul unui guvern de carton care poate lua foc oricînd, din cauza băieţilor care se joacă cu chibriturile. Bogdane, nu vă jucaţi, tată, cu chibriturile!, le-ar spune patern acesta celor doi. Dacă ar avea cui. Rareş n-ascultă decît de instinctele lui politice, iar Aurescu de Năstase.