PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea: Ce-a căutat bulgaru-n Austria?

Radev, prieten şi admirator al lui Putin şi Erdogan

Radev, acum general în rezervă în vîrstă de 59 de ani, e un tip impetuos. A cîştigat detaşat, în noiembrie 2021, un al doilea mandat de preşedinte, susţinut de o coaliţie a stîngii din Bulgaria. De la alegerea sa, Rumen Radev s-a aflat într-o permanentă dispută cu primul său ministru Boico Borisov, ales al coaliţiei de dreapta, acuzîndu-se reciproc – Radev pe Borisov că încearcă, prin intermediul procurorului general, un apropiat al său, să-l demită pe preşedinte pe baza unor false acuzaţii, aducînd chiar şi dovezi ale interceptărilor ilegale ale convorbirilor sale telefonice, iar Borisov pe Radev că ”sabotează munca guvernului” şi că susţine politica Partidului Socialist, care l-a promovat, deşi acesta se află în opoziţie.

Nici primul ministru Borisov n-a scăpat de intruziuni în viaţa lui privată – presa a publicat o fotografie, obţinută cu o dronă, care-l arată pe Boico Borisov întins pe jumătate gol pe un pat, lîngă o noptieră, pe care se află un pistol şi teancuri de bancnote în euro. Ambii, preşedinte şi premier, se acuză reciproc atît de ”paranoia”, cît şi pentru că întreţin în Bulgaria ”o subminare a justiţiei şi proliferarea corupţiei”. Cu alte cuvinte, e cam cum era la noi, în vremea ”contrelor” Iohannis – Dragnea, dar chiar mai rău decît atît.

În Bulgaria lucrurile merg şi mai departe. În iunie 2019 Radev a refuzat să semneze achiziţia de avioane F16 din Statele Unite, afirmînd că preţurile au fost umflate şi aparatele sînt învechite. Cu un an înainte, pe 22 mai 2028, fusese invitatul la Soci al lui Vladimir Putin. Conflictul continuu între premierul de dreapta şi preşedintele de stînga din Bulgaria alimentează o criză de lungă durată, pe fondul căreia ţara oscilează şi în politica ei externă. S-au certat cumplit şi cu privire la măsurile din timpul pandemiei de Covid-19, o fac şi în legătură cu Ucraina. 

Rumen Radev a fost un susţinător activ al preşedintelui Putin. În februarie 2017, Radev a condamnat sancţionarea Rusiei pentru ocuparea Crimeei şi a cerut încetarea sancţiunilor impuse de UE, pentru acţiunea din 2014. El a descris sancţiunile impuse Federaţiei Ruse ca o ”încălcare a dreptului internaţional”. A avut relaţii fluctuante cu Turicia, mult îmbunătăţite după alegerea lui Erdogan, fiind singurul şef de stat din UE care a participat la investirea acestuia, cu un mandat pe care, susţinea el, i l-a dat ”poporul bulgar”. Pe poziţii la fel de stranii în politica externă s-a situat şi în raport cu Venezuela, unde a continuat să-l susţină pe preşedintele Maduro. Iar în cazul sprijinului acordat Ucrainei, a fost cît se poate de clar: în aprilie 2022, Radev a spart rîndurile ”coaliţiei europene”, susţinînd că se opune ca ţara sa să furnizeze arme Ucrainei, caracterizînd un asemenea pas ca o ”implicare directă a Bulgariei în conflict”.

Poziţiile lui Radev au întărit curentul rusofil, oricum tradiţional în Bulgaria şi i-au păstrat o cotă ridicată de popularitate preşedintelui. Deci, acesta e Rumen Radev, cel ce se ţinea de gît cu cancelarul Austriei, Nehammer, la Concertul de Anul Nou al Operei din Viena.

Nehammer, ”front comun” cu bulgarul lui. Nu în faţa migraţiei, ci faţă de Kossovo

Karl Nehammer e exact opusul lui Radev. E un politician de dreapta, al Partidului Popular Austriac, membru din tinereţe al corporaţiilor studenţilor austrieci catolici ”Sonnberg Perchtoldsdorf”. E un anti-imigtaţionist convins şi, ca ministru de interne, a gestionat criza atacului terrorist Islamic de la Viena, din 2020. În urma acţiunii, familia sa a fost pusă sub pază, primind ameninţări cu moartea de la extremişti islamici. În aceeaşi vreme, soţia sa Katharina a devenit purtător de cuvînt la Ministerul Apărării, ceea ce a atras critici la adresa guvernului, de a fi pus politica de Securitate internă şi de apărare ”în mîinile unei singure familii”.

Ca şi Radev, Nehammer şi-a început cariera mai întîi ca militar: a fost instructor pentru tinerii recrutaţi ca viitori ofiţeri de informaţii pentru Ministerul Federal al Apărării şi formator pentru comunicare strategică, pentru diverse instituţii militare, civile şi politice. În cele din urmă s-a şi ”cantonat”, ajungînd să promoveze treptat, pe măsură ce tot felul de crize rarefiau rîndurile liderilor partidului pe care l-a ales – Partidul Popular Austriac. Ultima dintre acestea, scandalul de corupţie al cancelarului Sebastian Kurz, în cabinetul căruia îndeplimise funcţia de ministru de interne, i-a croit calea spre vîrf. Pînă atunci era, în ierarhia internă a partidului său, pe poziţia a 11-a.

Într-o Convenţie extraordinară a partidului din 14 mai 2022, Nehammer a fost ales preşedinte, cu 100% din voturi şi a devenit cancelar. Ascensiunea sa fulgerătoare a surprins pe toată lumea. Ca şi ultima lui decizie, de a-l invita pe preşedintele bulgar Roman Radev la Viena, la Concertul de gală de Anul Nou, fapt care – era conştient de asta – va fi pe prima pagină a presei internaţionale.

Aşa a şi fost. Titlurile sînt sugestive: ”Cancelarul Austriei, Karl Nehammer, s-a întîlnit cu preşedintele Bulgariei, Rumen Radev”. ”Ambii oficiali au postat imagini, subliniind buna colaborare şi poziţia comună în aprofundarea relaţiilor bulgaro-austriece”. Cei doi lideri, fotografiaţi umăr la umăr, scaun lîngă scaun în timp ce au participat la Concertul Filarmonicii din Viena, n-au avut, de fapt, nicio poziţie comună, pînă la această fotografie. Austria, în frunte cu Nehammer, a dat de pămînt şi cu Bulgaria, şi cu România, refuzînd accderea celor două ţări în Schengen. România i-a răspuns dur, bulgarii au tăcut, docil.

Fotografia lui Radev în Sala de Aur a clădirii Musikverein, participînd alături de Nehammer la concertul de Anul Nou al Filarmonicii din Viena nu e o dovadă că ”tăcerea e de aur”, ci că obedienţa are şi ea avantajele ei. Preşedintele bulgar a preluat, odată cu biletul la operă, şi retorica lui Nehammer, susţinînd, exact ca acesta, că ”paza frontierelor externe ale UE reprezintă un angajament al tuturor statelor membre şi este esenţială pentru combaterea migraţiei ilegale. Presiunea sporită a migraţiei către Europa afectează toate ţările şi necesită o cooperare şi mai strînsă, precum şi un sprijin tehnic şi financiar specific. Nu este în interesul Europei, ca mii de migranţi ilegali să treacă în statele membre ale UE, ceea ce reprezintă, de asemenea, o problemă gravă de securitate pentru Uniune. Îl apreciez pe cancelarul federal al Austriei, Karl Nehammer, pentru poziţia comună şi dorinţa exprimată de a aprofunda parteneriatul dintre Bulgaria şi Austria, precum şi pentru invitaţia de a participa la concertul de Anul Nou al Filarmonicii din Viena”. Aferim! E vorba, probabil, de acordul Bulgariei de a sprijini Austria, în dorinţa ei de a ridica un gard, la frontiera dintre Bulgaria şi Turcia, pe banii UE. Acum, şi Radev va dori, cu siguranţă, acest gard.

Dar va cere Bulgaria şi ”deconectarea de România”, în procesul de aderare la Schengen? Căci noi am fost pe cale să o facem… Ar fi o prostie să credem că Nehammer a jucat o altă carte, decît ”divide et impera”, între România şi Bulgaria. A şi avut cu cine: un aviator bulgar din fosta armată a lui Jivkov, care s-a făcut membru de partid, după cum singur a recunoscut, doar pentru a avea onoarea să poată pilota un MIG, furnizat Bulgariei de Pactul de la Varşovia. Pe care l-a slujit cu onoare, cum face acum cu Nehammer şi cum ambii fac, mai puţin făţiş, dar totuşi vizibil, jocul lui Putin, în zona din ce în ce mai complicată a Balcanilor de vest.

Politica României faţă de această parte a lumii e cunoscută. Noi n-am recunoscut Kossovo, ceea ce a fost nu numai un gest tardiv de reconciliere cu Serbia, dar mai ales un considerent strategic şi asumat, prin care România şi-a afirmat punctul de vedere, faţă de crearea unui ”cap de pod” al radicalismului musulman chiar în coasta Europei. Şi care a devenit acum un loc în care se aşteaptă din moment în moment o nouă explozie, a unei mine pe care occindentul singur şi-a amorsat-o în sufragerie: Kossovo. Şi asta s-a întîmplat la îndemnul ”strategilor” americani, care de multe ori par a nu pricepe şi nu cunoaşte nimic, despre ţările în care operează. Cum nu înţeleg mare lucru nici din ce-a căutat bulgaru-n Austria, căci cu siguranţă că nu a fost acolo pentru concert: priviţi-i chipul, şi nu veţi vedea ceva mai inadecvat în Sala de Aur a clădirii Musikverein, alături de acela, nici el cu mult deosebit, al cancelarului Nehammer. Nu arată deloc a doi melomani, ci a ceea ce sînt, de fapt – un politician austriac şi un politician bulgar, tipici în împrejurări atipice.

N-a fost vorba doar de o invitaţie la concertul de Anul Nou al Filarmonicii din Viena, ci preambulul unei alianţe potenţial periculoase. Ca să fiu mai explicit, prin apropierea Bulgariei de Austria, cancelarul Nehammer joacă tare: se poate crea un culoar austriac şi spre Marea Neagră, după ce, prin sprijinul acordat Croaţiei în aderarea la Schengen, austriecii, care nu sînt ţară membră NATO, şi-au asigurat accesul la litoralul adriatic. O axă Austria-Croaţia-Bulgaria în zona balcanică izolează spaţiul Mării Negre, cît şi conflictul sîrbo-kossovar faţă de accesul ţărilor NATO şi ale Uniunii Europene în zonă, creînd în schimb o ”zonă prietenoasă” faţă de Putin şi interesele Federaţiei Ruse. Sub pretextul ”aderării la Schengen”, România, singura ţară în mod cert şi asumat aliată a NATO, a fost izolată şi a devenit singura cale de acces a Alianţei la Marea Neagră. E mai degrabă un risc, decît un avantaj.