PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Ceauşescu e ”marcă înregistrată”: nu se mai pot scrie cărţi despre el, nu poate fi nici ”decoraţiune pentru Crăciun”, nici măcar îngrăşămînt de flori

Ceauşescu şi epoca sa, de azi

La finele lunii trecute, pe 22 noiembrie, a venit pe numele ”destinatar: Betea Lavinia” o citaţie: ”Stimată doamnă, sînteţi chemată în această instanţă, Camera 206, Complet c-proprietate intelectuală, fond 3, în data de 18 ianuarie 2023, ora 8.30”. Calitatea e de pîrît-garant, în ”materia proprietate intelectuală”. Lavinia Betea nu e Lucian Bode, să fim înţeleşi. N-a plagiat nimic. Lavinia Betea e cunoscută drept cercetător dedicat istorei recente a României, în special a anilor de dictatură comunistă şi un om pe care îl cunosc din anii ’90. Istoric solitar, pasional şi asiduu, cum puţini am întîlnit, Lavinia Betea a stat de vorbă cu foşti potentaţi comunişti (prima ei carte, ”Dialogurile” cu Ion Gheorgjhe Maurer, apărută la începutul anilor ‘90 a fost pentru mine o revelaţie) şi a ”arat” arhivele comunismului, încercînd să descrie ce s-a întîmplat cu noi, cu românii, în acei ani. Acum, trebuie să plătească pentru asta – cel puţin 10.000 de lei, cît sigur nu-i prea permit nici pensia, nici drepturile de autor. Cum s-au întîmplat toate acestea, încerc să descriu mai jos cu cît mai multă obiectivitate, deşi mă îneacă furia şi revolta.

Lavinia Betea a publicat anul trecut la Grupul Editorial Corint, unde am publicat şi eu mai multe cărţi, lucrarea ”Ceausescu şi epoca sa”. Cartea a fost lansată la Bookfest, în primăvara anului trecut. Ei bine, ce credeţi că se petrecea în subteranele istoriei noastre, curînd după această lansare? Un anume Ioan Mircea Oprean, fostul soţ al Zoei Ceauşescu, se adresa Casei de Avocatură Gheorghiu, să-l ajute să formuleze o plîngere, împotriva editurii. Şi aşa s-a întîmplat.

”Subsemnatul Ioan Mircea Oprean” a cerut chemarea în judecată a Grupului Editorial Corint, ”pentru ca prin hotărîrea ce o veţi pronunţa să constataţi faptul că pîrîtul utilizează fără drept marca Ceauşescu, înregistrată la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, sub nr. RO87503, pentru mai multe clase de produse şi servicii, inclusiv clasa 41: educaţie, instruire, activităţi culturale. Să dispuneţi interzicerea utilizării şi îndepărtarea de către pîrît a oricărui element în care apare numele Ceauşescu inclusiv, dar fără a se limita la titluri de carte, logo ori alte documente. Solicităm daune morale în cuantum provizoriu de 10.000 lei. Soicităm cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive: subsemnatul Ioan Mircea Oprean, împreună cu Valentin Ceauşescu, sîntem titularii mărcii verbale Ceauşescu, înregistrată la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, pentru mai multe clase de produse şi servicii. Marca a fost înregistrată la data de 31 ianuarie 2007 şi reînnoită după 10 ani, cu termen de expirare la data de 31 ianuarie 2027”.

Cu alte cuvinte, nu mai poate fi folosit numele lui Nicolae Ceauşescu, ”marcă înregistrată”, cel puţin încă trei ani de acum încolo. Nu numai editura Corint ori Lavinia Betea, nimeni altcineva. Ceauşescu aparţine exclusiv familiei sale, nu istoriei – indiferent de cine o scrie. În plîngere, Mircea Oprean, ginerele co-proprietar al ”mărcii Ceauşescu”, alături de fiul acestuia Valentin Ceauşescu sesiza că Editura Corint ”a utilizat marca Ceauşescu pentru produse şi servicii din clasa 41 – educaţie instruire, actiivităţi culturale”, prin aceea că, ”cu ocazia Tărgului de Carte Bookfest din luna mai 2022 am constatat (anexa 3) că la standul său de carte pîrîtul a expus şi comercializat cartea cu titlul Ceauşescu şi lumea sa. Ulterior am constatat că această carte este comercializată în librării, de unde am achiziţionat un exemplar. Potrivit art.39, alin.1 şi 2 lit.a, din Legea 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, înregistrarea mărcii conferă titularului său un drept exclusiv asupra mărcii şi poate cere instanţei judecătoreşti să interzică terţilor să folosească în activitatea lor comercială, fără consimţămîntul său un semn identic mărcii, pentru produse sau servicii identice celor pentru care marca a fost înregistrată”.

S-a constatat că ”în cauză sînt îndeplinite condiţiile contrafacerii mărcii protejate, prin utilizarea sa identică în titlul monografiei menţionate (pagina de gardă, pagina 1 şi pagina 2), cu consecinţa creării în percepţia publicului relevant, a unui risc de confuzie, inclusiv un risc de asociere cu produse şi servicii ale titularilor mărcii”, titulari care n-au produs încă nimic, însă, cu acest nume. Nici ţigări, nici vodcă (aşa cum se găsea una pe vremuri, la începutul anilor ’90, fabricată la Craiova de uitatul Genică Boierică, omul de afaceri prieten cu Nicolae Văcăroiu).

Cu toate acestea, se plînge Oprean instanţei, ”la data de 6 mai 2022 am notificat pîrîtul să înceteze imediat utilizarea mărcii protejate în titlul monografiei, oferirea spre vînzare/comercializare a monografiei sub titlul actual, atît în cadrul online, cît şi în cadrul offline, precum şi să recunoască în scris, în răspunsul la notificare, drepturile conferite titularilor mărcii protejate şi să confirme că se vor abţine în viitor de la orice utilizare neautorizată a mărcii în orice mod, inclusiv pe internet. Pîrîtul nu a răspuns la notificare. Contrafacerea mărcii este evidentă: observăm că din punct de vedere vizual şi fonetic denumirea Ceauşescu care formează marca este identic reprodusă în cadrul cărţii editate şi comercializate de pîrît”.

Nu contează că e vorba de titlul unei lucrări ştiinţifice, care este tratată ”la pachet” cu fosta vodcă a lui Genică Boerică. Întrucît ”consumatorii aşadar nu vor compara marca noastră şi semnul folosit de pîrît unul lîngă celălalt, ci îşi vor aminti elementele de impact ale fiecărui semn, care în speţă au o structură identică”. Nu uitaţi, aici e vorba de Ceauşescu = marcă înregistrată. La OSIM! Plîngerea mai susţine că ”există identitate între produsele şi serviciile din clasa 41 ale mărcii noastre protejate cu produsul comercializat de pîrît cu titlul ce include marca noastră”. Aberaţia nu e însă doar la OSIM, aşa cum aflu cu stupoare, tot din plîngerea lui Oprean. Ea a fost întărtită şi de Justiţia care îşi face reclamă la televizor. Că e ”pentru oameni”: ”mai arătăm că marca Ceauşescu a fost contestată, solicitîndu-se anularea acesteia, însă prin sentinţa civilă nr.1932 din 8 noiembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, soluţie menţinută prin decizia civilă din 19 iunie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti”.

Se interzic armele, rogojinile, acele de gămălie Ceauşescu

În întîmpinarea la plîngerea formulată de Oprean împotriva editurii Corint, aceasta arată, prin avocat, că ”am încheiat la data de 27 august 2020 un contract de editare nr.82, cu autorul Betea Lavinia, în care la art. 9.1. se prevede că autorul declară pe propria răspudere că opera care face obiectul contractului este originală, este integral creaţia sa şi că prin publicarea acesteia nu se încalcă drepturile de autor ale altei persoane. Aşadar, autorul operei publicate de subscrisa este doamna Lavinia Betea, titlul cărţii fiind ales de autor. Subscrisa am publicat lucrarea în forma pe care autorul ne-a pus-o la dispoziţie, sub titlul pe care acesta l-a ales, subscrisa neputînd aduce vreo modificare lucrării sau titlului. Cîtă vreme opera a fost adusă la cunoştinţa publicului astfel cum autorul a solicitat, revine asupra acestuia întreaga responsabilitate asupra conţinutului acesteia, inclusiv alegerea titlului. Autorul este cel care îşi asumă în acest caz întreaga responsabilitate şi devine răspunzător, în cazul în care prin opera sa încalcă vreun drept al unui terţ. Aşa fiind, prin ipoteza în care instanţa de judecată ar admite cererea de chemare în judecată, solicităm admiterea cererii de chemare în garanţie la plata sumei reţinută în hotărîre cu titlu de despăgubiri”. Cererea în judecată a fost admisă, iar editura a chemat în instanţă autorul, în calitate de ”garant”, al plăţii eventualelor despăgubiri stabilite pentru ”Ceausescu şi epoca sa”,

Înregistrarea mărcii Ceauşescu s-a făcut de către Mircea Oprean şi Valentin Ceauşescu (act pe care, spre deosebire de plîngerea la instanţă apar semnăturile ambilor, nu numai a lui Oprean) la OSIM printr-o firmă specializată, ”Inventa SRL”, agenţie de proprietate intelectuală din Bucureşti cu sediul în Bulevardul Coposu. CEAUŞESCU a devenit astfel ”marcă verbală şi individuală” aparţinînd exclusiv celor doi. Cîte paradoxuri nu are istoria! Şi ce ironie, o firmă de pe Bulevardul care poartă numele Seniorului Coposu îl asociază pe Ceauşescu unei invenţii şi îl transformă în marcă protejată. Sîntem în România, la 33 de ani de la căderea comunismului.

Nu s-a întîmplat totul fără împotrivire. Avocatul editurii Corint a încercat să împiedice acţiunea de chemare în judecată, susţinînd în întîmpinarea făcută la 11 noiembrie 2022 că ”nu există nicio încălcare a drepturilor titularilor mărcii Ceauşescu, nu există nicio faptă ilicită, nu există nicio contrafacere prin publicarea operei Ceausescu şi epoca sa. Publicarea unei lucrări care relevă aspecte din viaţa unei persoane publice şi istorice nu echivalează cu contrafacerea mărcii”. N-a contat, în faţa instanţei de judecată. Marca e marcă, legea e lege. Mi-am adus aminte ce mi-a mărturisit un prieten procuror, absovent de drept, că le-ar fi spus la începutul cursului introductiv, în anul întîi de facultate, puţin înainte de 1989, un venerabil profesor: ”Dragi studenţi, să nu credeţi, să nu vă imaginaţi cumva că aţi venit aici să faceţi dreptate. Aţi venit să faceţi justiţie, ceea ce nu e acelaşi lucru”. Într-adevăr, aşa se înfăţişa realitatea în acele timpuri ale lui Ceauşescu şi ale lumii sale. Dar aşa stau lucurile şi azi. ”Justiţia pentru oameni” e doar un clip publicitar şi, aşa cum se învederează prin aprobarea de către două instanţe de judecată a conferirii ”dreptului de proprietate intelectuală” asupra lui Ceauşescu exclusiv către urmaşii acestuia, într-o interpretare pur mecanică a legii, nu mai avem niciun drept să ne îndoim.

”Depozitele” pentru care s-a rezervat la OSIM ”marca Ceauşescu” nu sînt numai cele privind ”servicii de cercetare şi de creaţie, educaţie; instruire; divertisment; activităţi sportive şi culturale”. Sînt cam pentru toate domeniile. Ceauşescu nu poate fi folosit nici în ”transport, ambalare şi depozitarea mărfurilor, organizarea de călătorii, telecomunicaţii, construcţii, reparaţii, servicii de instalaţii, asigurări, afaceri financiare, afaceri monetare, afaceri imobiliare, publicitate, gestiunea afacerilor, nici ca marcă de tutun, ”articole pentru fumători, chibrite, băuturi alcoolice”. Ceauşescu nu are ce cătuta ca marcă de ”bere, ape minerale şi gazoase şi alte băuturi nealcoolice; băuturi din fructe şi sucuri din fructe; siropuri şi alte preparate pentru fabricarea băuturilor, produse agricole, horticole, forestiere şi cereale, necuprinse în alte clase; animale vii”. N-ai voie, deci, să-ţi numeşti cumva un ”pet” cu numele fostului dictator: ajungi în instanţă, pe aceeşi bancă cu Lavinia Betea. Nici flori, fructe sau legume proaspete, seminţe sau plante nu pot fi botezate cu numele lui Ceauşescu, decît cu acordul fiului său, Valentin şi a ginerelui, Mircea Oprean. Cu atît mai puţin ”mărci de cafea, ceai, cacao, zahăr, orez, jocuri, jucării; articole de gimnastică şi de sport necuprinse în alte clase; decoraţiuni (ornamente) pentru pomul de Crăciun”.

Că şi s-ar gîndi cineva, la asta! Lista continuă cu covoare, dantele, broderii ş.a.md. care nu pot să-i poarte numele sau chipul. Bineînţeles, incluzînd articole de îmbrăcămite, dar şi ”rogojini”, ori ace cu gămălie! Aberaţia merge pînă la înregistrarea la OSIM a armelor de foc şi maşinilor unelte, a preparatelor ”pentru albit şi alte substanţe pentru spălat; preparate pentru curăţare, lustruire, degresare şi şlefuire; săpunuri; parfumerie, uleiuri esenţiale, cosmetice, loţiuni pentru păr; produse pentru îngrijirea dinţilor” ş.a.m.d., care nu pot purta numele lui Ceauşescu. Spre final, cu un umor negru, printre ultimele articole, Ceauşescu e ”marcă înregistrată” şi pentru ”îngrăşăminte pentru pămînt”.

O asemenea aberaţie a putut fi înregistrată la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci. Oricine o încalcă, plăteşte. Are grijă de asta justiţia, care apără ”proprietatea” asupra mărcii, deţinută ”genetic” de Valentin Ceauşescu şi prin alianţă de Ioan Mircea Oprean. Miza celor doi a fost mai mare decît nişte rogojini sau ace de gămălie, ”marca Ceauşescu”. E vorba de a nu se mai scrie nimic despre el. Astfel, poate renaşte liniştit, în generaţiile viitoare, cultul tatălui şi socrului lor. Şi culmea e că justiţia le-a dat dreptate lor, atunci cînd în faţa ei a fost contestată o asemenea absurditate, prin care Ceauşescu a devenit, fără îndoială, primul dictator ”marcă înregistrată”, dacă e să nu socotim coniacul Napoleon. 

Îmi este clar că prin asemenea ”acte de justiţie”, asemenea celor prin care contestarea înscrierii ”mărcii Ceauşescu” la OSIM a fost reprinsă, nici nu poţi socoti că judecătorii au fost oameni, darămite că au avut măcar ştiinţă de ceva istorie. Istoria înseamnă empatie cu trecutul, ori nu poţi cere empatie unei maşinării, puse să aplice legea şi nu să stabilească dreptatea. Numai astfel pot să-mi explic cum Lavina Betea şi Editura Corint trebuie să se prezinte la judecată la Tribunalul Bucureşti, pentru că au cutezat, unul să scrie şi altul să publice o carte intitlulată ”Ceauşescu şi lumea sa”. Lume de care se pare că, după cum a apreciat pînă acum justiţia, ne desparte doar moartea ideologică a comunismului.