PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Klaus Iohannis, la Congresul al XIV-lea al PNL

Faptul că lîngă Orban au apărut marţi mai mulţi aleşi liberali din parlament, l-a îngrijorat. Partidul, pe care îl socoteşte al său, s-a defectat. Din cei 41 de senatori şi 93 de deputaţi, mai mult de o treime, 51, i s-au alăturat lui Orban, cum au făcut şi doi dintre europarlamentari, dar şi 13 primari şi viceprimari de municipii şi 2 preşedinţi de Consilii Judeţene. Ei au afirmat: "Avem deplina convingere că Ludovic Orban poate reface majoritatea parlamentară. A dovedit capacitatea de a conduce PNL la victorie. Prin activitatea sa ca premier, a arătat care este cadenţa unei guvernări liberale”. Şi au încheiat, ca lucrurile să fie clare: ” Pledăm răspicat pentru refacerea PNL”. E o recunoaştere explicită că voinţa lui Iohannis şi trufia lui Cîţu au dus partidul de gard. Iohannis nu se lasă, însă. A anunţat că vine la Congres. Oricare ar fi rezultatul acestuia, pentru el va fi cîntecul de lebădă. Congresul PNL e pentru Iohannis ce a fost Congresul al XIV-lea al PCR, pentru Ceauşescu.

Pentru Klaus Iohannis, dincolo de încălcarea prevederilor constituţionale prin participarea la congresul partidului care i-a fost trambulină pentru preşedinţie (că oricum nu-i pasă), anunţata participare la Congresul liberalilor e şi cea mai mare prostie pe care a făcut-o pînă acum. Judecata e simplă. Am înţeles cu toţii că Florin Cîţu e ”omul său” şi că a făcut, pînă acum, tot ce-i stătea în putere ca să-l pună în fruntea partidului. Chiar s-a întîlnit şi s-a fotografiat cu el, a doua zi după izbucnirea scandalului care anunţa că premierul a făcut două zile de puşcărie în America, pentru că a condus beat o maşină, că e, deci, ”un penal”. Nu-i nimic, e ”penalul” lui, nu se pune.

Există, aşadar, varianta, după cifre cea mai posibilă, dar distrugătoare pentru partid, ca Florin Cîţu să fie votat preşedinte al PNL. Ei bine, în zilele următoare el îşi va pierde funcţia de premier şi nu va putea împărţi niciun ban din cei promişi, aleşilor locali delegaţi la Congres, pe care i-a mituit cu promisiuni. E evident, Cîţu n-a pierdut numai sprijinul USR-PLUS, ci şi pe acela al peste o treime dintre parlamentarii propriului partid, care, pentru a nu vota împotriva propriului premier, probabil că pur şi simplu nu vor vota. Îşi vor găsi de treabă prin teritoriu, în ziua moţiunii. Căci o moţiune va ajunge la vot – ori că e a USR-PLUS şi AUR, ori că e a PSD. Iar PSD-ul a anunţat, răspicat, că va vota orice moţiune vine în Parlament. Nu o mai dau pe după gard, jocul s-a încheiat. Nu-şi pot permite, electoral: supravieţuirea guvernului Cîţu ar fi pusă de toţi, pe bună dreptate, în cîrca lor. Astfel că zilele guvernului Cîţu sînt numărate.

Întrebarea care se pune, pe bună dreptate, ce va face Cîţu, fără guvern, dar cu partid? Un partid în care a fost votat numai pentru că era prim-ministru şi pentru că a vrut şi a făcut presiuni preşedintele? Păi, evident, va pierde controlul asupra partidului. Chiar dacă Iohannis va nominaliza un premier precum generalul Ciucă, un executant fidel şi el al ordinelor de la Cotroceni, secondat ca vicepremier de Cîţu, coaliţia se va reface mult mai greu astfel. Pentru a astupa prăpastia creată între USR-PLUS, singura şansă ar fi ca la această formaţiune să cîştige Cioloş, mult mai deschis la participarea la guvernare, în urma ”negocierilor” sale secrete, purtate în week-endul trecut la Cluj, cu Emil Boc. Oricum, va fi o guvernare cu sincope. E posibil ca despărţirea de Orban la Congres să fie una fără mănuşi, liberalii să-i piardă de tot pe aleşii care au trecut, cu arme şi bagaje de partea acestuia şi pe care nu-i mai aşteaptă nimic bun, într-un partid condus de Cîţu, în numele lui Iohannis. Care nu uită şi nu iartă. Şi să ne trezim, peste noapte, cu un partid liberal-conservator, care va smulge bucăţi mari din PNL. Cîţu va deveni, treptat, stăpîn peste o ştampilă şi-atît, aşa cum se întîmplă acum în PNŢ-CD. Deci, şi dacă va cîştiga Cîţu, pentru Iohannis e ultimul congres la care participă.

În cazul în care delegaţii se vor trezi la realitate şi vor realiza nu doar că Florin Cîţu le vinde pielea ursului din pădure, dar că un vot pentru el ar însemna, prin aroganţa nemăsurată de care dă dovadă şi prin lipsa de comunicare şi de experienţă în construcţia politică, o disoluţie treptată a partidului. În consecinţă, l-ar vota pe Orban, şi iarăşi pentru Iohannis ar fi ultimul congres la care participă. Pur şi simplu, liderul liberal îl va pune să respecte Constituţia, care-i spune clar că n-are ce se amesteca în treburile interne ale unui partid politic, oricare ar fi el.

Dar Iohannis nu înţelege asemenea evidenţe. El crede că poate să procedeze aidoma lui Ceauşescu, în noiembrie 1989, cînd ţara era un butoi de pulbere. Şi să cuvînteze la Congres. Ceauşescu a avut 3.308 delegaţi, mai puţini decît are Iohannis. Ceauşescu a vorbit şase ore, cît a vorbit Iohannis un mandat întreg. Cu siguranţă, preşedintele va vorbi, probabil, şase fraze. Ceauşescu a fost întrerupt, în cursul discursului său, de o sută de ori, de urale şi aplauze. Nu ştiu cîţi aplaudaci liberali va avea Iohannis. După Congres, Ceauşescu a ajuns la Zidul de la Tîrgovişte. Iohannis va avea parte de o altfel de execuţie, devastatoare însă pentru imensa ”mîndrie şi prejudecată” a infailibilităţii sale. Vor vedea, cu ochiul liber, cîte nefăcute a făcut, chiar cei ce l-au susţinut, şi cît de puţin bine, de fapt, pentru ţara pe care a condus-o.