PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea: Norocul lui Iohannis, cu atacul cerebral suferit de Octav Bjoza: acesta intenţiona să anunţe la Congresul AFDPR că-i va returna ”Steaua României”

Un om incomd, pentru dictaturi, dictatori şi epigonii lor

Acum douăzeci de ani, îl vegheam împreună cu Octav Bjoza pe Alexandru Salcă, secretarul Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din Braşov. Acum 30 de ani cred, l-am întîlnit prima oară la AFDPR, tot acolo şi mi-a vorbit prima oară de suferinţele sale. Care nu s-au încheiat, odată cu ieşirea din întunericul temniţei – condamnat la ani grei de închisoare, pentru că alături de alţi elevi de la Liceul ”Andrei Şaguna” din Braşov a pus bazele unei organizaţii anticomuniste, intitulată ”Garda Tineretului Român”.

Organizaţia nu avea nimic în comun cu ”Garda de Fier”. Degeaba, cei ce au căutat – şi atunci, şi în zilele noastre – prin dosarele de anchetă ale membrilor ”lotului” vreo afiliere politică legionară, n-au găsit-o. Şi, pentru că aceasta nu exista, s-au gîndit, aşa cum au făcut-o securiştii anilor ’50, să o fabrice. Anticriştii în epoleţi de acum şapte decenii n-au trecut însă la fapte: nu exista absolut niciun temei şi înseşi acţiunile şi declaraţiile din anchetă asupra acestor acţiuni au fost deajuns pentru a obţine condamnarea foştilor elevi şagunişti. Octav Bjoza, terminînd studiile, era deja student la Politehnica din Iaşi, la finele primului an, cînd a fost arestat. 

Altfel s-a întîmplat însă în zilele noastre, cînd, fără să pregete, ”moştenitorii Securităţii” i-au pus în cîrcă lui Octav Bjoza ”antisemitismul”, pentru a scăpa de acest om, care a păstrat curajul intransigent al predecesorului său Constantin Ticu Dumitrescu, în fruntea Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici.

Domnul Bjoza a fost demis peste noapte (la propriu, ”ca hoţii” cum erau acuzaţi pesediştii că procedează), de către primul ministru Florin Cîţu. De fapt, aşa cum a scris presa, la mijlocul lunii martie în acest an, preşedintele Klaus Iohannis a fost cel care a ordonat cu cinism epurarea domnului Octav Bjoza, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România (AFDPR), din funcţia de subsecretar de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989.

Pretextul s-a găsit uşor. Octav Bjoza protesta în martie, în numele AFDPR şi cu asentimentul tuturor membrilor din conducerea Asociaţiei, faţă de o nedreptate, prin excluderea copiilor celor care au fost catalogaţi în dosarele Securităţii drept ”legionari” ori ”criminali de război”, de la pensiile de urmaş, preconizate o de lege votată de Parlamentul României, în acele zile. Această eliminare s-a realizat prin amendamente, propuse de trei deputaţi ai minorităţilor:  Silviu Wexelr, Ovidiu Ganz şi Adnagi Slavoliub.

În protest, justificat şi asumat de întreaga Asociaţie a Foştilor Deţinuţi Politici, domnul Bjoza arăta: ”subliniem că toţi copiii noştri, indiferent când s-au născut şi indiferent de faptele părinţilor, au fost solidari cu suferinţele întregii familii, iar timp de 31 de ani nu li s-a asigurat nicio reparaţie morală şi materială”.

Iar acum, cînd sosise, reparaţia îndelung aşteptată nedreptăţea o parte a acestor copii, pentru vinovăţii, multe închipuite chiar de către Securitate, în legătură cu faptele părinţilor. Bjoza a protestat, printr-un comunicat, după consultarea şi cu acordul colegilor din conducerea AFDPR, asupra textului. Conţinutul comunicatului a fost pretextul pentru ca Octav Bjoza să fie demis din funcţia de subsecretar de stat pentru problemele deţinuţilor politici, pe care o ocupa încă din vremea lui Ponta – fiind cel mai longeviv demnitar al Guvernului României, în funcţie.

Dedesubturile unei epurări

De fapt, motivul acestei ”epurări” din guvern a lui Octav Bjoza a fost cu totul altul, după cum cred eu – şi i-am şi spus domnului Bjoza. Totuşi, cum-necum, preşedintele o fi aflat de intenţia lui. La congresul extraordinar al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici, care s-a încheiat ieri la Cluj şi a avut drept scop modificarea statutului AFDPR, în sensul ca şi copiii foştilor deţinuţi politici să facă parte din aceasta, Octav Bjoza intenţiona să solicite membrilor Asociaţiei, reuniţi în Congres extraordinar, acordul petru a returna preşedintelui Iohannis ”Steaua Republicii”, decoraţia pe care o primise la Cotroceni în 22 decembrie 2014, chiar în prima zi de mandat efectiv al preşedintelui României.

Cu acea ocazie, Klaus Iohannis spunea: ”Stimate domnule Bjoza, doamnelor şi domnilor, încep prin a vă felicita pe dumneavoastră şi Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România, pentru această distincţie, cea mai înaltă decoraţie a statului român. O meritaţi din plin. Ziua de astăzi este una specială, este prima zi de exercitare efectivă a mandatului de preşedinte şi ziua în care marcăm 25 de ani de la prăbuşirea dictaturii comuniste. Am spus deja de mai multe ori că numeroase lucruri trebuie să se schimbe în România, iar evenimentul la care sunteţi prezenţi este, cu siguranţă, o dovadă în acest sens. Este prima decoraţie pe care o confer în calitate de preşedinte al României şi, de aceea, am ţinut în mod special ca aceasta să fie acordată dumneavoastră (...). Prin acest moment, vreau să marchez începutul unui nou capitol în istoria noastră recentă, un preşedinte care pune în valoare înainte de toate modelele din societate, iar foştii deţinuţi politici reprezintă cu siguranţă repere de moralitate”.

Între timp, ”reperele de moralitate” s-au schimbat. Şi domnul Bjoza a constatat acest fapt, intenţionînd să-l sancţioneze.

Ca în fiecare an, şi în această vară Octav Bjoza şi-a petrecut alături de mine şi colegii mei arheologi prima jumătate din august la Periprava, lagărul din Deltă, unde a trăit clipe crîncene, la finele anilor ‘50. Pe mulţi dintre morţii pe care i-am găsit în nisip, el îi văzuse vii şi apoi stingîndu-se, în chinuri. Aşa şi-a petrecut, cu noi, şi aniversarea a 83 de ani – între morţii de la Periprava.

Nu era necăjit că-şi pierduse funcţia, ci mai ales necăjit de nedreptatea în care persistă un guvern aşa-zis ”de dreapta”, care i-a ostracizat pe foştii deţinuţi politici şi îi nedreptăţeşte pe copiii lor. Era în continuare supărat pe îndepărtarea mea şi a lui Gheorghe Petrov, de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, pe renunţarea la orice investigaţii pentru descoperirea victimelor comunismului şi transformarea, în schimb, a IICCMER într-o sinecură pentru o ”pupilă” de la Cotroceni, fostă consilieră în aparatul preşedintelui Iohannis. Spunea că acest guvern e ca un şofer beat: semnalizează dreapta şi face stînga. 

Era de-a dreptul furios, pe faptul că ”de sus” se încerca dezbinarea foştilor deţinuţi politici, prin crearea unei falii între generaţii (Adnagi Slavoliub, unul din iniţiatorii ”amendamentelor” faţă de care Bjoza protestase, plătind cu funcţia, a iniţiat inclusiv înfiinţarea unei ”Asociaţii a Urmaşilor Deţinuţilor Politici”). Acestea erau măcinările sale, şi avea de gînd să le răspundă cu aceeaşi măsură, prin ceea ce el considera a fi un gest de onoare.

Cariera de ”demnitar” a lui Octav Bjoza s-a încheiat, atunci cînd Klaus Iohannis a aflat că şi el e o nucă la fel de tare de spart ca Ticu Dumitrescu, întemeietorul AFDPR, om care a fost exclus din propriul partid, de către ţărăniştii care acceptaseră ciuntirea ”Legii Ticu”. Cînd preşedintele a aflat că Bjoza are de gînd să răspundă, faţă de nedreptatea făcută copiilor deţinuţilor politici, la fel ca dizidentul Vasile Paraschiv, care-l lăsase cu decoraţia în braţe la Cotroceni, pe Traian Băsescu.

De data asta însă, gestul, de returnare a celei mai înalte distincţii a statului român, acrodată de Iohannis în prima zi a mandatului său de preşedinte, către deţinuţii politici şi preşedintele lor Octav Bjoza, subsecretar de stat în guvern, ar fi avut o semnificaţie mult mai puternică – venind din partea unui demnitar al statului, ca atitudine asumată în numele foştilor deţinuţi politici anticomunişti ai României.

Ar fi fost o palmă prea grea pentru preşedinte, care, cu ajutorul consilerului său Andrei Muraru, pe picior de plecare ca ambasador în SUA, a fabricat o himerică acuzaţie de ”antisemitism” la adresa lui Octav Bjoza, citită ”după foaie” de procurorul-prim ministru Cîţu. Deşi, repet, toţi ştiau că acel comunicat incriminat ca ”antisemit” nu era un punct de vedere personal, ci unul asumat de întreaga Asociaţie a Foştilor Deţinuţi Politici. Demiterea lui Bjoza a fost necesară, pentru ca gestul său de returnare a distincţiei, acordate de preşedinte să pară un gest de răspuns al unei persoane frustrate, şi nu unul de demnitate, faţă de o nedreptate, comisă împotriva unor întregi categorii de oameni, reprimaţi în anii comunismului.

Congresul extraordinar al AFDPR s-a ţinut, chiar în lipsa preşedintelui său. Acum ea şi-a recăpătat vigoarea, cu atît mai mult, cu cît şi urmaşii deţinuţilor politici pot face parte din AFDPR, şi nu din structuri-fantomă, inventate de puterea politică, pentru a o submina. Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici nu mai poate fi exclusă de nicăieri. Cred că preşedintele Iohannis va simţi în curînd acest lucru, ca răsplată pentru că a minţit, la fel ca Traian Băsescu, cînd a condamnat comunismul, vorbind despre ”repere de moralitate” de care este, de fapt, foarte departe.

Mult mai aproape este gestul preşedintelui Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici, Octav Bjoza, un gest de onoare, probabil doar întîrziat, de suferinţa prin care trece.