PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Occidentul îl priveşte pe Vladimir Putin ca pe o cobră ieşind din coş, sperînd să înveţe pe loc să-i cînte la flaut

Un discurs care putea să fie istoric s-a spart ca un balon

Ziua de sîmbătă, 26 martie, a părut că aduce ceva nou în peisajul conflictului pe care, deşi puterile occidentale nu-l vor mondial, s-a mondializat prin efecte. Şi anume, vizita lui Joe Biden în Polonia, la capătul căreia, vizibil impresionat de contactul direct cu refugiaţi ucraineni, ”cel mai puternic om al lumii”, cum încă i se mai spune, a ieşit din uzanţele diplomatice şi a devenit om. Întrebat de un copil ce se va întîmpla cu tatăl lui, rămas să lupte în Ucraina, preşedintele american s-a blocat pe moment, dar apoi a răbufnit în el o sfîntă şi firească mînie, la adresa celui care a dezlănţuit iadul în Ucraina. Joe Biden a declarat sâmbătă: ”pentru numele lui Dumnezeu, acest om nu poate rămâne la putere”, referindu-se la Vladimir Putin, pe care l-a calificat drept ”măcelar” şi ”dictator”.

E un discurs deplin justificat de fapte. Oricine priveşte scene de război din Ucraina poate să vadă acest lucru. Ba chiar şi ţările occidentale au admis, de facto, acest lucru, inclusiv calificativul, în momentul în care Tribunalul Penal Internaţional a fost sesizat în legătură cu crimele de război comise de armata Federaţiei Ruse, la ordinele lui Putin, în Ucraina. Dar, stupoare: în loc ca reacţia umană a lui Biden în discursul său de la Varşovia să fie susţinută de tabăra sa, e contrazisă.

O contrazice, mai mult, propria administraţie: la scurtă vreme de la declaraţia preşedintelui american, a intervenit Casa Albă, unde un oficial a declarat pentru Reuters că ”remarcile” preşedintelui nu reprezintă o schimbare în politica Washingtonului, care nu urmăreşte ”schimbarea regimului în Rusia”: „punctul de vedere al preşedintelui a fost că nu i se poate permite lui Putin să îşi exercite puterea asupra vecinilor săi sau asupra regiunii, el nu a discutat despre puterea lui Putin în Rusia sau despre schimbarea regimului”. De parcă am fi orbi şi surzi. În orice caz, propria administraţie i-a transformat preşedintelui american un discurs istoric şi înflăcărat într-un balon de săpun.

Primul care a reacţionat la acest vădit semn de slăbiciune a fost marele şahist Garry Kasparov, opozant puternic al lui Putin, care a postat pe o reţea de socializare: ”Atunci cînd un regim este represiv, criminal, dictatorial şi condus de cineva care a comis crime de război în mai multe ţări, inclusiv în ţara sa, ce altceva ar trebui să se spere şi să se lucreze în acest scop decît schimbarea regimului? Atunci când preşedintele are dreptate, Casa Albă ar trebui să rămână alături de el în loc să se bâlbâie pentru a-şi cere scuze unui dictator criminal. Este patetic. Biden nu este Trump, să aibă nevoie de un traducător din engleză în engleză! Niciun dictator nu este legitim. Nu daţi înapoi, atunci cînd aveţi dreptate. Nu jucaţi jocuri diplomatice, cu un criminal în masă”.

Dar, din păcate, acesta este ”trendul”. Tot ce cîştigă Ucraina în fiecare zi de luptă şi rezistenţă, pierde occidentul în ”diplomaţia” sa păguboasă, de fapt o frică înţepenitoare şi paralizantă în faţa lui Putin.

Făţărnicia occidentului nu acoperă toate cadavrele de pe întinsul Ucrainei

Faţă de administraţia americană, panicată la intervenţia sentimentală şi sinceră a lui Biden de la Varşovia, reacţia rusă a fost previzibilă şi calmă. Purtătorul de cuvînt al Kremlinului a spus doar că nu preşedintele SUA stabileşte cine e la putere în Rusia. "Acest lucru nu este decis de Biden. Preşedintele Rusiei este ales de cetăţenii ruşi". Mult mai mult,  poziţia ”europeană” a fost şi mai împăciuitoare faţă de Putin. Preşedintele francez Emmanuel Macron, omul care s-a apropiat de Putin la şase metri şi face, de cînd a început conflictul, pe marele mediator pe deasupra ruinelor Ucrainei, sperînd cu un maxim cinism ca asta să-i aducă voturi în ţara lui, anunţa după discursul lui Biden că ”nu sînt deloc folositoare” asemenea cuvinte şi că ”nu trebuie să existe escaladare nici în cuvinte, nici în acţiuni”.

Despre ce escaladare mai poate fi vorba, cînd civilii din Mariupol mor de foame şi de sete în pivniţele din oraş, din care dacă ies, sînt împuşcaţi sau bombardaţi şi spre care nu pot ajunge convoaiele umanitare cu apă şi hrană, oprite şi confiscate de asediatorii ruşi? Iar bombardarea Ucrainei nu a încetat nicio clipă? Macron însă, încrezător în propriile-i puteri, sau cel puţin aşa vrînd să apară electoral, anunţă că el însuşi va negocia ”mîine sau pomîine”, în vederea organizării unei operaţiuni de evacuare a oraşului Mariupol, care este ”necesară rapid”. Un ”mîine” în care s-ar putea ca din Mariupol să mai fie evacuate doar cadavre.

Făţărnicia occidentală faţă de conflictul din Ucraina este din ce în ce mai vizibilă. Ea l-a scos deja din minţi de mai multe ori pe preşedintele Volodimir Zelinski, care nici măcar prudent nu mai e, în a o acuza. A făcut-o pînă acum cel puţin de două ori pe săptămînă de la începerea conflitului, cerînd repetat şi închiderea spaţiului aerian al Ucrainei. Zelenski, tot mai iritat, a declarat sîmbătă noaptea, la cîteva ore după discursul ”istoric” al lui Biden, dezumflat de propria administaţie: ”vă codiţi de 31 de zile dacă să trimiteţi avioane sau tancuri. Măcar 1% din curajul celor din Mariupol nu aveţi!”.

Cu luciditate şi nerv, pentru că e singurul care se confruntă de fapt cu Putin, în vreme ce restul lumii se teme de el, preşedintele ucrainean a spus despre occidentali: "Le doresc cel puţin un procent din curajul lor celor care se gândesc de 31 de zile cum să transfere câteva zeci de avioane sau tancuri...Ucraina nu poate doborî rachetele ruseşti folosind puşti şi mitraliere, toţi apărătorii Ucrainei ştiu asta. Toţi cei care apără Mariupol ştiu asta. Mii de oameni ştiu asta - cetăţeni, civili care mor acolo, în blocadă. Statele Unite ştiu asta. Toţi politicienii europeni ştiu. Le-am spus tuturor. Şi acest lucru ar trebui să fie cunoscut cât mai curând posibil de cât mai mulţi oameni de pe Pământ. Pentru ca toată lumea să înţeleagă cui şi de ce pur şi simplu i-a fost frică să prevină această tragedie. Frică să ia, pur şi simplu, o decizie".

”Omul cel mai puternic din lume”, în oglinda celor de mai sus, nu mai este, de o lună încoace, preşedintele Statelor Unite, aşa cum era socotit. I-a luat locul Putin, care în ”noua ordine mondială” a ”haosului controlat” pe care a instaurat-o la 24 februarie, a preluat puterea. Tuturor le e frică de el, astfel încît îşi permite orice, indiferent la orice sancţiune, despre care a spus, pe bună dreptate, încă de acum şapte ani, de la invadarea Crimeei, că nu-i poate face nimic. Aşa şi este.

Vladimir Putin e stăpîn pe situaţie, din cauza ezitărilor occidentale care risipesc în van  eroica rezistenţă ucraineană. El nu se mai fereşte deloc să-şi afirme valenţele imperiale. La Moscova, a ordonat ca Valeri Gherghiev, director la teatrul Mariinsky, să devină şef şi la Teatrul Bolshoi, după ce a dispus fuzionarea celor două instituţii, pe motiv că ”aşa era şi pe vremea ţarilor”. Dacă acesta e doar un semn exterior, toate celelalte atribute Putin le are deja – şi a dovedit-o din plin. Toate îi conferă valenţele vechilor autocraţi ai Rusiei, faţă de care are o singură diferenţă: niciunul dintre ei n-a exercitat o asemenea teamă, dar şi fascinaţie, asupra unui Occident care îl priveşte pe ca pe o cobră ieşind din coş, sperînd să înveţe pe loc să- cînte la flaut.