PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Secretul dispariţiei lui Băsescu. Bolnav sau nu, sigur băsismul e o boală.

Ştiri contradictorii

De ce anume suferă Traian Băsescu, nu ştie de fapt nimeni. Nu s-a oferit niciun punct de vedere, care să poată fi citat. Iniţial, o ştire menţiona ca sursă persoane din staff-ul său de la Bruxelles, care ar fi spus că Băsescu ar fi suferit ceea ce se credea iniţial a fi fost o criză cardiacă, despre care s-a stabilit ulterior că, de fapt, ar fi fost un atac de panică, după ce a aflat sentinţa Curţii Supreme, din 23 martie, privind colaborarea sa cu Securitatea. 

Pînă la urmă, ştirea îmbolnăvirii sale subite a devenit contradictorie: contactată, familia nu ştia nimic. Nici Elena Udrea nu are habar. Apoi, au început speculaţii şi fabulaţii, în condiţiile în care nici măcar nu se ştie bine unde e: la Bucureşti, Paris, sau Bruxelles. A avut un atac vascular cerebral, un infarct, nimeni nu ştie exact – dar au apărut atît medicii a căror specializare este de mai multă vreme doar micul ecran, cît şi reporteri fără informaţii, care trebuiau totuşi să acopere cu ceva ”burtiere” care anunţau mari dezvăluiri privind starea de sănătate a fostului preşedinte.

Multe tonuri merg pe acelaşi palier: ”uite, săracul, ce i-au făcut!”. De parcă, o sentinţă a justiţiei, dată de Curtea Supremă, care a cîntărit o grămadă de timp dosarul ”Petrov”, de se spunea că l-au şi îngropat, poate fi socotită tocmai o nedreaptate. Nedreptăţi au fost multe din înscenările ”binomului” SRI-DNA, care au trimis şiruri lungi de oameni nevinovaţi în închisoare (după cum au dovedit-o atîtea ”clasări” pe bandă a dosarelor ordonate de Kovesi şi instrumentate de procurorul ”Portocală” şi alţii asemenea lui). Şi acolo au fost oameni care au făcut infarct pe bune, ori sănătatea lor s-a deteriorat iremediabil în închisoare.

Dar, în acest caz, nici n-avem deocamdată un bolnav. Ci numai o boală închipuită, o afecţiune despre care ştim numai că a dus la ieşirea lui Traian Băsescu, în aceste zile, din zona contactului public. ”Abonatul nu poate fi contactat”, zice în flamandă telefonul său. Aşa că, într-adevăr, nici fiica sa mai mare Ioana şi nici măcar Elena Udrea n-au putut trece peste această barieră. Şi nu văd de ce nu le-aş crede pe cele două.

Acestor voci li s-a alăturat, adăugînd ferm că nu e în niciun spital şi că ”e sănătos” şi un fost ”consilier prezidenţial” al lui Traian Băsescu, cum văd că se prezintă Cristian Hriţuc, de fapt, fost consiler de stat, despre care puţini au auzit pînă acum. Şi pe bună dreptate: înainte să-l ia Băsescu la Cotroceni, Hriţuc a fost, după absolvirea unei ”private” de Drept, inspector la Serviciu de Taxe şi Impozite în sectorul 6, apoi director general la Administraţia Pieţelor din acelaşi sector. Ascensiunea lui a fost exclusiv pe linia politică a ”tineretului” pedist. Important e însă ce spunea omul acum: ”Traian Băsescu era în această dimineaţă la Bruxelles. Nu e internat la Paris (...). Aproape în fiecare an apărea o ştire că T.B e bolnav, că e foarte grav, etc. Nu e în spital, e sănătos!”

De-a lungul timpului, bolile lui Băsescu au ţinut prima pagină, o fac şi acum. Au fost perioade în care unii l-ar fi vrut bolnav, aşa cum se petrecea cu Ceauşescu, care cred că a avut, în imaginarul colectiv al românilor, toate bolile incurabile din lume şi a murit taman de glonţ. De pildă, chiar la 1 martie 2010, pe Antena 1 apărea ştirea că Traian Băsescu a fost investigat la tiroidă şi colon. Imediat s-a presupus ce era mai rău. Seara, fostul consilier prezidenţial (pe bune) Sever Voinescu, a scris scurt, tăind elanul oricăror bucuroşi la răul altuia: ”Read my lips - Preşedintele e bine, nu este bolnav!”

Băsescu, în faţa Cutiei Pandorei pe care a deschis-o

Nimic n-a împiedicat sarabanda unui val de ştiri contradictorii, cu privire la locul în care s-ar afla ”bolnavul diagnosticat de presă”. Condiţie în care singurul fapt care trebuie menţionat drept certitudine e că, ”la dus”, Traian Băsescu se afla în avionul de Bruxelles cu care fac europarlamentarii noştri naveta, dar nu s-a mai aflat în el şi joi, cînd aceştia s-au întors.

Ceea ce oferă şi altă ipoteză. Dacă Traian Băsescu n-are, de fapt, nimic? Dacă, aflînd că i se ia vila ”de serviciu”, că SPP-ul, conform legii, îi retrage maşina şi paza, că pierde indemnizaţia, de trei sferturi din salariul de preşedinte, consilierul şi secretara plătite, pe care le avea la dispoziţie? Ăsta da, motiv de supărare. Dar, dacă n-a avut niciun incident cardiac şi ”atacul de panică” s-a transformat, de fapt, într-o retragere în compania solitară a unei sticle, după obiceiul deloc sănătos pe care-l are de o viaţă, dar care se pare că nu l-a afectat deloc, pînă la această sentinţă? E şi asta o posibilitate.

Cele mai bune indicii asupra situaţiei în care se află Traian Băsescu în momentul de faţă sînt însă, în opinia mea, vizibile mai ales în atacul furibund, lansat de Elena Udrea, care s-a dezlănţuit pe pagina ei de facebook a doua zi după ce s-a făcut publică sentinţa în ”dosarul Petrov”, cînd a văzut că foştii lingăi ai preşedintelui nu sar să-i ia apărarea. E explicabil - sub un anume tratament, ”băsismul” a devenit ”iohannism”, dar Udrea şi-a ieşit din minţi: ”Măi ipocriţilor! Nu vă e ruşine că pupaţi azi în fund pe toţi turnătorii la Nouă Securitate, îi lingeţi şi îi faceţi eroi pe toţi laşii şi toate scursurile care s-au îmbogăţit prin afaceri cu statul şi apoi s-au pus la dispoziţia statului de drept de azi, cu turnătorii ordinare, cu care au aruncat oamenii în puşcării şi au distrus vieţi şi cariere?” Dincolo de atacul la ”ipocriţii” prezidenţiali, de aici răzbate o teamă viscerală. Udrea a descoperit deja că, jucîndu-se de-a justiţia – cîmp tactic”, au deschis o cutie a Pandorei. Acum descoperă acelaşi lucru şi Traian Băsescu. 

Aici cred că este secretul ”dispariţiei” lui Băsescu: pur şi simplu, s-a ascuns de cîteva zile, pentru că nu ştie ce să facă, pe de o parte, nu ştie ce să mai creadă, pe de alta şi, peste toate, i s-a făcut frică. E, pentru prima oară în viaţă, poate, cînd e total lipsit de ”cîrmă”. Situaţie în care a ales solitudinea – mă rog, poate aproximativă, căci ştim cu toţii că are un prieten, Johnny, de care nu s-a despărţit niciodată, nici cînd i-a fost bine, nici cînd i-a fost rău. Ca acum.

Una peste alta, au trecut deja trei zile, fără să se ştie nimic despre ce va face ”Petrov”, ce are în minte şi cum se simte, de fapt. Trei zile fără Băsescu, erau o eternitate, acum zece ani. Acum, sînt şi altele pe capul românilor, care, iată, însă, că-şi mai bat capul cu el: au fost trei zile de dispariţie (poate vor mai fi), pline de speculaţii. Timp în care Băsescu ştie, foarte bine: românul, milos, îi plînge de milă, rîndurile susţinătorilor săi se strîng – pentru că dacă Băsescu e sau nu e bolnav, sigur băsismul e o boală.

Băsescu are nevoie de susţinere, mai mult decît oricînd: i s-a făcut teamă de ce poate fi mai rău, mai ales după dezvăluirile care au început să apară, în legătură cu şpăgile luate de el însuşi. Lasă casa, lasă banii. Dar libertatea? E evident, odată cu această sentinţă a Curţii Supreme, că nimeni nu-l mai ţine în braţe. Aşa că, probabil, perspectiva ”bulăului” spre care i-a trimis rîzînd pe alţii, îl înspăimîntă acum şi n-are altă ieşire, decît să-şi înece frica în solitudine, ştiind în acelaşi timp că ”dispariţia” sa vremelnică nu poate să-i aducă decît beneficii. Primul este acela al compasiunii, de care noi, românii, sîntem încă, slavă Domnului plini. Mai mult decît alţii.