COMENTARIU Sorin Avram: Răspuns la scrisoarea deschisă a selecţionerului Edward Iordănescu

Este de apreciat faptul că nu i-aţi uitat pe harnicii constructori români, care lucrează în ţară şi în străinătate şi care sunt fani ai Naţionalei, pe care nu i-aţi uitat că au pus umărul la construirea unei fundaţii solide. Şi acum permiteţi-mi să vă citez: ”(...) trebuie să construim pe fundaţia pe care am reuşit să o clădim pe parcurs în acest an. Ne aflăm într-un moment de consolidare care necesită continuitate”. Pentru că nu le-aţi ignorat meritele, cu siguranţă că suporterii-constructori vor fi în continuare alături de domnia voastră pentru a consolida ceea ce trebuie de consolidat.

Vă mulţumesc pentru raza de speranţă pe care ne-o arătaţi nouă, suporterilor, ridicând vălul de pe carnetele de joc ale fotbaliştilor, pentru a vedea că aceştia sunt tineri şi, implicit, după cum spuneţi dumneavoastră, de viitor: ”Un lucru bun este că avem o medie de vârstă care ne oferă speranţă. Fotbaliştii noştri sunt în pragul în care randamentul lor trebuie să atingă nivelul maxim”.

Mai spuneţi, stimate selecţioner al Naţionalei, că ”jucătorii sunt principalul motiv pentru care am venit la echipa naţională şi pentru care am ales să continui pe acest drum! Cred în ei, cred în potenţialul lor de a creşte. Sunt sigur că vor munci şi vor lupta, devenind mai buni!”. Ne bucurăm că pentru asta aţi venit la Naţională, şi nu pentru că nu aveaţi unde antrena, din orgoliu şi pentru a vă îmbunătăţi CV-ul cu gândul la un viitor transfer într-un campionat din zona Golfului, unde ca antrenor v-aţi umple de milioane de petrodolari.

În acelaşi timp, mă bucur că mi-aţi deschis ochii şi m-aţi făcut să văd speranţa, adică luminiţa de la capătul tunelului sau mai bine zis de la capătul turneului, oricare ar fi acesta: ”În Liga Naţiunilor am trăit o dezamăgire, dar în luna septembrie am văzut speranţă. Mă bucur că jucătorii au început să arate că pot forma în viitorul cel mai apropiat o echipă naţională foarte competitivă. Am văzut o schimbare de atitudine, iar de aici nu putem decât să creştem. Eu am încredere că vom reuşi!”.
Totodată, vă mulţumesc pentru cuvintele de îmbărbătare adresate în finalul scrisorii deschise şi pentru că îmi permiteţi să fac parte din ”armata” al cărei comandant aţi decis să rămâneţi şi cu care sunteţi să hotărât să cuceriţi Europa fotbalistică şi, de ce nu, Planeta Fotbalistică: ”Vă rog să luptăm împreună pentru a ne bucura împreună! Vă asigur că noi, staff-ul echipei naţionale şi jucătorii, vom da totul pentru România la fiecare meci şi ne vom ridica. Împreună vom reuşi să ajungem din nou unde am fost, la turneele finale!”.

Domnule selecţioner Edward Iordănescu, vreau să vă asigur că puteţi conta pe mine. Însă, aş mai avea ceva de adăugat. Atunci când vom ajunge la turneele finale, noi, suporterii echipei naţionale, vom călători împreună cu echipa şi vom avea acces gratuit la meciuri, ori va trebui să ne descurcăm singuri? Şi încă ceva: vom încasa şi noi, suporterii, prime de calificare şi vom prinde contracte la echipe din străinătate, evident, în calitate de suporteri?

În speranţa că vom prinde în viitorul deceniu o calificare măcar la Jocurile Balcanice, dacă s-o mai organiza aşa ceva, vă urăm mult succes, domnule Iordănescu, şi viaţă cât mai lungă la Naţională, pentru că tare frumos mai scrieţi scrisori.

Hai România!