11 septembrie 2001 ar putea marca începutul războiului mondial al democraţiei americane cu terorismul şi dictatura

„Fie eşti cu noi, fie cu teroriştii”

Secolul 21 a început cu adevărat în dimineaţa accelei zile însorite în New York City, când avioanele deturnate de terorişti au lovit în inima democraţiei şi capitalismului, în centrul lumii libere.

Tom Brokaw, un jurnalist american care tocmai a asistat la prăbuşirea unuia dintre turnurile World Trade Center, a declarat „Teroriştii au declarat război Americii”

La 16 septembrie 2001, la Camp David , preşedintele american George W. Bush a folosit pentru prima oară expresia război împotriva terorismului.

 „Acesta (terorismul) este un nou tip de...un nou tip de rău. Şi înţelegem. Şi poporul american începe să înţeleagă. Această cruciadă, acest război împotriva terorismului va dura ceva timp. Iar poporul american trebuie să aibă răbdare. O să am răbdare”

La 20 septembrie 2001, în timpul unui discurs televizat la o sesiune comună a Congresului, George Bush a spus: „Războiul nostru împotriva terorii începe cu Al Qaeda, dar nu se termină aici. Nu se va sfârşi până când fiecare terorist. grup de acoperire globală a fost găsit, oprit şi învins” .

Ce a vrut să spună preşedintele?

Că orice ameninţare la adresa democraţiei şi securităţii Americii, dar şi a aliaţilor, este considerată drept act terorist. Şi da, războiul nu era doar împotriva grupării al-Qaeda.

Pe 21 septembrie, Bush a spus: „Fie eşti cu noi, fie cu teroriştii”.

Prima fază - Şoc şi Groază în stil Blitzkrieg (2001 - 2008)

Preşedintele Bush a stat în faţa Congresului şi a promis că va folosi toate resursele disponibile pentru a învinge terorismul global. El a emis un ultimatum conducătorilor talibani din Afganistan: predaţi-l pe Osama bin Laden sau înfruntaţi consecinţele.

Oricine adăpostea terorişti nu mai era în siguranţă şi trebuia să se aştepte că se va trezi spulberat de un A-10 Thunderbolt II, de un B-2 Spirit sau de o rachetă de croazieră Tomahawk.

În două luni, forţele americane au înlăturat regimul taliban din Afganistan, atacând simultan cu tancurile Abrams, cu aeronavele, supersonice şi bombardiere, şi lovind cu rachete de croazieră, asta în vreme ce puşcaşii marini şi trupele speciale erau transportaţi cu humvee-uri şi elicoptere să securizeze puncte strategice importante şi să ducă războiul la sol.

Pe 29 ianuarie 2002, ca şi cum ar declara război dictaturilor, Bush a folosit Expresia „ Axa Răului ”  prin a se referi la Iran, Irak şi Coreea de Nord. 

Iar pe 20 martie 2003 a atacat Irakul, acuzându-l pe dictatorul Saddam Hussein pentru deţinere de arme chimice şi pentru că ar colabora cu al-Qaida. A durat două săptămâni până au ajuns americanii la Bagdad. 

Dictatorul a fost înlăturat, arestat, condamnat şi executat, dar armele chimice nu au fost găsite, Le-a  avut, le-a şi folosit în anii 80 împotriva kurzilor şi iranienilor. Dar înlăturarea sa a băgat Irakul într-o perioadă de insurgenţă şi războaie sectariene. 

Când au observat câte trilioane de dolari, vieţi de militari şi muniţie au irosit, americanii s-au răzgândit să mai atace Iranul lui Khamenei şi Coreea lui Kim şi doar le-a sancţionat pentru programul nuclear.

Războiul nu se mai putea duce ca în anii 60, în Vietnam, o metodă care s-a dovedit eşuată, şi nici ca în anii 90 în timpul primului război din golf.

De acum, americanii trebuiau să lovească cu precizie, acolo unde trebuie şi când trebuie, iar Obama şi cu Trump aveau să schimbe metodele de combatere a terorismului.

Populaţia americană nu mai voia ca tinerii americani să moară în războaie la mile depărtare.

Faza a doua - sancţiuni, drone, bombardamente tactice şi rebeli (2011-2020)

Obama a încercat să înlăture dictatori incomozi din lumea arabă (Mubarak, Ghaddafi, Assad) prin finanţarea rebelilor şi a trimis trupe speciale să-l ucidă pe liderul terorist Osama bin Laden în Pakistan după o operaţiune de monitorizare cu sateliţi din spaţiu.

Trump a dus războaie la distanţă - a bombardat Siria cu rachete de croazieră pentru a pedepsi regimul Assad pentru fiecare atac chimic, a coordonat atacuri împotriva ţintelor ISIS,  l-a luat  prin surprindere pe Al-Baghdadi care a ajuns să se detoneze, l-a potolit pe Kim jong-un pentru o perioadă să mai testeze rachete de rază lungă şi l-a ucis pe Qasem Soleimani, cel mai puternic general din Iran, cu o dronă.

Pentru Europa a fost o perioadă de insecuritate, atacuri ale simpatizanţilor ISIS provocând victime în Franţa, Germania, Marea Britanie, Suedia, Spania, Belgia şi Turcia.

Anarhia provocată de Primăvara Arabă a dus la valuri de refugiaţi musulmani ce au venit în Europa, ajungându-se la diviziuni sociale între progresiştii care vor să-i găzduiască, să-i ajute şi să-i  integreze şi conservatorii care vor să-i respingă pentru a-şi apăra frontierele şi stilul de viaţă creştin.

Războiul împotriva terorismului a presupus ca America să nu mai facă compromisuri şi s-a ajuns la divergenţe cu dictatorii care erau consideraţi aliaţii strategici - Erdogan şi familia regală saudită.

Faza a treia - Război PROXY (după 2022)

Dincolo de terorişti şi dictatorii din lumea arabă regimurile totalitare din Rusia şi China sunt cei mai mari inamici şi cele mai mari ameninţări la adresa securităţii Americii.

America îşi doreşte să înlăture aceste dictaturi de mult timp pentru a-şi implementa agenda secolului 21, dar ştie că nu poate intra într-un conflict direct pentru că s-ar ajunge la pierderi masive de vieţi, poate chiar la anihilare globală.

De când cu Joe Biden, înarmează Ucraina şi statele est-europene membre NATO împotriva Rusiei şi pregăteşte Taiwanul împotriva Chinei.

Noul secol american - „modelul democratic american este bun atât pentru America, cât şi pentru lume”

La fel ca în secolul 20, America vrea să rămână superputere şi hegemonul global şi în secolul 21.

Proiectul pentru noul secol american  a fost un think tank neoconservator cu sediul în Washington, DC, care s-a concentrat pe politica externă a Statelor Unite . A fost înfiinţată ca organizaţie educaţională non-profit în 1997 şi fondată de William Kristol şi Robert Kagan . Scopul declarat al PNAC a fost „de a promova conducerea globală americană” sau Noua Ordine Mondială după viziunea americană.

Neoconservatorii au încercat să democratizeze Irakul şi Afganistanul.

Organizaţia a declarat că „modelul democratic american este bun atât pentru America, cât şi pentru lume”. Grupul a fost dizolvat în 2006.

Centrul pentru o nouă securitate americană este un alt think tank cu sediul în Washington, DC , înfiinţat în 2007 de co-fondatorii Michèle Flournoy , membru al consiliului de administraţie al contractorului militar Booz Allen Hamilton, şi Kurt M. Campbell , coordonator pentru Indo- Afacerile Pacificului în Administraţia Biden.

Finanţat de Northrop Grumman, zeci de contractori militari, Chevron, Amazon, Google şi alte corporaţii mari,  CNAS este specializat în probleme de securitate naţională a Statelor Unite, cum ar fi terorismul , războiul asimetric , viitorul armatei SUA , scenariul în care China devine superputere, jocurile de război care confruntă SUA cu China şi Rusia şi consumul  de resurse naturale .

CONCLUZIE - Ne aflăm într-un război mondial?

Afirmaţiile conform cărora al Treilea Război Mondial a început deja se răsfrâng neîncetat în peisajul media. A devenit un ritm de tobe persistente care câştigă în mod constant avânt, de la declaraţia Papei Francisc că „nu trebuie să ne fie frică să spunem adevărul, lumea este în război” până la afirmaţiile  Rusiei că se află într-un război total cu Occidentul.

Simbolismul tancurilor germane care traversau Polonia spre frontiera rusă pentru prima dată din 1941 nu a fost pierdut de Vladimir Putin, care a declarat: „Voi, oamenii, nu simţiţi pericolul iminent... că lumea este trasă într-o direcţie ireversibilă. ." Criticii lui Donald Trump au avertizat deja că, având în vedere înclinaţia celui de-al 45-lea preşedinte pentru imprevizibilitate, o furtună pe Twitter ar putea precipita, din neatenţie, o confruntare care s-ar transforma rapid într-o ciocnire militară.

În apogeul Războiului Rece, posibilitatea unui al treilea război mondial era o posibilitate reală şi înfricoşătoare. Strategii de la Pentagon au jucat posibile scenarii de conflict şi modul în care acestea ar putea evolua, grupurile de reflecţie au opinat asupra structurilor optime ale forţelor nucleare, a desfăşurărilor strategice şi a strategiilor de răspuns. Romancieri şi scenariştii au explorat subiectul pentru nenumărate thrillere. Istoricii profesionişti au scris „istorii contra-factuale” despre cum a început războiul, cum s-a desfăşurat şi consecinţele sale finale.

Odată cu sfârşitul Războiului Rece, perspectiva unui al Treilea Război Mondial părea să se îndepărteze din cartea de joc a potenţialelor conflicte. Strategii din fotoliu au speculat despre posibile conflicte SUA-China sau chiar despre o ciocnire limitată dintre SUA şi Rusia asupra Europei de Est şi a fostelor state sovietice.

Romancierul Tom Clancy a postulat chiar şi un război chino-rus care ar vedea SUA intervenind în numele Rusiei, aderarea Moscovei la NATO şi culminând cu un atac cu rachete nucleare necinstite lansat de Beijing împotriva Statelor Unite. 

Totuşi, s-a presupus întotdeauna că un al Treilea Război Mondial va fi purtat între Statele Unite şi Uniunea Sovietică şi că va reprezenta o încălzire a Războiului Rece care va duce în cele din urmă la o ciocnire militară în Europa de Vest. Conflictul ar izbucni peste tot în lume, de unde denumirea de „Al Treilea Război Mondial”, dar în Europa avea să se desfăşoare principala confruntare.

Uniunea Sovietică nu mai există. Deşi Rusia păstrează încă o forţă militară semnificativă şi cel mai mare arsenal nuclear din lume (7.000 de focoase ruseşti faţă de 6.800 pentru Statele Unite), nu are lăţimea şi profunzimea forţelor pentru a angaja Statele Unite şi aliaţii săi NATO la nivel mondial. Actuala impresie a ascensiunii ruse şi a restabilirii unei lumi bipolare se datorează mai mult diplomaţiei ruse inteligente decât restabilirii puterii militare ruse.

Între timp, există un alt război foarte real care se poartă în întreaga lume. Statele Unite, sprijinite de diverşi membri NATO şi diferite guverne arabe, au purtat două războaie în Golf, unul pentru a expulza forţele irakiene din Kuweit şi unul pentru a crea o schimbare de regim la Bagdad şi un alt război în Afganistan. A fost implicată într-un conflict de lungă durată cu diferite grupuri jihadiste, în special cu Al-Qaida şi, în ultimii câţiva ani, cu Statul Islamic. În ultimele două decenii, forţele americane intervin direct şi indirect într-o zonă largă de ţări musulmane, din Mali până în Pakistan şi, în special, în războaie civile din Siria şi Libia şi, într-o măsură mai mică, şi în Yemen. În plus, SUA se confruntă din ce în ce mai mult cu Iranul şi împuterniciţii săi şiiţi în tot Orientul Mijlociu.

În acelaşi timp, atât Al-Qaida, cât şi Statul Islamic şi-au răspândit operaţiunile în întreaga lume, creând în mod colectiv peste 75 de „francize” în diferite ţări din lumea musulmană şi înfiinţând celule în toată Europa, America de Nord şi Australasia. În acest proces, ei au demonstrat capacitatea de a radicaliza „jihadiştii lupi singuratici” şi de a-i îndemna să organizeze atacuri teroriste la nivel scăzut în toată Europa şi America de Nord.

Începând cu 11 septembrie 2011, au avut loc 48 de atacuri separate de violenţă jihadistă în Statele Unite, care au luat vieţile a 139 de americani. Au existat zeci de atacuri teroriste planificate şi care au fost dejucate de autorităţile de aplicare a legii. FBI a identificat şi a deschis investigaţii active asupra a peste 1.000 de potenţiali jihadişti americani, din toate cele 50 de state.

Potrivit site-ului web thereligonofpeace.com, la nivel mondial, au existat un total de 30.000 de incidente de violenţă inspirată de jihadisţi de la atacul din 11 septembrie 2001. Numai în decembrie 2016, au fost în total 1.378 de morţi şi 1.737 de răniţi din 188 de incidente teroriste jihadiste în 27 de ţări. 

Tocmai în 2016, Europa a suferit trei atacuri teroriste majore şi zeci de incidente jihadiste suplimentare. Între atentatele sinucigaşe de la Bruxelles, atacul cu camionul de la Nisa şi atacul din piaţa de Crăciun din Berlin, au fost în total 134 de persoane ucise şi 830 rănite. Din 2015, au existat un total de 35 de atacuri teroriste şi alte 25 de atacuri planificate care au fost dejucate în toată Europa. Ceea ce este mai supărător, este că Interpol estimează că aproximativ 10.000 de deţinători de paşapoarte UE s-au antrenat şi au luptat cu organizaţiile jihadiste din Orientul Mijlociu.

"Războiul împotriva terorii" care a început odată cu atacurile din 11 septembrie a fost declarat de unii ca fiind al treilea război mondial sau uneori al patrulea război mondial. Alţii au denigrat astfel de afirmaţii ca fiind "distorsionarea istoriei americane". Deşi există un acord general între istorici în ceea ce priveşte definiţiile şi amploarea primelor două războaie mondiale, şi anume datorită dimensiunii globale inconfundabile a agresiunii şi autodistrugerii acestor două războaie, câţiva au afirmat că un "război mondial" ar putea să nu mai necesite acum o agresiune şi un carnagiu la scară mondială şi la scară atât de mare.

Cu toate acestea, astfel de afirmaţii privind un nou "prag mai mic de agresiune", care ar putea fi acum suficient pentru a califica un război drept "război mondial", nu au fost acceptate şi susţinute pe scară largă, aşa cum au fost acceptate şi susţinute de istorici definiţiile primelor două războaie mondiale..