Tratatul de la Berlin a fost semnat la 13 iulie 1878 după ce Rusia a obţinut victoria împotriva Imperiului Otoman în războiul ruso-turc din 1877–1878.
Marile puteri au redesenat harta regiunii balcanice, diminuând câştigurile pretinse de Rusia în Tratatul preliminar de la San Stefano. Otomanii şi-au pierdut principalele posesiuni teritoriale în Europa.
Actul final al Congresului de la Berlin (13 iunie – 13 iulie 1878) a inclus Marea Britanie şi Irlanda, Austro-Ungaria, Franţa, Regatul Italiei, Imperiul German, Imperiul Rus şi Imperiul Otoman.
Cancelarul Germaniei Otto von Bismarck a fost preşedintele şi personalitatea dominantă la discuţii.
La congres s-a decis soarta Bulgariei, României, Serbiei şi Muntenegrului, cu toate că au fost excluse de la participarea la discuţii, la insistenţele Rusiei.
În cele din urmă, le-a fost recunoscută oficial independenţa.