2 august 216 î.Hr. - Hannibal îi nimiceşte pe romani la Cannae. Rezultă un masacru cu 70,000 de morţi, un record în istoria Europei

Două imperii se bat pentru supremaţia asupra Mării Mediterane 

În secolul III î.Hr., marile puteri din Marea Mediterană erau Imperiul Roman şi Imperiul Cartaginez. Ambele aveau capitale prospere, cu mituri fondatoare.  

Roma a fost fondată de Romulus, vestit pentru că a fost salvat dintr-un coş de nuiele şi alăptat de către o lupoaică, dar şi pentru că şi-a omorât fratele geamăn, Remus, într-o dispută privind amplasarea oraşului. 

Cartagina a fost fondată de o prinţesă feniciană pe nume Dido care a sacrificat un taur, care apoi s-a sinucis urcându-se pe un rug aprins. 

Roma şi Cartagina aveau multe în comun. Ambele erau republici - doar că Roma era condusă de senatori ce numeau doi consuli anual, iar Cartagina era condusă de magistraţi. 

Roma şi Cartagina aveau fiecare câte un panteon condus de un zeu al tunetelor  - Roma îl avea pe Jupiter Optimus Maximus inspirat de la greci,  Cartagina îl avea pe Baal Hammon inspirat de la canaaniţi. 

Cartagina deţinea coasta estică a peninsulei iberice şi Tunisia de azi din nordul Africii. Roma controla peninsula italică după ce a supus toate triburile şi populaţiile italice (printre care etruscii), precum şi insulele Corsica, Sardinia şi Sicilia dobândite după Primul Război Punic dintre anii 264 î.Hr. şi 241 î.Hr. 

Hannibal răzbunătorul 

Generalul cartaginez Hannibal Barca, născut în 247 î.Hr., a pornit un război împotriva Romei drept răzbunare pentru umilinţa adusă Cartaginei în Primul Război Punic.  

Tatăl său, Hamilcar Barca, general cartaginez din Primul Război Punic,  când a văzut cât de umilită a fost Cartagina să plătească despăgubiri şi să cedeze Sicilia către Imperiul Roman,  l-a îndemnat pe Hannibal de mic ,,nu fi niciodată prieten cu Roma". 

Hannibal a anexat aşezarea romană Sagentum din peninsula iberică şi a declarat război Romei, mobilizând armata. 

Traversând Pirinei şi Alpii,  cu peste 30 de elefanţi de război (niciunul nu a supravieţuit), alături de fraţii săi, Mago şi Hasdrubal cu care a comandat între 36,000 şi 90,000 de soldaţi, au pornit cea mai ambiţioasă expediţie militară de la Alexandru cel Mare încoace. 

Sosind în peninsula italică,  după câteva ciocniri la Lacul Trasimene şi Trebia care s-au încheiat cu victorii cartagineze şi cu mii de soldaţi romani ucişi, la Roma s-a decis mobilizarea mai multor legiuni pentru a respinge forţele invadatorului nord-african la Cannae. 

La comanda armatei romane aveau să fie chiar cei doi consuli aleşi în anul 216 î.Hr., Lucius Aemilius Paullus şi Gaius Terentius Varro. 

Masacrul de la Cannae 

Romanii aveau mai mulţi soldaţi decât cartaginezii (aproximativ 86,000) , dar Hannibal, deşi avea forţe inferioare numeric (50,000),  i-a înconjurat cu o strategie genială şi i-a nimicit aproape pe toţi.

Peste 70.000 de romani au murit în acea zi, printre ei şi unul dintre consuli -  Lucius Aemilius Paullus. 

Doar câţiva au reuşit să scape şi să ajungă la Roma, unde vestea înfrângerii a provocat panică şi groază.

Mulţi aliaţi ai Romei au trecut de partea lui Hannibal după această bătălie, dar romanii nu s-au predat şi au continuat războiul până l-au învins pe Hannibal.

Adrian Goldsworthy spunea că numărul morţilor de la Cannae (70,000 într-o singură zi) a fost un record în istoria Europei.  Un asemenea bilanţ îngrozitor l-a mai avut prima zi a bătăliei de la Somme de pe 1 iulie 1916 unde au fost ucişi 20,000 de britanici, 1600 de francezi şi aproape 12,000 de germani. 

Este posibil ca numărul să fie o exagerare. Istoricul grec Polybius (200 – c. 118  î.Hr.) a estimat că au murit 70,000 de soldaţi romani, dar el şi-a scris ,,Istoriile" la câteva decenii după încheierea celui de-al Treilea Război Punic din 146 î.Hr. 

Istoricul roman Titus Livius (59 î.Hr. - 17 d.Hr.) scrie că au murit 48,000 de soldaţi romani. 

Oricum ar fi, este un bilanţ înfiorător. Nici la Stalingrad în 1942-1943 nu au murit atâţia oameni într-o singură zi (cea mai mare rată de mortalitate era de 12,000). 

Strategia lui Hannibal a fost şi este studiată de istorici şi militari, chiar şi la Pentagon, pentru modul cum a reuşit Hannibal, cu forţe militare inferioare numeric, să înconjoare opt legiuni.

50,000 de lăncieri, suliţari şi spadasini nord-africani, cu aripa dreaptă compusă din călăreţi numidieni, iberici şi gali, au copleşit o armată romană de 86,000 de soldaţi care erau structuraţi în opt legiuni şi fiecare compusă din 4200 de oameni, organizaţi în câte trei linii:  suliţari hastati în prima linie, spadasini principes în a doua linie, falangişti de elită triarii în a treia linie (patricieni), cu suport din partea cavaleriei romane equites (câte 300 la fiecare legiune) şi aruncători de suliţe velites (câte 1200 la fiecare legiune), fără a mai menţiona trupele auxiliare.  

Hannibal şi forţele sale au pornit o campanie de teroare asupra Italiei, ucigând civili şi prăduind oraşele, dar nu a avut maşinării de asediu şi suficiente trupe pentru a porni la asedierea Romei.  

Roma îşi ia revanşa 

Ca urmare a dezastrului de la Cannae, la Roma a fost instaurată dictatura temporară a lui Quintus Fabius Maximus şi s-a decis că Hannibal nu poate fi înfruntat în mod direct, ci prin ambuscade şi sabotaj. Sunt înrolaţi sclavi şi criminali în armata romană. Treptat, romanii îşi recuceresc oraşele şi şi-au securizat insulele dobândite în războiul anterior. 

Macedonia a încercat să furnizeze ajutor Cartaginei, dar fără succes. 

Hannibal nu a fost înfrânt în Italia pe cale militară, ci mai degrabă pe cale logistică. Nu a primit nici provizii şi nici întăriri din partea Cartaginei. 

Generalul sclipitor al Romei, Publius Scipio, a pornit o campanie prin care a anexat posesiunile cartagineze din peninsula iberică au fost cucerite de romani. 

Când a invadat Africa de Nord, Hannibal a fost rechemat acasă, în Cartagina, pentru a-şi apăra patria.

Bătălia decisivă s-a desfăşurat la Zama, în 202 î.Hr.. 

Hannibal adusese elefanţi nord-africani, însă nu i-au făcut faţă în faţa superiorităţii numerice a romanilor (30,000 la 50,000). Iar Scipio Africanul i-a copiat şi aplicat tacticile lui Hannibal din bătăliile sale după ce le-a studiat.

Scipio şi-a câştigat renumele de ,,Africanul" după gloria obţinută la Zama.

Hannibal, învins cu aceeaşi monedă, s-a autoexilat în Turcia de azi, şi ulterior, s-a sinucis în 181 î.Hr. prin otrăvire. 

Cartagina a fost rasă de pe faţa planetei în 146 î.Hr. de către romani, în cel de-al Treilea Război Punic. 

Deşi a fost învins, Hannibal a fost mereu amintit ca un ,,coşmar al Romei" şi a fost vestit  în mileniile ce au urmat pentru actele sale de teroare, dar şi pentru succesele strategice purtate în bătălii în istoria Europei, până să fie surclasat de Iulius Cezar, Carol cel Mare, Mahomed al II-lea Cuceritorul, Frederic cel Mare,  Napoleon Bonaparte, Adolf Hitler şi Iosif Stalin.