20 de ani de la "Shock & Awe". Pe 20 martie 2003, America a invadat Irakul pentru a-l răsturna pe Saddam Hussein de la putere

"Operaţiunea Militară Specială pentru Eliberarea Irakului" 

Pe 19 martie 2003, preşedintele american George W. Bush a ţinut un discurs la Casa Albă în care a anunţat începerea operaţiunii militare împotriva Irakului. În acel moment, trupele americane şi ale coaliţiei se aflau deja în poziţie de atac, iar ultimatumul dat lui Saddam Hussein pentru a renunţa la putere în 48 ore expirase.

Atmosfera la Casa Albă înainte de invazie era tensionată, dar preşedintele Bush şi membrii săi de cabinet erau convinşi că acţiunea militară era necesară pentru a elimina ameninţarea reprezentată de Saddam Hussein şi de presupusele sale arme de distrugere în masă, potrivit CNN. 

În America, societatea era divizată, iar mulţi oameni erau îngrijoraţi cu privire la implicaţiile unei invazii a Irakului. Se desfăşurau proteste şi manifestaţii împotriva războiului, iar mulţi americani se îndoiau de justificarea oferită de administraţia Bush pentru invazie.

În Irak, populaţia era îngrijorată de perspectiva unui conflict militar. În capitala ţării, Bagdad, oamenii îşi făceau provizii şi se pregăteau pentru un eventual asediu îndelungat, iar autorităţile irakiene au început să îşi îndemne cetăţenii să lupte împotriva invadatorilor.

Planurile de a invada Irakul existau deja din perioada administraţiei preşedintelui democrat Bill Clinton, în anii 1990, ca urmare a preocupărilor referitoare la programul de arme de distrugere în masă al Irakului şi legăturile sale cu organizaţiile teroriste.

Însă planurile au fost intensificate în timpul administraţiei preşedintelui George W. Bush, în urma atentatelor teroriste din 11 septembrie 2001.

În septembrie 2002, preşedintele Bush a susţinut într-un discurs că Irakul deţinea arme de distrugere în masă şi că reprezenta o ameninţare imediată pentru securitatea Statelor Unite şi a aliaţilor săi.

Ulterior, au urmat o serie de eforturi diplomatice pentru a obţine sprijin internaţional şi a forma o coaliţie pentru invazia Irakului.

Decizia de a invada Irakul a fost luată în martie 2003, după ce ultimatumul de a permite inspecţiilor ONU în vederea identificării armelelor de distrugere în masă nu a fost respectat de către guvernul irakian.

Invazia 

În data de 20 martie 2003, Statele Unite ale Americii au declanşat invazia Irakului, după ce au acuzat guvernul condus de Saddam Hussein că deţine arme de distrugere în masă şi că sprijină terorismul, transmite Fox News. 

Împreună cu aliaţii lor, printre care Marea Britanie, Australia şi Polonia, Statele Unite au desfăşurat operaţiuni militare în Irak pentru a răsturna regimul lui Saddam Hussein şi a instaura un guvern democratic în locul său.

Cauzele invaziei au fost mult discutate şi au fost subiectul unor dezbateri aprinse. Unii au susţinut că principalul motiv a fost nevoia de a se asigura aprovizionarea cu petrol, în timp ce alţii au afirmat că invazia a fost justificată de necesitatea de a combate terorismul şi de a răsturna un regim opresiv. În orice caz, invazia a declanşat un conflict militar cu insurgenţii irakieni ce a durat până în anul 2011, când ultimii soldaţi americani au părăsit Irakul.

În primele zile ale invaziei, forţele aliate au bombardat poziţiile militare irakiene şi au desfăşurat trupele terestre în oraşele cheie din Irak.

Au avut loc lupte grele în oraşele Basra şi Najaf, iar trupele aliate au întâmpinat o rezistenţă puternică din partea forţelor irakiene. Cu toate acestea, în scurt timp, forţele aliate au preluat controlul asupra majorităţii oraşelor şi au continuat să înainteze către Bagdad.

În data de 9 aprilie 2003, forţele aliate au intrat în Bagdad şi au capturat Palatul Prezidenţial, marcând încheierea războiului. Saddam Hussein şi membrii ai guvernului său au fugit din capitală, dar au fost capturaţi mai târziu şi judecaţi pentru crime împotriva umanităţii.

Invazia americană din Irak a fost un moment decisiv în politica externă a SUA şi a avut consecinţe semnificative asupra regiunii şi a relaţiilor internaţionale. În ciuda faptului că s-a încheiat în 2003, conflictul a continuat să aibă repercusiuni asupra regiunii şi asupra politicilor americane pentru mult timp după aceea.

Prima noapte de război 

Operaţiunea de Eliberare a Irakului a început în noaptea de 20 martie 2003, când forţele americane au lansat o ofensivă terestră şi aeriană împotriva Irakului. În jurul orei 21:00 (ora locală din Irak), un atac aerian masiv a început asupra oraşelor din Irak, inclusiv asupra capitalei, Bagdad.

La începutul atacului aerian, rachete Tomahawk au fost lansate de la nave de război americane din Golful Persic şi Marea Roşie. Ulterior, aeronave F-117 Nighthawk, B-1 Lancer şi B-2 Spirit, echipate cu bombe inteligente, au atacat obiective cheie din toată ţară.

În timpul atacului aerian, trupele americane au intrat în Irak dinspre sud, prin Kuweit. Militarii au traversat graniţele în jurul orei 2 dimineaţa, folosind vehicule militare şi tancuri. În timp ce trupele americane se deplasau în interiorul teritoriului irakian, au întâmpinat o rezistenţă semnificativă din partea forţelor irakiene, inclusiv din partea Gardienilor Revoluţionari, care au purtat lupte intense.

În timpul primei nopţi de operaţiuni, forţele americane au avut câteva pierderi, dar în general au reuşit să avanseze în teritoriul inamic şi să captureze câteva oraşe importante, inclusiv Nasiriyah şi Basra. În ciuda opoziţiei puternice din partea forţelor irakiene, trupele americane au continuat să avanseze spre Bagdad, iar în următoarele săptămâni au reuşit să captureze capitală Irakului.

"Şoc şi Groază" 

Operaţiunea "Şoc şi Groază" a fost o campanie militară desfăşurată de către forţele americane şi britanice în Irak, în perioada martie - mai 2003, în timpul războiului din Irak.

Obiectivul principal al acestei operaţiuni a fost de a elimina rezistenţa irakiană şi de a câştiga controlul asupra oraşelor şi regiunilor cheie din sudul Irakului. 

În timpul campaniei, forţele americane şi britanice au utilizat tehnologii de ultimă oră, inclusiv drone şi elicoptere cu pilot automat, precum şi artilerie grea şi tancuri. Soldaţii americani şi britanici au purtat uniforme de camuflaj şi au fost echipaţi cu armament modern, inclusiv puşti automate şi grenade.

Forţele americane şi britanice au avut un succes semnificativ în această campanie, reuşind să elimine sau să captureze o mare parte din forţele irakiene. În urma operaţiunii, forţele americane şi britanice au câştigat controlul asupra regiunii Basra şi au avansat spre Bagdad, unde au continuat luptele pentru controlul capitalei irakiene.

Această a avut drept obiectiv eliminarea rezistenţei irakiene şi câştigarea controlului asupra oraşelor şi regiunilor cheie din sudul Irakului. Campania a implicat tehnologii de ultimă oră, artilerie grea şi echipament modern şi a dus la succesul forţelor americane şi britanice în regiunea Basra.

Ce ţări au participat la operaţiunea pentru eliberarea Irakului?

Operaţiunea de Eliberare a Irakului, declanşată în 20 martie 2003, a implicat un număr de 46 de ţări, inclusiv Statele Unite ale Americii şi Marea Britanie, care au condus operaţiunea, precum şi forţe militare din alte ţări aliate.

Alte ţări care au contribuit cu trupe şi resurse în Irak au inclus Australia, Canada, Danemarca, Italia, Polonia şi Spania.

Pe lângă aceste ţări, numeroase alte ţări au contribuit la operaţiune prin oferirea de sprijin logistic, informaţii de informaţii, asistenţă medicală şi ajutoare umanitare.

Unele dintre aceste ţări includ Bulgaria, Republica Cehă, Japonia, Coreea de Sud şi România.

Este important de menţionat faptul că invazia şi operaţiunea de eliberare a Irakului au fost însoţite de dezacorduri şi critici din partea unor state şi organizaţii internaţionale.

Franţa, Germania şi Rusia, de exemplu, s-au opus vehement invaziei şi au cerut o soluţie diplomatică la criza din Irak. Organizaţii precum Organizaţia Naţiunilor Unite şi Liga Arabă au avut şi ele opinii critice cu privire la invazie şi la acţiunile ulterioare ale trupelor aliate în Irak.