22 de ani de când China a capturat un avion-spion al SUA

Spionaj din cer, tensiune diplomatică între China şi Statele Unite: un precedent important datează de acum 22 de ani. Erau roluri inversate şi un context diferit.

Amintirea acestui incident grav ajută la măsurarea cât de mult s-a schimbat echilibrul de forţe dintre cele două superputeri şi ce necunoscute există astăzi, după doborârea balonului-spion de către S.U.A. Forţele Aeriene.

Era 1 aprilie 2001 când un avion spion american care survola insula Hainan din Marea Chinei de Sud (la 110 km de continent, deci în afara spaţiului aerian naţional) a fost interceptat de două avioane ale Armatei Populare de Eliberare. Manevrele riscante ale piloţilor s-au încheiat prost, cu o coliziune în aer. Unul dintre avioanele chinezilor s-a prăbuşit, iar pilotul a murit.

Avionul-spion american a reuşit să facă o aterizare de urgenţă, dar nu înainte de a distruge unele dintre materialele sensibile pe care le avea la bord, probabil filmările realizate în timpul misiunii. Cei 24 de militari ai echipajului american au fost reţinuţi şi interogaţi de autorităţile chineze.

A izbucnit o gravă criză diplomatică

Un nou preşedinte, George W. Bush, se afla la Washington de doar trei luni. La Beijing, bătrânul Jiang Zemin era la conducere, continuând strategia lui Deng Xiaoping de a converti China la capitalism şi de a o integra în economia globală.

Cele două părţi au ajuns la un acord pentru eliberarea americanilor, după zece zile. Condiţia era o scrisoare de scuze din partea guvernului SUA, redactată cu suficientă ambiguitate diplomatică pentru a nu conţine recunoaşterea vinovăţiei (singura încălcare a dreptului internaţional a rezultat din faptul că nu a solicitat autorizaţia Chinei pentru aterizarea de urgenţă în Hainan).

La acea vreme, incidentul avea o semnificaţie enormă, iar un mort şi 24 de prizonieri au agravat tensiunea. Dar, mai târziu, istoria a şters acel eveniment. La cinci luni după ce America a fost lovită de atacurile din 11 septembrie, concentrarea sa strategică s-a îndreptat către Orientul Mijlociu, iar în curând Bush şi-a aruncat ţara în lungile războaie din Afganistan şi Irak. 

Reînarmarea Republicii Populare în această perioadă a fost spectaculoasă, până la punctul în care pentru prima dată în istoriem Beijingul are o flotă militară mai mare (după numărul de nave) decât cea a Statelor Unite.

Spionajul, „arma” chinezilor

O parte a reînarmarii chineze, dar şi a decolării sale economice, s-a produs datorită spionajului. Povestea balonului spion ne duce înapoi într-o epocă şi la unelte care par rudimentare. Dar, în ultimele decenii, succesele spionajului chinez au avut loc în domenii foarte diferite: de la universităţi de elită la Silicon Valley, FBI a fost nevoit să urmărească un crescendo de furturi de tehnologii şi know-how strategic, de la aplicaţii industriale la război.

Ascensiunea unui gigant precum compania de telecomunicaţii Huawei, fondată de un colonel al Armatei Populare de Eliberare, a fost marcată de acuzaţii că ar fi furat tehnologii occidentale prin metode ilicite.

Acum un sfert de secol, când predecesorul lui George W. Bush în 1995-96 a trebuit să facă faţă tensiunilor din strâmtoarea Taiwan (cu lansări de rachete chineze), a fost suficient ca Bill Clinton să trimită patru portavioane americane la faţa locului pentru a descuraja Beijing şi potoli criza. Anul trecut a arătat cât de precaut a urmărit Pentagonul manevrele militare formidabile pe care Xi Jinping le-a ordonat pentru a sancţiona vizita lui Nancy Pelosi la Taipei.

Liderii apărării de la Washington cred că, într-un scenariu de conflict asupra Taiwanului, şansele de victorie sunt în favoarea Chinei.