60 ani de la criza rachetelor cubaneze. Când lumea a fost în prag de dezastru nuclear

Comandantul unui submarin sovietic cu arme nucleare a intrat în panică şi a fost aproape de a lansa o torpilă nucleară în timpul crizei rachetelor cubaneze de acum 60 de ani.

El raportase că a fost dezorientat de tacticile agresive ale SUA, transmit documentele sovietice recent traduse.

Mulţi istorici nucleari sunt de acord că 27 octombrie 1962, cunoscută sub numele de „Sâmbăta Neagră”, a fost ziua când omenirea a fost cel mai aproape de catastrofă nucleară, deoarece forţele americane au impus o blocadă navală asupra Cubei pentru a opri livrările de rachete sovietice.

În aceeaşi zi, un avion american de spionaj U-2 a fost doborât deasupra insulei, iar un altul a dispărut în Siberia. 

La şase decenii de la „cea mai periculoasă zi a lumii”, dezvăluirea de săptămâna trecută conform căreia un avion de război rusesc a tras o rachetă în apropierea unui avion de supraveghere britanic Rivet Joint deasupra Mării Negre a accentuat încă o dată îngrijorarea că un accident ar putea declanşa o escaladare necontrolată.

În octombrie 1962, SUA şi-au trimis forţele antisubmarine să vâneze submarinele sovietice care încercau să treacă prin blocada impusă Cubei. Momentul cel mai periculos a venit când unul dintre acele submarine, B-59, a fost forţat să iasă la suprafaţă noaptea târziu în Marea Sargasso pentru a-şi reîncărca bateriile şi s-a trezit înconjurat de distrugătoare şi avioane antisubmarine americane care se învârteau deasupra capului.

Într-o relatare recent tradusă a unuia dintre ofiţerii superiori de la bord, căpitanul clasa a doua Vasily Arkhipov, a descris scena.

„Survolări ale avioanelor la doar 20-30 de metri deasupra turnului de comandă al submarinului, folosirea unor proiectoare puternice, foc de la tunuri automate (peste 300 de obuze), aruncarea de încărcături de adâncime, tăierea în faţa submarinului de către distrugătoare la o distanţă [mică] periculoasă, ţintind tunuri asupra submarinului”, şi-a amintit Arkhipov, şeful de stat major al brigăzii 69.

În relatarea sa, dată publicităţii pentru prima dată în 1997, dar publicată pentru prima dată în limba engleză de Arhiva Securităţii Naţionale de la Universitatea George Washington, comandantul submarinului, Valentin Savitsky, şi-a pierdut nervii, transmite The Guardian. 

Arkhipov a spus că unul dintre avioanele americane „a aprins reflectoare puternice şi a orbit oamenii de pe pod”.

„A fost un şoc”, a spus el. „Comandantul  nu putea da niciun ordin, nici măcar nu putea înţelege ce se întâmplă”.

Arkhipov a adăugat: „Comandantul ar fi putut, instinctiv, fără contemplare, să ordone o scufundare de urgenţă ; apoi, după scufundare, întrebarea dacă avionul trăgea în submarin sau în jurul lui nu ar fi venit în capul nimănui. Acesta ar fi fost act de război”.

În relatarea sa, Arkhipov şi-a minimizat rolul şi a fost cât pe ce ca Savitsky, fost comandant al submarinului B-59, să lanseze torpila nucleară.

Totuşi, Svetlana Savranskaya, directorul programelor ruseşti ale Arhivei Securităţii Naţionale, a intervievat un alt comandant de submarin din aceeaşi brigadă, Ryurik Ketov, care a spus că Savitsky era convins că sunt atacaţi şi că războiul cu SUA a început.

Comandantul a intrat în panică, cerând o „scufundare urgentă” şi pregătirea torpilei numărul unu cu focosul nuclear.

Cu toate acestea, pentru că ofiţerul de semnalizare era în cale, Savitsky nu a putut să coboare imediat pe scara îngustă prin turnul de control şi, în acele câteva momente de ezitare, Arkhipov şi-a dat seama că forţele americane mai degrabă semnalau decât atacau. 

„L-a sunat pe Savitsky şi i-a spus: „calmează-te, uite că ei fac semnale, nu atacă, hai să semnalăm înapoi”. Savitsky s-a întors, a văzut situaţia, a ordonat ofiţerului de semnalizare să semnaleze înapoi”, a spus Savranskaya. Ea a adăugat că alţi doi ofiţeri ar fi trebuit să confirme orice ordin de la Savitsky înainte ca torpila nucleară să fi putut fi lansată.

Incidentul B-59 a fost doar una dintr-o cascadă de crize din acea zi. Un avion U-2 a dispărut peste Siberia când pilotul şi-a pierdut orientarea, orbit de aurora boreală şi indus în eroare de o defecţiune a busolei aproape de polul nord.

Unele avioane interceptoare F-102 au fost amestecate pentru a proteja U-2, dar şefii de stat major comun care au dat ordinul pentru lansarea lor nu au ştiut că au fost înarmaţi cu rachete nucleare odată ce nivelul de alertă a fost ridicat la Defcon 2.

Câteva minute mai târziu, şefii comune au auzit că un alt U-2 a fost doborât deasupra Cubei şi au presupus că a fost o escaladare deliberată a Moscovei. De fapt, ordinul fusese dat independent de doi generali sovietici din Cuba. De asemenea, şefii comune nu ştiau că existau 80 de focoase nucleare pe rachete deja în Cuba atunci când au dat recomandarea ca SUA să efectueze lovituri aeriene şi apoi o invazie a Cubei.

Recomandarea a fost respinsă de preşedintele John Kennedy, pe măsură ce negocierile cu reprezentanţii sovietici, unii dintre ei într-un restaurant chinezesc din Washington, făceau progrese, ducând în cele din urmă la retragerea rachetelor sovietice din Cuba, în timp ce rachetele americane erau retrase din Turcia.