Acordarea Premiului Nobel lui Obama, o alegere controversată şi riscantă

"Faptul că se întâmplă atât de curând, înainte ca vreunul dintre lucrurile pe care a promis că le va face pe plan intenraţional să se fi realizat, va stârni anumite controverse", a declarat Dana Allin, specialist în politică externă americană în cadrul Institutului Internaţional de Studii Strategice din Londra (IISS).

Apreciind că Obama, în vârstă de 48 de ani, a creat un "nou climat în politica internaţională", Comitetul Nobel a pus accent pe multilateralismul său, eforturile în domeniul denuclearizării, mâna întinsă lumii musulmane sau chiar angajamentul în vederea combaterii încălzirii globale.

Dar alegerea unui şef de stat care şi-a preluat atribuţiile la 20 ianuarie şi căruia încă nu îi pot fi atribuite realizări concrete este un fapt "neobişnuit", recunoaşte profesorul Paul Rogers, consultant în cadrul Oxford Research Group din Londra.

"Tototdată, premiul Nobel pentru Pace este adesea decernat pentru ceea ce am putea numi un proces în desfăşurare, mai mult decât pentru rezultate definitive", explică Rogers, citând desemnarea în 1993 a lui Nelson Mandela şi a lui Frederik De Klerk, după abolirea apartheidului în Africa de Sud, dar înaintea primelor alegeri multirasiale.

Această recompensă este "într-adevăr văzută ca o încurajare a schimbărilor pe care, potrivit Comitetului Nobel, Obama le-a adus în relaţiile internaţionale şi în preşedinţia sa", apreciază acesta.

Rogers evocă disponibilitatea manifestată de Obama în aprilie la Praga, de a ajunge la o "lume fără arme nucleare", decizia sa de a renunţa la scutul antirachetă din Europa Centrală sau propunerea faţă de Rusia de a accelera discuţiile privind dezarmarea.

"Dar aceasta sporeşte şi mai mult controversa întrucât ceea ce face el este mai mult să promoveze decât a reuşit cu adevărat să facă", recunoaşte acesta.

"Este într-adevăr bizar. Preşedintele Barack Obama a primit Premiul Nobel pentru Pace. De ce, nu este foarte clar. Pentru că a făcut pace într-un fel cu Hillary Clinton?", potrivit unui redactor al Wall Street Journal.

"Este într-adevăr post-modernist: un preşedinte poate primi Premiul Nobel pentru Pace pentru că a declarat că speră să aducă pacea la un moment dat în viitor. Nu trebuie să facă acest lucru, trebuie să spere. Este genial", apreciază acesta.

În opinia lui Allin, controversa "trebuie atribuită raţiunii Comitetului Nobel şi nu lui Obama".

"Există desigur un risc ca acest lucru să se întoarcă împotriva lui", apreciază Rogers. "Mă aştept la o opoziţie foarte puternică faţă de această decizie în randul republicanilor americani. Probabil mai puţin în alte capitale occidentale, dar vor exista unele comentarii".

Atribuirea Premiului Nobel pentru Pace a mai stârnit controverse în trecut, de exemplu în 1973, în cazul lui Henry Kissinger şi lui Le Duc Tho, sau în 1994 cu Yasser Arafat, Shimon Peres şi Yitzhak Rabin.

"Este un afront tacit la adresa administraţiei George W. Bush atât cu privire la reticenţa sa în negocierile în domeniul nuclear, retragerea din tratatul împotriva rachetelor balistice şi a viziunii sale asupra lumii musulmane şi a modificării climatice", explică Rogers.