Aderarea la UE se transformă într-un proces din ce în ce mai dificil

Cetăţenii europeni se tem de extinderea rapidă a UE, simţindu-se ameninţaţi de reeditarea fenomenului "instalatorului polonez" care le-a periclitat locurile de muncă şi nivelul salarial. Cel mai concret exemplu este Italia, care se străduieşte să îşi echilibreze obligaţiile privind deschidrea frontierei, potrivit legii europene a liberei circulaţii a persoanelor, şi nevoia de a expulza o parte din imigranţii români acuzaţi de comiterea de infracţiuni.

Premierul Turciei, Recep Tayyip Erdogan, pare să fie într-o situaţie dificilă, după vizita de săptămâna aceasta la Washington, unde pare să fi obţinut aprobarea tacită a Statelor Unite cu privire la atacarea bazelor rebelilor kurzi din nordul Irakului, comentează The Economist.

Pe de altă parte, potrivit raportului Comisiei Europene cu privire la progresele Turciei în vederea aderării la UE, Guvernul lui Erdogan a eşuat în toate privinţele. Raportul menţionează de la problemele cele mai grave, ca interferenţa armatei în politică, interzicerea limbii kurde în şcoli, la cele mai obscure, ca hărţuirea travestiţilor şi situaţia precară a animalelor din grădinile zoologice. Comisarul pentru Extindere, Olli Rehn, consideră că este esenţială modificarea unui articol de lege din Codul Penal al ţării conform căruia scriitori şi jurnalişti turci sunt acuzaţi de insulte aduse naţionalităţii turce (în special după ce au abordat problema uciderii în masă a armenilor după al doilea război mondial).

La acestea se adaugă şi problemele cu Cipru şi Franţa, care fac tot posibilul pentru încetinirea ritmului negocierilor cu Turcia. La argumentul că cetăţenii turci, aflaţi sub ameninţarea atacurilor rebelilor PKK, s-ar putea simţi şi mai frustraţi, Olli Rehn sugerează menţinerea principiilor de aderare, în vederea unei analize raţionale a integrării sau nu a Turciei în Uniunea Europeană.

Nimeni nu se aşteaptă ca Turcia să se integreze înainte de 2020, dar există reticenţe şi cu privire la integrarea altor state balcanice candidate, printre care Croaţia, care au de rezolvat o serie de probleme (a cărei integrare este estimată pentru 2010).

Bruxelles-ul însă are interesul de a promova extinderea comunităţii, considerând aceasta ca fiind singura cale de instaurare a democraţiei şi, deşi nu poate da răspuns la toate probleme majore pe moment, redactarea periodică a unor astfel de rapoarte ar putea fi singura posibilitate prin care acest proces poate rămâne o strategie politică eficientă.