AFP: Armata egipteană se confruntă cu sarcina colosală de a instaura democraţia şi stabilitatea

Transferul puterii către instituţia militară, în cea mai populată ţară din lumea arabă, a fost anunţat vineri, în declaraţia laconică a vicepreşedintelui Omar Suleiman care menţiona demisia lui Mubarak.

Consiliul suprem al Forţelor armate este de acum responsabil cu "gestionarea afacerilor ţării", a declarat el la televiziune.

Acest Consiliu este condus de ministrul Apărării, Mohamed Hussein Tantaui, care a apărut în faţa Palatului prezidenţial la Heliopolis, lângă Cairo, pentru a saluta mulţimea.

Vineri dimineaţă, armata a declarat că va fi garantul unor "alegeri libere şi transparente" şi a asigurat că va anula starea de urgenţă menţinută pe tot parcursul preşedinţiei lui Mubarak, imediat ce situaţia va reveni la normal.

Ea a promis o "tranziţie paşnică a puterii pentru a se ajunge la o societate democratică liberă, la care aspiră fiii poporului", subliniind "necesitatea revenirii la muncă în instituţiile statului şi întoarcerea la o viaţă normală" şi avertizând "împotriva oricărui afront la adresa securităţii naţionale şi a cetăţenilor".

Către seară, armata a dat asigurări că nu intenţionează să se substituie "legitimităţii dorite de popor" şi a precizat că va anunţa mai târziu măsuri pentru a răspunde "schimbărilor radicale" cerute de manifestanţi.

"Încă de la început, armata s-a abţinut să intervină pentru a împiedica manifestaţiile, ea nu a jucat rolul pe care Mubarak ar fi vrut fără îndoială să-l joace. Ea a preferat să rămână neutră şi să îşi menţină poziţia de arbitru", apreciază Mustapha Kamel el-Sayyed, profesor de ştiinţe politice la Universitatea din Cairo.

"Armata este percepută ca un garant, ca un mediator, între o putere absentă şi revolta străzii", consideră Amr al-Shobaki, de la Institutul al-Ahram de studii politice şi strategice.

Rămâne totuşi incertitudinea privind maniera în care instituţia militară, adeptă a cultului secretului, va gestiona ţara.

Apreciată - spre deosebire de poliţie - de populaţie, care a fraternizat adesea cu militarii în timpul manifestaţiilor, armata nu a precizat ce măsuri concrete va lua pentru a reforma un sistem a cărui coloană vertebrală o reprezintă.

"Plecarea unui om nu este sfârşitul. Sistemul represiv pe care egiptenii l-au suportat timp de 30 de ani nu a dispărut", apreciază Amnesty International.

Armata nu a precizat nici dacă va continua dialogul început recent de regimul lui Mubarak cu puternica mişcare Fraţii Musulmani.

Militarii moştenesc de asemenea o ţară cu o economie grav afectată de 18 zile de criză, părăsită de turişti, cu Bursa închisă şi investitori străini extrem de precauţi.

Totuşi, armata egipteană, care are aproape 470.000 de membri, a oferit Egiptului toţi preşedinţii după înlăturarea monarhiei în 1952.