AFP: Criza economică adânceşte dilema medicilor români, tentaţi să plece în străinătate

În camera 213 a Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii Marie Curie din Bucureşti, Florentina Fulga, al cărei fiu în vârstă de 14 ani, Sebastian, suferă de o boală osoasă gravă, se întreabă: "Dacă toţi medicii români pleacă în străinătate, cine se va ocupa de copiii noştri?".

Să plece sau să rămână? În serviciul de ortopedie pediatrică unde este tratat Sebastian pentru a putea merge din nou, toţi medicii şi asistentele şi-au pus această întrebare. Problema a devenit şi mai acută după ce ţara a intrat în criză, comentează AFP, într-un reportaj care face parte dintr-un dosar privind criza economică în Europa.

Constrânsă să recurgă la un împrumut de urgenţă de la Fondul Monetar Internaţional, România a luat măsuri de austeritate pentru a-şi reduce deficitul.

Deja foarte mici şi încurajând astfel practicile de corupţie, salariile personalului medical au fost reduse cu aproximativ 25 la sută începând din iulie, aşa cum a fost cazul întregului sector public.

Eugenia Udrea, de 25 de ani asistentă la Marie Curie, are un salariu lunar de 162 de euro, faţă de 255 de euro anterior. Salariul mediu în România este de 350 de euro.

"Mulţi dintre colegii noştri pleacă în Europa, pentru că salariul este mai bun", mărturiseşte ea.

În 2009 peste 8.000 de medici români lucrau în străinătate, adică unul din şapte, potrivit organizaţiilor profesionale.

Renumit specialist în ortopedie pediatrică, profesorul Gheorghe Burnei, în vârstă de 58 de ani, se luptă pentru a menţine acest serviciu, crucial pentru copiii care suferă de malformaţii şi tumori osoase. Dar şi el s-a gândit să plece.

I s-a propus un salariu incomparabil mai mare faţă de cel câştigat în România, dar mai ales condiţii de lucru lipsite de grijile cotidiene cu care se confruntă la spitalul Marie Curie.

"Masa pe care este operat acest tânăr pentru a i se reface piciorul este prea veche şi nu este adaptată la ortopedia pediatrică", spune Burnei.

"Staţia centrală de sterilizare ar fi trebuit schimbată de 16 ani. Ea este reparată, dar ne este teamă de infecţii", adaugă el.

Echipamentul din sala de operaţii provine dintr-o donaţie. Şi aspectul primitor al serviciului - pereţii zugrăviţi impecabili, mobilierul curat - nu se datorează decât sponsorilor şi unei fundaţii caritabile.

Serviciul funcţionează cu doar doi medici şi din cauza lipsei resurselor, pacienţii trebuie să plătească pentru anumite implanturi.

"Este ca şi cum cu un morcov şi cu o ceapă ar trebui să faceţi o supă bună pentru mulţi invitaţi", a rezumat un coleg al lui Burnei, Constantin Ciobanu, referindu-se la activitatea zilnică a medicilor români. El îşi sfătuieşte fiul, care studiază tot medicina, să plece în străinătate.

"În acest ritm, riscăm să ne întoarcem cu 20 de ani în urmă, după ce am ajuns la un nivel performant în ortopedia pediatrică", spune Burnei.

El a decis să rămână în ţară pentru "a duce la bun sfârşit proiecte aflate în curs", printre care îmbunătăţirea sistemului de depistare precoce a cazurilor de scolioză şi formarea de specialişti în întreaga ţară.

"În prezent, aproape toate cazurile ajung la noi, chiar şi cele care ar putea fi tratate în provincie. Avem o listă de aşteptare de doi ani. Nu mai avem timp pentru cercetare, deoarece trebuie să continuăm tratamentele", afirmă el.

În principal, cei care l-au convins să rămână în ţară au fost zecile de pacienţi şi familiile lor, care îşi pun toate speranţele în competenţele sale.

România alocă puţini bani sănătăţii, mai puţin de 4 la sută din produsul intern brut, faţă de alte ţări europene, cum ar fi Franţa, cu 11 la sută.

"Un număr redus de persoane cotizează la sistemul de asigurări de sănătate, dar toată lumea vrea să primească îngrijiri medicale", afirmă Radu Tabacaru, directorul medical al spitalului, comparând sistemul de sănătate românesc "injust şi anacronic" cu un vapor aflat "pe punctul de a se scufunda".

Guvernul de la Bucureşti a extins recent la noi categorii de persoane plata contribuţiilor la Fondul asigurărilor de sănătate, în condiţiile în care doar 6,7 milioane de români din 21,5 de milioane erau anterior obligaţi să le plătească.