AFP: Europa nu va afişa nici măcar o unitate de faţadă luni, la primirea Premiului Nobel pentru Pace

O serie de lideri europeni, inclusiv premierul britanic David Cameron, au decis să nu ia parte la ceremonie, un semn al unei lipse de entuziasm faţă de proiectul european, chiar dacă UE se pregăteşte să primească în vară al 28-lea stat membru, şi anume Croaţia.

"Nu voi merge. Va fi suficientă lume care să primească premiul", declara Cameron pe un ton ironic, în octombrie.

În ochii unei părţi a opiniei publice, UE a devenit un "monstru birocratic", iar partidele populiste şi eurosceptice prosperă aproape pe întregul continent.

Atribuirea suprinzătoare a Premiului Nobel pentru Pace Uniunii Europene a provocat agitaţie, mai ales deoarece Europa se confruntă cu o criză care pune la încercare solidaritatea între ţări bogate din Nord şi ţări îndatorate din Sud, supuse unor cure severe de austeritate.

O serie de laureaţi ai Premiului Nobel, între care arhiepiscopul sud-african Desmond Tutu sau liderul istoric al sindicatului polonez Solidaritatea Lech Walesa, au contestat dur opţiunea Comitetului Nobel.

În mod paradoxal, premiul este atribuit într-o ţară ca Norvegia, care a refuzat în două rânduri, prin referendum, să adere la blocul european şi care rămâne sceptică faţă de Uniune.

Reuniuni repetate şi uneori tensionate, care au avut loc începând din 2009 în încercarea de soluţionare a unei crize a datoriilor, au relevat dificultăţile cu care se confruntă cele 17 state membre ale zonei euro în a se înţelege.

Grecia a fost salvată mulţumită unei solidarităţi, însă preţul pe care îl are de plătit este insuportabil la nivel social. Nivelul şomajului în Grecia va "atinge şi depăşi 26% în 2013 şi 2014", în special din cauza unei recesiuni neobişnuite pe timp de pace, tocmai a anunţat Banca Greciei.

Recentul eşec al şefilor de stat şi de Guvern UE cu privire la bugetul pentru peroada 2014-2020 a afectat, de asemenea, imaginea Uniunii. Un nou summit urmează să încerce să ajungă la un compromis la începutul anului viitor, însă poziţiile părţilor par ireconciliabile în prezent.

Spectacolul dezacordului a continuat săptămâna aceasta, după ce miniştrii de Finanţe UE s-au despărţit fără să ajungă la un acord asupra dosarului supervizării bancare, o primă etapă indispensabilă a unui proiect privind o aprofundare a unei uniuni economice.

Pe plan diplomatic, Uniunea nu reuşeşte, în continuare, să vorbească pe o singură voce, în pofida prezenţei unui Înalt Reprezentant UE pentru Politică Externă, Catherine Ashton, a cărei sarcină este să coordoneze poziţiile statelor membre.

Cel mai recent exemplu în acest sens a avut loc la votul Adunării Generale a ONU asupra acordării statutului de "stat observator nemembru" Palestinei. UE, care intenţionează totuşi să joace un rol-cheie în regiune, a avut poziţii divergente, 14 state, inclusiv Franţa şi Spania, au votat pentru, 12 s-au abţinut, între care Germania şi Marea Britanie, în timp ce Republica Cehă a votat împotrivă.

"Să nu fii capabil să adopţi poziţii comune în atât de multe dosare decredibilizează acţiunea europeană pe scena internaţională şi ne subminează influenţa", a apreciat recent Didier Reynders, ministrul de Externe al Belgiei, una dintre cele şase ţări fondatoare ale Uniunii Europene.

În plan simbolic, este în afara oricărei discuţii ca Parisul sau Londra să îşi cedeze mandatul de membru permanent în cadrul Consiliului de Securitate al ONU în favoarea unui mandat UE.