AFP: Nicolas Sarkozy încearcă să îşi relanseze diplomaţia, debarasându-se de Michele Alliot-Marie

"Anumite popoare arabe îşi iau destinul în mâini", iar "aceste revoluţii arabe deschid o nouă eră în relaţiile (franceze) cu aceste ţări, de care suntem atât de apropiaţi, prin istorie şi geografie", a declarat Nicolas Sarkozy, calificând revoluţiile din ţările arabe drept o "imensă răsturnare".

Într-un discurs radio-televizat, preşedintele francez a anunţat numirea lui Alain Juppe, anterior ministru al Apărării, la Ministerul Afacerilor Externe, în locul lui Michelle Alliot-Marie, demisionară.

Schimbarea în ţările arabe "este istorică", iar "nouă nu trebuie să ne fie frică", a spus el. "Ea poartă o speranţă formidabilă, pentru că s-a împlinit în numele valorilor care ne sunt cele mai dragi, cele ale drepturilor omului şi democraţiei", a adăugat Sarkozy.

Aflată în funcţie doar de la jumătatea lui noiembrie, Michele Alliot-Marie, în vârstă de 64 de ani, a sfârşit prin a renunţa, după ce a concentrat asupra sa, timp de peste o lună, toate criticile contra politicii externe a Franţei, acuzată de pasivitate şi aşteptare, în momentul eliberării Tunisiei şi Egiptului.

"Deşi având sentimentul că nu am comis nicio omisiune, eu am decis să renunţ la funcţia de la Ministerul Afacerilor Externe şi Europene", scria Michelle Alliot-Marie, într-o scriosare transmisă, imediat după prânz, lui Nicolas Sarkozy.

Ea a acumulat, însă, erori de judecată şi de abordare, de la concediul, la sfârşitul lui 2010, în Tunisia, la o ofertă de cooperare în domeniul poliţiei cu regimul fostului preşedinte Zine El Abidine Ben Ali, la 11 ianuarie, cu trei zile înainte de îndepărtarea de la putere a regimului acestuia.

Allain Juppe, în vârstă de 65 de ani, a fost ministru de Externe în perioada 1993-1995. El se poziţionează, de-acum, ca noul centru de putere al Guvernului condus de Francois Fillon. Anumiţi comentatori utilizau, duminică, chiar termenii de "vicepreşedinte" sau "salvator" al politicii externe franceze.

Nicolas Sarkozy a numit, de asemenea, un senator şi fost ministru, pe Gerard Longuet, ca ministru al Apărării. El l-a înlocuit, totodată, pe controversatul său ministru de Interne, Brice Hortefeux, cu cel mai apropiat colaborator al său, Claude Gueant. Odată cu apropierea alegerilor prezidenţiale, în mai 2012, acesta este însărcinat să câştige bătălia contra criminalităţii şi insecurităţii, mize electorale primordiale.

Anterior, Calude Gueant, în vârstă de 66 de ani, fost prefect, era secretarul general al preşedinţiei franceze, unde şi-a amenajat, de asemenea, un vast câmp de acţiune în domeniul diplomatic, multiplicând misiuni mai mult sau mai puţin discrete în Orientul Mijlociu şi în Africa.

Prin declaraţia şi remanierea sa guvernamentală, Sarkozy recunoaşte, de facto, că diplomaţia franceză nu mai avea o direcţie. În ultimele zile, multiple grupuri de diplomaţi, sub protecţia anonimatului, au denunţat, în presă, o absenţă de viziune, o lipsă de mjloace sau "o frică de schimbare".

Pentru preşedinte, era urgentă o redresare a situaţiei, în contextul în care Franţa asigură preşedinţia G8 cele mai industrializate ţări şi extensiei acestuia la ţările emergente, G20.

Duminică, opoziţia socialistă a apreciat că plecarea şefei diplomaţiei nu rezolvă "problema" politicii externe a Franţei, denunţând responsabilitatea şefului statului.

"Astăzi, vocea Franţei nu mai există. Diplomaţia franceză a suferit un veritabil naufragiu", a apreciat liderul socialist, Martine Aubry.